Ce ascunde nevoia de control și cum gestionăm o astfel de problemă

    Nevoia de control se conturează în mod natural, în fiecare dintre noi, într-o manieră mai mult sau mai puțin puternică, încă de la începutul vieții. Desigur, să ai controlul vieții tale îți conferă o stare de bine și de siguranță care dă naștere unei seninătăți spre care tindem cu toții. Însă să cultivi, conștient sau inconștient, nevoia de control, înseamnă să te lași dominat de comportamente nesănătoase, nefaste atât ție cât și relațiilor tale.

    Ce denotă nevoia de control

    Controlul – care exercită influență asupra mediului, a acțiunilor sau comportamentelor unei alte persoane – este uneori folosit excesiv de către cei care se tem de imprevizibil și ambivalență, simt că trebuie să dovedească permanent ceva sau nu pot gestiona propria anxietate. Nevoia de control poate deveni copleșitoare și epuizantă, provocând conflicte în relații, carieră și calitatea vieții în general.

    Persoana care se confruntă cu această problemă va resimți, adesea, mari frustrări, furie și un puternic sentiment că nu este înțeleasă de către ceilalți, de îndată ce va avea impresia că-i scapă controlul.

    Oamenii care manifestă nevoia de control se tem, adesea, să fie la mila celorlalți sau la mâna „imprevizibilului”, iar această teamă poate rezulta din evenimente traumatice care i-au lăsat să se simtă neputincioși și vulnerabili.

    Drept urmare, mulți își doresc controlul în moduri disproporționate și nesănătoase. Experiența abuzului sau a neglijării emoționale sau fizice, de exemplu, îi poate face pe oameni să caute modalități de a-și recăpăta controlul asupra vieții lor.

    Cum apare nevoia de control

    Nevoia de control îi determină pe oameni să apeleze la stimuli externi pentru a găsi lucruri pe care le pot controla. Aceștia se pot simți constrânși să controleze minuțios și să coordoneze acțiunile și comportamentele celorlalți sau să mențină reguli rigide privind rutina, dieta sau curățenia și ordinea.

    De exemplu, unele persoane care au fost abuzate fizic sau psihologic ajung să aplice durere persoanelor dragi din viața lor, sub formă de umilință, izolare, restricții sau agresiuni de orice natură deoarece ele însele suferă, deși această durere este adesea suprimată și necunoscută.

    Nevoia de control este strâns legată de experiențe de viață traumatice și abuzive, anxietate insuportabilă, stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în cei din jur, dorința de perfecțiune corelată cu teama de eșec, și, bineînțeles, o teamă de a experimenta emoții puternice ce ar conduce către o posibilă experiență dureroasă.

    Semne că manifești nevoia de a control

    Majoritatea emoțiilor neplăcute care ne presară viața (nesiguranța, furia, gelozia, invidia, etc) sunt declanșate de o pierdere sau o lipsă de control. Am putea spune că momentele emotive cele mai dificile de trăit sunt cele în care controlul nostru este amenințat de un factor exterior pe care nu mai sperăm să-l stăpânim. Apare atunci un sentiment de panică și nevoia de control pornind din pierderea sau teama pierderii lui.

    Câteva din semnele subtile ale manifestării tendinței de control sunt: acordarea sau căutarea atenției mai mult decât de obicei, amenințarea cu ultimatumuri, încercarea de a umili atunci când lucrurile nu merg în direcția dorită sau chiar ironia, ca formă deghizată ce stă la baza criticii în prezența familiei sau a celor dragi.

    Tot control este dorința de a te „asigura” constant că cei apropiați ție sunt „în regulă”. Practic, este o delegare a sarcinii de a-ți diminua propria anxietate și disconfortul produs de ea.

    Persoana cu o  nevoie de control exagerată are ferma convingere că este singura capabilă să-și cunoască adevărata valoare sau că singurul mod de a se asigura că totul va fi ok este să se implice personal în fiecare detaliu. Tocmai de aceea, oamenii devin repede obsedați de dorința de a avea mereu situația sub control, dar și de a avea întotdeauna dreptate.

    Efecte negative ale nevoii de control

    Vom fi înclinați să credem că a deține controlul provoacă satisfacție și mulțumire. O persoană motivată de o nevoie de control, trebuie, după ea, să dețină controlul tuturor evenimentelor vieții ei și va face totul ca să-l obțină. Va ajunge să își exercite controlul asupra celorlalți prin modalități minuțioase de le planifica acestora ce au de făcut în cel mai mic detaliu.

    Un efect negativ pe care îl are nevoia de control într-o relație (fie de serviciu, fie relație romantică sau cu un părinte) este gaslighting-ul – o formă de manipulare psihologică cu scopul de a pune la îndoială realitatea celuilalt. Un exemplu de gaslighting este  atunci când partenerul își exprimă emoțiile, iar celălalt îl acuză că este mult prea sensibil.

    Prin hipervigilență, asociată adesea cu o mare rigiditate, aceste persoane vor face totul pentru a rămâne în control. Ele nu vor, sub nicio formă, să se afle într-o situație care ar putea s-o confrunte cu pierderea acestuia, lucru care ar putea naște frici și anxietate.

    Așadar, nevoia de control se va desfășura într-un mod total inconștient, acest sistem de autoapărare devenind o a doua natură. Aceste persoane se protejează de o anxietate generată de situații din trecut în care au experimentat neputința.

    Cum ne afectează nevoia de control relațiile 

    Nevoia de control naște comportamente dăunătoare pentru cel care o manifestă, dar și pentru relațiile cu ceilalți. O astfel de persoană se așteaptă, obligă sau impune altora să răspundă propriilor nevoi – chiar și pe cheltuiala lor. De cele mai multe ori, cei cu o nevoie exagerată de control aleg persoanele apropiate lor, profitând de tendințele de submisivitate sau de simpla bună-credință a acestora.

    A fi manipulat, a te simți folosit sau controlat de către o altă persoană poate duce la o sumedenie de efecte negative. Apar aici deteriorarea încrederii în sine, dificultăți în a lua decizii, depresia și anxietatea sau chiar trauma atunci când controlul este corelat cu alte abuzuri.

    Nevoia de control apare și ca o dorință de a te asigura că totul este ok, că cei din jurul tău sunt „protejați”. Manifestările nevoii implică însă o coordonare minuțioasă a altora, implicare în toate aspectele vieții lor, tendința de a decide în locul lor și cenzurarea autonomiei și independenței.

    Încercăm, astfel să conturăm relații simbiotice acaparatoare, din care ceilalți, mai devreme sau mai târziu, se vor lupta să se elibereze. Orientată către proprii copii, nevoia de control a unui părinte handicapează pe termen lung abilitatea celui mic de a se descurca singur și a avea încredere în forțele proprii.

    Cum gestionăm eficient nevoia de control

    O persoană condusă de nevoia de control ajunge dificil de tolerat de către ceilalți. Oamenii care se confruntă cu această nevoie sunt prizonierii unui sistem de apărare ineficient care le afectează calitatea vieții.

    Motivul pentru care persistă în astfel de comportamente provine din dificultatea de a se confrunta și de a-și tolera starea de anxietate care apare atunci când se confruntă cu necunoscutul, imprevizibilul sau lipsa de suficiente informați.

    Dacă manifestarea comportamentelor ce decurg din nevoia de control duce la o scădere pe moment a anxietății, în timp se ajunge la epuizarea resurselor, la stres cronic și chiar la anxietate generalizată.

    Cei care ajung și la abuzuri din teama pierderii controlului, reproduc un model învățat, poate din copilăria mică, model care duce la destrămarea relațiilor și producerea vătămărilor și traumelor celor din jur. Odată cu pierderea relațiilor, persoana ajunge să se confrunte cu cele mai mari frici, controlul dispare, iar în mijlocul valului de anxietate și teamă, concluzia nocivă poate fi „trebuia să controlez și mai mult”.

    În funcție de amploarea manifestării acestei nevoi (și resimțirii ei) un prim punct de pornire este lucrul cu stările de anxietate care generează nevoia de control. Acceptarea greșelilor, a imprevizibilului, a necunoscutului, recunoașterea neputinței (și a firescului ei), a failibilității umane sunt zone accesibile și gesionabile cu ajutorul psihoterapiei.

    Este util ca persoana să învețe să își remodeleze gândurile care întrețin anxietatea și să învețe că astfel de lucruri stau în controlul său, nu exteriorul. Psihoterapia este calea eficientă de găsire a soluțiilor pentru schimbarea nu doar a comportamentelor ci și a factorilor care le generează și întrețin.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook