10 cărți de dezvoltare personală recomandate de psihologi

În dezvoltarea noastră personală este important să apelăm la surse de încredere, să găsim informațiile relevante pentru noi, să selectăm ceea ce funcționează pentru noi și ne încurajează pe acest drum al descoperirii de sine. Așadar, am pornit de la sursele testate de psihologi, fiecare dintre ei recomandând cărți de dezvoltare personală pe care le consideră utile în acest parcurs individual. În funcție de ce dorești să descoperi despre tine, poate să înțelegi mai bine, să schimbi sau să îmbunătățești, poți alege din lista prezentată aici.
„Transcend – The new science of self-actualization” de Scott Barry Kaufman – recomandată de Andreea Petruș, psiholog
Cred că toți am auzit de piramida nevoilor lui Maslow și de nevoia noastră de a ne atinge potențialul. Dar ce înseamnă aceste lucruri? Scott Barry Kaufman, un psiholog american ce și-a propus să popularizeze diferite concepte și idei din psihologie, a avut șansa să studieze scrierile lui Abraham Maslow, unul dintre cei mai renumiți psihologi ai secolului XX.
Comparativ cu mulți dintre contemporanii săi care erau preocupați de ameliorarea suferinței umane, Maslow s-a centrat asupra dezvoltării potențialului uman, fiind unul dintre întemeietorii psihologiei umaniste.
De ce „Transcend”?
Dintre numeroasele cărți de dezvoltare personală, am ales să recomand „Transcend” întrucât Kaufman explică și detaliază ideile lui Maslow într-o manieră practică și foarte atractivă. Dacă veți citi cartea, veți fi surprinși să aflați că Maslow nu a propus metafora piramidei nevoilor. Ideea piramidei a fost introdusă de un consultant american din anii ’60 și, din păcate, ea a ratat esența mesajului lui Maslow.
Nevoile umane nu pot fi satisfăcute progresiv, asemenea unui joc video în care putem avansa la un nivel superior odată ce am rezolvat anumite sarcini de nivel inferior.
Chiar dacă rezolvăm nevoia de hrană azi, nu înseamnă că mâine nu vom mai avea nevoie să mâncăm. Ci doar că mâine, pe lângă nevoia de hrană, vom vrea să ne satisfacem și nevoia de siguranță, iar poimâine vom vrea să ne satisfacem nevoia de hrană, de siguranță și pe cea de iubire. Pe măsură ce ne satisfacem niște nevoi bazale, ele nu dispar, ci sunt integrate într-o instanță mai mare a noastră, mai cuprinzătoare.
Două metafore utile
O metaforă mai bună a dezvoltării potențialului uman, odată cu satisfacerea unor nevoi din ce în ce „mai înalte” ar fi aceea a unei păpuși rusești, cunoscută ca Matrioșka.
Versiunea cea mai mare a păpușii echivalează cu versiunea maximă a potențialului uman și poate fi atinsă atunci când ne sunt împlinite toate nevoile: de hrană, adăpost, siguranță, stabilitate, sex, apartenență, iubire, prieteni, familie, recunoaștere, respect, realizări, creativitate, sens și împlinire.
Doar atunci când reușim să integrăm în ceea ce suntem și să dăm sens tuturor experiențelor noastre, fie ele plăcute, fie traumatice, când reușim să ducem o existență zilnică ghidată de valori personale și abilități unice și când reușim prin ceea ce facem să înțelegem contribuția unică pe care o avem în această lume, doar atunci ne vom fi atins potențialul nostru uman și ne vom putea declara oameni împliniți.
Kaufman folosește o altă metaforă pentru a ne ajuta să înțelegem ce înseamnă călătoria unei vieți umane. Imaginați-vă că fiecare dintre noi suntem asemenea unei nave cu pânze, care călătorește pe marea vieții. Pentru a reuși să ne menținem la suprafață avem nevoie ca partea de jos a navei să fie întreagă, să nu aibă spărturi prin care ar putea pătrunde apa. Asta înseamnă că întâi e important să ne preocupăm de vulnerabilitățile noastre și să ne satisfacem nevoile bazale, de hrană, adăpost, siguranță, stabilitate.
Dar, ca să avem o călătorie cu sens, să ne putem mișca, să avem un sentiment al controlului și al progresului personal, avem nevoie de o destinație (Ce fel de om vreau să fiu?), avem nevoie de o busolă (Ce valori am?) și avem nevoie să ne întindem pânzele, să ne folosim de propriile abilități pentru a capta vântul și a ne îndrepta spre destinație.
Și dacă în drumul nostru vom fi prinși într-o furtună, putem, pentru o perioadă, să ne strângem pânzele și să ne concentrăm eforturile pentru preveni scufundarea navei. Iar ulterior, când reapare soarele, putem să ne întindem din nou pânzele pentru a porni spre destinația noastră.
Cred că ne sunt utile toate acele cărți de dezvoltare personală care ne ajută să ne apropiem mai mult de noi înșine cu înțelegere și compasiune, făcând apel, în primul rând, la resursele noastre interioare și reglând, deseori, așteptările pe care le avem de la noi. Găsești aici această carte.
„Cum să-ți reinventezi viața” de Jeffrey E. Young și Janet S. Klosko – recomandată de Cristina Chiriac, psiholog
„Cum să-ți reinventezi viața” este o carte despre tiparele nesănătoase formate în copilărie și activate în diferite situații pe parcursul vieții, despre nevoi care nu au fost observate sau îndeplinite și ne urmăresc pe tot parcursul vieții. Este cartea pe care o recomand tuturor oamenilor cu care formez echipe întru vindecarea, tratarea sau dezvoltarea lor personală și cel mai de încredere co-terapeut.
Teorie combinată cu teste și exerciții
Aceste capcane, pe care obișnuiesc să le prezint coechipierilor mei din cabinet, sunt ca niște abțibilduri lipite de mintea copiilor care prind viață în lumea adultului și ne pot ghida adesea către alegeri dăunătoare.
Deprivarea emoțională, eșecul, deficiența, standardele nerealiste, neîncrederea, sunt câteva dintre schemele pe care Jeffrey Young alături de specialiști psihoterapeuți le explică și furnizează trasee spre conștientizare.
Cartea este un instrument chiar și autodidact prin chestionarele de lucru, studiile de caz și îndeosebi prin tehnicile care ne arată cum putem restructura anumite gânduri, cum putem controla emoțiile, ce se întâmplă dacă renunțăm la aspectele autodistructive și nu ne mai punem piedici.
Relația cu tine, relațiile cu ceilalți, viață profesională, fricile și emoțiile negative sunt devoalate și încep să prindă contur înțelesurile din spatele unor acțiuni și decizii.
Dezamăgirea din relații ori de ce continui să mă îndrept mereu către același tip de partener, de ce rămân singur/singură, cum îmi evaluez indisponibilitatea emoțională, ce obțin prin autosabotare, devin vizibile prin înțelegerea a ce anume ai de schimbat și cum poți renunța ritmic la tipare.
Cartea cuprinde capitole despre abuz, abandon, izolare socială, perfecționism, probleme recurente și cu o mare încărcătură emoțională.
E o recomandarea generală, potrivită oricărei persoane care dorește să devină antrenor al minții sale, să înțeleagă și să schimbe, mai cu seamă în cadrul social actual, unde standardele nerealiste, lipsa de integrare a eșecului ori comparația cu ceilalți sau cu percepția legată de viețile celorlalți crează un ansamblu de nefericiri cotidiene. Găsești aici această carte.
„Emoțiile negative – cum să ne eliberăm de frică, anxietate, tristețe, furie, agresivitate, rușine” de Latifa Gallo – recomandată de Diana Niculescu, psihoterapeut
Te trezești într-o dimineață, te uiți la ceas și realizezi că ești în întârziere, te cuprinde anxietatea știind că nu vei ajunge la timp. În drum spre serviciu, oprești să alimentezi mașina, este coadă mare, devii furioasă pe cei din față care abia se mișcă. Te oprești să-ți cumperi cafea și din grabă o verși pe cămașă, te cuprind furia și rușinea că vei sta cu pata de cafea întreaga zi.
Te sună partenerul să îți ureze o zi bună, simți cum te inundă bucuria și nerăbdarea să plecați într-o vacanță la mare.
Și simți toate aceste stări și emoții într-o foarte mică parte dintr-o dimineață obișnuită: furie, anxietate, rușine, bucurie.
Cum crezi că ar fi viața ta fără toate aceste emoții? Emoțiile înseamnă viață, ele vorbesc despre noi, sunt indispensabile, nu sunt emoții bune și emoții rele. Doar există.
Recomandarea mea este să îmbrățișăm emoțiile, să cercetăm, să înțelegem de unde vin ele, ce le aduce la suprafață – uneori cu putere mare, să le integrăm în viața noastră.
Recomand această carte tuturor celor care au ca resursă importantă, curiozitatea de a deveni mai conectați cu ei înșiși, mai întregiți. Găsești aici această carte.
“Cele cinci limbaje ale iubirii – Cum să-i arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație” de Gary Chapman – recomandată de Doina Badea, psihoterapeut
O carte ușor de citit, care ne face să înțelegem că fiecare are propriul stil de a iubi și de a arăta acest lucru. Autorul spune că există 5 limbaje principale ale iubirii, și anume: cuvintele de apreciere, timpul petrecut împreună, a face diverse servicii partenerului, a face cadouri și mângâierile (sau partea fizică).
Cuvintele de apreciere sau de încurajare: se referă la modul în care ne validăm partenerul, îi facem complimente, îl încurajăm în ceea ce face, îl asigurăm că se descurcă bine și că suntem acolo pentru el.
Timpul petrecut împreună: când petreci timp cu partenerul este nevoie să îți canalizezi întreaga atenție asupra lui. Degeaba ești patru ore în aceeași cameră cu el dacă fiecare își vede de treaba lui (de exemplu: unul este absorbit de telefon și altul se uită la seriale).
A face diverse servicii partenerului: putem să îi arată celui de lângă noi că îl iubim fiindu-i util, făcând pentru el anumite lucruri care poate nu intrau în atribuțiile noastre și pe care el nu se aștepta că noi să le facem.
A face cadouri: când oferim ceva cuiva este un semn că noi ne-am gândit la persoana respectivă, mai ales dacă facem cadoul fără nici o ocazie, deci în afara protocolului social. Darurile sunt simboluri vizuale ale iubirii.
Mângâierile, îmbrățisările, conexiunea fizică: acestea reprezintă o altă modalitate prin care oamenii își exprimă iubirea, iar pentru unii acesta poate reprezenta principalul limbaj al iubirii.
Învățând să traducem limbajul iubirii partenerului ne putem îmbunătăți relația de cuplu, motiv pentru care am ales să recomand această carte pe care o găsiți aici.
„Cum să învingi tiparele negative de gândire” de Gitta Jacob, Hannie van Genderen, Laura Seebauer – recomandată de Meri Pițigoi, psiholog
Ești conștient de faptul că „atragi” doar un anumit tip de persoane în jurul tău? Te gândești mult și des că relația cu mama ta nu este cea mai bună? Te frământă faptul că sunt situații când nu știi cum să reacționezi sau ce să simți?
Dacă te preocupă propria perfecționare, propriile comportamente și dezvoltarea relațiilor armonioase, dintre numeroasele cărți de dezvoltare personală, îți recomand să citești „Cum să învingi tiparele negative de gândire”, care reprezintă un proces de autoterapie autentic și eficient.
Dacă vrei să te ajuți singur și să te înțelegi mai bine, aceasta este unealta perfectă pentru tine.
Terapia schemelor
Deși cartea prezintă o tehnică de psihoterapie – Terapia Schemelor, ea este scrisă astfel încât să se adreseze oricărei persoane dornice să facă schimbări în viața sa, motiv pentru care am ales-o dintre numeroasele cărți de dezvoltare personală. Ea te va ajuta să înveți să îți gestionezi emoțiile, gândurile negative și comportamentele.
De asemenea, în egală măsură, este adresată și specialiștilor din sănătate mintală.
Nevoi, gânduri și emoții
În Terapia Schemelor identificăm cinci domenii pentru nevoile noastre de bază: legături sigure cu alte persoane, independență, libertate, spontaneitate și limite realiste, și pornind de la aceste nevoi începem procesul de terapie, de vindecare. Măsura vulnerabilității resimțite este dată de temperamentul nostru.
Atunci când în copilărie nevoile de bază nu au fost îndeplinite, s-au dezvoltat schemele timpurii problematice care reprezintă strategiile noastre disfuncționale de coping, pe care ca adulți, le punem în practică ori de câte ori ne întâlnim cu situații care ne declanșează un anumit tip de emoții și gânduri.
Modurile reprezintă una sau mai multe scheme dezadaptative active și un răspuns de coping predominant, la o persoană, la un anumit moment. Aceste moduri se schimbă în funcție de cum se activează câte o schemă. Modurile sunt precum stările care ne caracterizează sau ca aspecte diferite ale aceleiași personalități.
Ca să înțelegi mai ușor cum se activează Modurile dezadaptative, cartea este presărată cu mai multe cazuri, drept exemplu. Prima parte te ajută în procesul de identificare a Modurilor disfuncțonale pe care „le rulezi” în mod repetat, automat, în viața de zi cu zi, iar a doua parte te susține în procesul de autovindecare, de schimbare a Modurilor și de întărire a adultului sănătos din tine.
„Dansul furiei” de Harriet Lerner – recomandată de Ștefania Voia, psihoterapeut
Autoarea reprezintă una dintre cele mai importante voci în psihologia femeii, scriind numeroase cărți de dezvoltare personală, despre cum putem gestiona emoții precum furia, frica sau dezamăgirea dar și despre relații, intimitate sau conexiune.
În cartea de față putem descoperi utilitatea furiei, emoție care de regulă ne sperie sau a cărei manifestări ne creează o imagine negativă în fața noastră sau a altora. Harriet Lerner normalizează această emoție puternică pe care femeile sunt încurajate să o ascundă sau reprime de mici.
Ea ne învață cu multă înțelepciune să începem să ascultăm mesajul din spatele furiei, pentru că acesta ne poate comunica lucruri importante despre noi: drepturile noastre nu au fost respectate, limitele ne-au fost încălcate sau nevoile noastre emoționale nu sunt îndeplinite.
Schimbarea începe cu tine
Analizând furia din relațiile semnificative – cu partenerul, părinții sau copiii noștri, aflăm că aceasta poate indica o dinamică disfuncțională: ca femei ne concentrăm excesiv pe nevoile celorlalți, exprimându-le în locul lor și subfuncționăm la capitolul exprimării propriilor nevoi emoționale.
În consecință, toată atenția noastră este îndreptată pe a-l salva sau schimba pe celălalt, omițând că avem puterea de a începe schimbarea cu noi însene. Aici ne vine în ajutor chiar furia, cea care exprimată sănătos, ne ajută să ne separăm într-un mod funcțional de ceilalți.
„Limite – Când să spui DA și cum să spui NU, pentru a prelua controlul asupra vieții tale” și „Limite pentru copii – Alegeri sănătoase care dezvoltă copii sănătoși” de Dr. Henry Cloud și Dr. John Townend – recomandate de Mariana Paraschiv, psihoterapeut
Limitele sunt niște granițe invizibile între noi și ceilalți, cu ajutorul cărora ne dezvoltăm un sentiment al identității și al spațiului personal în care ne simțim în siguranță. Limitele ne arată de unde începe și unde se termină ființa noastră, de care lucruri suntem responsabili și de care nu suntem, și impun modul în care o persoană dorește să fie tratată sau tipul de interacțiune pe care este dispusă să îl accepte.
În esență, limitele reprezintă înțelegerea, exprimarea sănătoasă și respectarea propriilor nevoi dar și pe ale altora.
Cartea se adresează persoanelor care experimentează diferite provocări pe parcursul vieții: neputința de a spune NU, neasumare a responsabilităţii sau a cooperării reciproce, incapacitatea de a seta sau de a atinge obiective realiste pe termen lung, insuficient control al emoţiilor şi impulsurilor și toleranţă scăzută la frustrare, dorinţă excesivă de menţinere a confortului și de evitare a situaţiilor neplăcute, burnout, dependențe, control, abuz sau relații disfuncționale.
Autorii ne învață cum să stabilim limite și să rămânem totuși persoane iubitoare astfel încât să ne echilibrăm relațiile interpersonale și să ne armonizăm viața și răspund la întrebări concrete.
Care sunt limitele sănătoase?
Ce fac atunci când cineva se simte rănit de limitele mele? De ce mă simt vinovat atunci când ar trebui să stabilesc limite?
Dacă nu pun limite sunt supus? Dacă pun limite sunt egoist?
Pentru copii, limitele sănătoase sunt o necesitate pentru siguranță, echilibru emoțional și psihic. De asemenea, le arată că adulților le pasă de ei, îi iubesc, sunt disponibili, responsabili și competenți.
Copiii care nu au avut deloc limite sau au avut limite rigide și defectuoase au mai târziu, ca adulți, dificultăți în a stabili limite atât pentru ei înșiși cât și în relațiile interpersonale deoarece nu au învățat cum să facă acest lucru.
Nu este simplu să alegi între o mulțime de cărți de dezvoltare personală extrem de utile, dar am decis să recomand cărți despre limite, întrucât limitele sănătoase stabilesc relații sănătoase și ne ajută să evităm manipularea, maltratarea și încălcarea drepturilor personale. Cărțile pot fi găsite aici și aici.
„Voi fi vreodată suficient de bună? – Vindecarea fiicelor mamelor narcisiste”, de Karyl McBride – recomandată de Oana Țenea, psihoterapeut
Dintre toate cărțile de dezvoltare personală am ales să vă vorbesc despre aceasta întrucât văd atât de des copii, adolescenți și femei adulte care se plâng de cele mai multe ori de aceleași probleme: perfecționism, anxietate, nevoie de validare externă, lipsă de stimă de sine, vinovăție, se descriu ca fiind „prea sensibili”, probleme în relații (în special dependență) cu soțul/soția sau copiii, comportamente de auto-sabotare, etc.
Cartea, pe care o găsești aici, sugerează că accentul pus pe relația mamă/fiică este extrem de important în dezvoltarea acesteia și că, deși fiii se pot confrunta cu anumite situații la fel de bine, fiicele se confruntă cu lupte care le conturează destul de nociv felul lor de a fi mai târziu.
Mame și fiice
McBride (2017, p. 44) explică că „O mamă narcisică te privește ca fiind doar o extensie a ei, iar dacă tu arăți bine, la fel arată și ea.” Ea pune presiune pe fiica ei să acționeze și să reacționeze la lume și la împrejurimile ei în maniera exactă pe care ar face-o mama, mai degrabă decât într-un mod care se simte potrivit pentru fiică.
Astfel, fiica se străduiește întotdeauna să găsească modalitatea „corectă” de a răspunde mamei sale pentru a-și câștiga dragostea și aprobarea. Pentru mama narcisică, viața este mai degrabă un joc despre a avea dreptate decât pentru a construi o relație cu copiii ei.
Scrisă de un profesionist în psihologie și fiica unei mame narcisiste, cartea explică ce este (sau nu) o persoană narcisistă, cauzele care stau la baza narcisismului, de ce și cum suferă fiicele mamelor narcisiste și ce pot face în acest sens. Acesta este un ghid esențial de recuperare pentru femeile cu mame egoiste, abuzive emoțional și toxice, ghid conceput pentru a ajuta fiicele să se vindece emoțional.
Cartea descrie narcisismul în detaliu și oferă, de asemenea, o descriere aprofundată a modului în care aceste trăsături pot afecta o femeie.
Ca adulți, aceste fiice au dificultăți în depășirea sentimentelor de inadecvare, dezamăgire, vid emoțional și tristețe. De asemenea, pot avea o teamă de abandon care le determină să formeze relații romantice nesănătoase, precum și o tendință spre perfecționism și autocritică neîncetată sau către autosabotare și frustrare.
Programul pas cu pas al autoarei îți va permite să:
Recunoști propria experiență cu narcisismul matern și efectele sale asupra tuturor aspectelor vieții tale.
Descoperi modul în care ai interiorizat mesajele verbale și nonverbale de la mamă și modul în care acestea s-au tradus prin depășire sau auto-sabotaj.
Construiești un program personalizat pentru a prelua controlul asupra vieții tale și a-ți îmbunătăți simțul sinelui, stabilind limite sănătoase cu mama ta și rupând moștenirea abuzului.
„Manualul stimei de sine” de Dr. Glenn R. Schiraldi – recomandată de Iulia Bârcă, psiholog
Am ales să vorbesc despre „Manualul stimei de sine” a lui Dr. Glenn R. Schiraldi întrucât cred că oricine poate beneficia de un mic antrenament privind relația cu sine.
Critica, judecata, etichetarea negativă, toate ne pot afecta stima de sine, dar totuși, nu fără permisiunea noastră. În egală măsură, încurajările și complimentele nu o pot crește decât cu participarea noastră. Astfel de reflecții ne pot ajuta să înțelegem că noi suntem cei care dețin controlul, cei care pot produce o schimbare semnificativă în propria viață.
Mediul are o influență importantă, în special în copilăria mică, în care învățăm cum să ne raportăm la noi înșine prin prisma relației cu părinții, a felului în care ei ne oferă iubire, sunt sau nu atenți la nevoile noastre. La maturitate însă, depinde de noi să modificăm anumite aspecte, anumite influențe pe care mediul le-a avut asupra noastră.
Teorie și practică
Cum totul este mai simplu în teorie decât în practică, manualul, pe care îl găsiți aici, ne încurajează să punem în aplicare câteva exerciții prin care să ne observăm cu mai mare atenție discursul interior, gândurile negative care ne întrețin stima de sine scăzută, aducând schimbări cu blândețe și compasiune. Până la urmă, pentru a avea o relație mai bună cu noi înșine, este recomandat să ne tratăm așa cum am face-o cu cel mai bun prieten.
Un citat din carte sună astfel: „Iubirea și aprobarea celorlalți nu echivalează cu stima de sine. Altfel, s-ar numi stima altora și nu stimă de sine. Totuși, iubirea și aprobarea celorlalți pot ajuta la dezvoltarea stimei de sine.”
Trăim conectați la ceilalți, în individualitate, nu individualism. Respectiv, să nu uităm să fim noi înșine în timp ce construim relații cu cei din jur și să evităm comportamentele dăunătoare (fie ele și cu scopul de a ne proteja) prin care ceilalți nu contează.
Nu ne putem separa de comunitate, dar putem alege oamenii cu care ne înconjurăm, putem să filtrăm informația și putem să rămânem de partea noastră atunci când din exterior, ne este subminată stima de sine. Dintre multitudinea de cărți de dezvoltare personală, o consider pe aceasta extrem de utilă și practică.