Cum se manifestă stima de sine scăzută și ce avem de făcut pentru creșterea ei

    Stima de sine este percepția internă a unei valori personale și ne răspunde la întrebări precum: Cât ne apreciem? Cât ne suntem pe plac? Ce gândim, ce credem, ce simțim față de propria persoană? Stima de sine este atitudinea pe care o avem față de noi înșine, cuprinsă în modul favorabil/nefavorabil, tolerant sau desconsiderant în care ne privim. Ea este o credință și nu un fapt în sine, credință care se formează pe baza experiențelor trăite de-a lungul vieții.

    Cum dozăm corect stima de sine

    Se poate vorbi despre stima de sine cu manifestare exagerată, stima de sine crescută și stima de sine scăzută. Stima de sine nu este un concept fix, invariabil. Credința noastră despre cine suntem este în permanentă evoluție de la formarea ei din copilărie si până la apusul vieții.

    O stimă de sine crescută până la exagerare nu ne aduce neapărat beneficii – ne considerăm superiori prin subestimarea celor din jur și suntem în permanentă vigilență să rămânem competitivi.

    Astfel, nu reușim să construim relații autentice și sănătoase, nu putem accepta când greșim și, ca atare, nu putem învăța din greșeli, nu ne putem asuma responsabilitatea pentru nimic și mereu căutăm pe altcineva vinovat pentru tot ceea ce trăim.

    Stima de sine ridicată, în sensul echilibrat, rezultă din acceptarea și valorizarea propriei persoane așa cum este ea iar o stimă de sine scăzută nu ne lasă să ne apreciem obiectiv valoarea personală, să avem încredere în realizările sau în potențialul nostru și nici abilitatea să spunem „nu” oamenilor sau situațiilor care nu ne fac bine.

    Cum se formează stima de sine

    În copilărie, din interacțiunile părinților cu noi, din comportamentul acestora față de noi, se formează imaginea de sine. Cu această imagine de sine plecăm mai departe în viață și în funcție de ea ajungem ne vedem pe noi înșine într-un fel sau în altul. Cât valorizăm, cât apreciem această imagine, ne măsoară stima de sine.

    Dincolo de părinți, există și anturajul. Aici îi putem include pe profesori (sau alte figuri de autoritate), pe prietenii apropiați, pe cei cu care ne petrecem timpul liber. Modul în care ei ne privesc, influențează direct modul în care ne vom privi la rândul nostru. Dacă ei se uită și apreciază punctele noastre forte, ne vom focusa și noi mai degrabă pe părțile noastre bune.

    Pe de altă parte, dacă adulții sunt critici și reacționează cu interes doar la greșelile pe care le facem, dacă suntem agresați fizic, verbal sau psihologic în mediul școlar, dacă suntem respinși și izolați de grupul de apartenență, toate acestea vor lăsa o amprentă negativă asupra părerii noastre despre sine și vor deveni o voce critică interioară mai târziu.

    Fiecare experiență de viață în parte are o contribuție la modul în care ne formăm stima de sine sau atingem un anumit nivel al acesteia.

    Când experimentăm liber, fără vreo miză, când învățăm să facem lucruri noi, când suntem curioși mai degrabă, decât preocupați să nu dezamăgim, sau când conștientizăm ce am greșit și plănuim cum să facem să nu mai greșim data viitoare, atunci ne simțim bine în pielea noastră.

    Experiențele de viață repetitive ne formează credințele. În funcție de aceste credințe vedem viața ca un mediu sigur sau periculos, îi percepem pe cei din jur ca de încredere sau de evitat, ne vedem pe noi înșine drept valoroși sau „ratați”.

    Stima de sine sănătoasă

    Se pot surprinde câteva caracteristici ale acelora dintre noi cu o stimă de sine sănătoasă:

    • suntem mai deschiși să primim și să oferim complimente,
    • ne simțim confortabil să recunoaștem că nu știm un anumit lucru
    • ne arătăm curiozitatea de a-l descoperi.

    Cu o stimă de sine echilibrată primim mai ușor feedback constructiv, ne recunoaștem greșelile dintr-o poziție asumată din care suntem pregătiți să învățăm, suntem asertivi în interacțiunile cu cei din jurul nostru și ne exprimăm deschis și respectuos nevoile și așteptările.

    Totodată, punem limite mai ușor, spunem „nu” experiențelor, oamenilor și lucrurilor toxice din punct de vedere emoțional.

    Stima de sine echilibrată ne ajută să construim și să ne trăim viața cât mai în acord cu valorile noastre. Astfel, suntem preocupați de creștere personală și de găsirea sentimentului de împlinire și sens.

    Un nivel sănătos al stimei de sine ne ajută să facem față provocărilor vieții mai eficient, să ne prioritizăm nevoile și dorințele în relații oneste și benefice pentru ambii parteneri. Pe baza acestul nivel reușim să creștem capacitatea de reziliență la stres și de a gestiona mai eficient dezamăgiri și eșecuri.

    Factori care pot scădea stima de sine

    În literatura de specialitate sunt trecuti în revistă, dar nu neapărat sub un consens, mai mulți factori care pot influența nivelul stimei de sine:

    • factorii genetici,
    • vârsta,
    • statusul social,
    • personalitatea,
    • experiențele de viață,
    • starea de sănătate,
    • contextul de viață,
    • cadrul cultural (de ex. familii și societăți care valorizează individualismul vs. cele care pledează pentru colectivism).

    S-a concluzionat că înaintarea în vârstă, nivelul scăzut de venituri, instabilitatea emoțională, dizabilitățile fizice sunt corelate cu o stimă de sine scăzută. O privire importantă ar trebui acordată influenței tehnologiei și al social media/rețelelor sociale.

    Așa cum se poate anticipa, cu cât mai frecventă utilizarea social media, cu atât mai puternică influența negativă asupra stimei de sine. Acest lucru se întâmplă mai ales din cauza ușurinței cu care ajungem să comparăm viețile noastre reale cu o imagine, îmbunătățită artificial, a unor vieți la fel de artificiale.

    O suită de experiențe abuzive sau traumatice în sens larg trăite în copilărie influențează în sens negativ nivelul stimei de sine prin neacordarea unui spațiu sigur de a fi, de a ne exprima nevoile sau emoțiile, de a primi atenție și dragoste necondiționată, de a avea intimitate.

    Indicatori ai unei stime de sine scăzute

    Așa cum stima de sine crescută are indicii săi, există și manifestări, mai mult sau mai puțin subtile, ale unei stime de sine scăzute. De exemplu, putem avea o stimă de sine scăzută atunci când avem senzația că părerea noastră nu contează, când suntem deosebit de iritați de orice opinie diferită de a noastră, când ne preocupă intens părerea celorlalți despre noi și, astfel, încercăm permanent să-i mulțumim pe ceilalți.

    Sentimentele că nu suntem niciodată suficient de buni, că deciziile pe care le luăm sunt oricum proaste, că viața este o luptă și noi nu suntem echipați corespunzător sunt alte semnale de alarmă care ne atrag atenția că avem stima de sine scăzută.

    Între alte exemple regăsim eforturile permanente de a lua decizii, la modul general, întrucât este foarte greu să treci de aceasta etapă când te îndoiești de tine, când te subevaluezi, când frica de a nu greși îți răpește din curajul de a încerca.

    Un alt semn important și, din păcate, des întâlnit este bullying-ul. Acest comportament agresiv, abuziv, folosit pentru a obține intimidarea și a-l domina pe celălalt este un indiciu al unei stime de sine scăzută, atât de scăzută încât agresorul simte nevoia de a-l aduce și pe celălalt la același nivel.

    Performanțele școlare scăzute, retragerea din mediul social, dependența de diverse substanțe, stările de anxietate și depresie sunt alte posibile indicii ale unei stime de sine scăzute.

    Cum ne creștem stima de sine

    În primul rând, putem să aflăm cum stăm cu stima de sine, care este nivelul ei la un anumit moment. Există teste, măsurători, scale și câte și mai câte pentru a afla acest lucru.

    Cea mai cunoscută scală este cea a lui Rosenberg (RSE scale). Altceva mai la îndemână și, cel mai probabil, care să aibă sens pentru noi ar fi să ne luăm un răgaz și să punem în cuvinte 5-6 lucruri pozitive despre noi, la care suntem buni, și tot atâtea lucruri mai puțin bune, pe care le percepem ca slăbiciuni. Astfel, vom avea o imagine onestă și cât mai aproape de realitatea valorii proprii, (atenție!) așa cum o percepem noi.

    Să avem așteptări realiste

    Reorganizarea așteptărilor, de la noi înșine (ajustarea obiectivului de a fi/de a face totul perfect) și de la cei din jur (conștientizarea că fiecare este cum este și va fi cum va fi, adică cum va dori el/ea) este o metodă de a ne îmbunătăți stima de sine.

    Stima de sine poate fi crescută și prin intrarea, cu intenție, într-un proces de cunoaștere a ființei proprii, având curiozitate și compasiune pentru tot ceea ce vom descoperi.

    Sunt importante acceptarea descoperirilor de pe urma procesului de mai sus și înțelegerea profundă a faptului că cine suntem noi cu adevărat nu este un concept static, ci unul fluid și permeabil la experiențele de viață.

    Să ne cunoaștem criticul interior

    Cunoașterea criticului interior, pentru a-i putea înțelege vocea și a-l gestiona mai bine ne ajută să ne creștem stima de sine. Criticul interior și presiunea socială exterioară ne îndreaptă destul de ușor către comparații cu cei din jur, iar acest lucru ne vulnerabilizează stima de sine.

    Să punem la îndoială credințele negative

    Stima de sine crește odată cu punerea la îndoială a credințelor negative despre noi înșine, despre lume și despre viață. Cu toții putem cădea în plasa erorilor de gândire, a acelor gânduri automate pe care le luăm drept adevăr de necontrazis, fără să ne mai punem întrebarea dacă ele au un corespondent în realitate, dacă se bazează pe dovezi concrete.

    Îndepărtarea de perfecțiune și țintirea către a fi suficient de bun. Suficiența ar trebui să reiasă aici din criterii personale și nu din opiniile celor din jur, sau din cerințele și așteptările acestora pe care oricum nu le vom putea întruni.

    Realizarea unui plan de acțiuni mici și detaliate pentru antrenarea acelor aptitudini care credem noi că ne lipsesc: acestea pot fi, doar ca exemplu, cele de comunicare asertivă, de creștere a răbdării, sau de dezvoltare a preseverenței.

    Ajutorul din exterior nu trebuie neglijat

    Alegerea unui anturaj potrivit pentru noi, care să ne valorizeze, să ne aprecieze și să ne încurajeze atunci când noi ne pierdem încrederea, are un rol foarte important.

    Copiii și adolescenții sunt cei care pot vedea și care se pot bucura mai rapid de rezultatele unui proces de construire a stimei de sine. Aceasta deoarece, în cazul lor, se poate interveni susținut din afară, de pe mai multe paliere ale vieții lor.

    Familia poate încuraja exprimarea liberă și asumată a emoțiilor și opiniilor, poate construi un cadru de siguranță pentru explorarea valorilor de viață în vederea alegerii acelora mai reprezentative.

    În sistemul de învățământ se pot crea programe de formare care să cuprindă și module de dezvoltare personală și de cunoaștere interpersonală care să vizeze atât nivelul de conștientizare cu privire la persoana proprie, cât și pe cel de toleranță și respect pentru cei din jurul nostru.

    Părinții îl pot invita pe copil la o auto-evaluare a propriei persoane, exemplificând acest lucru cu ei înșiși.

    Este de dorit ca părinții să adreseze întrebări copilului astfel ca răspunsul să îl ajute pe acesta din urmă să-și clarifice opinia despre un anumit lucru, de ce acest lucru este într-un anumit fel și nu într-altul sau ce poate face pentru a-l schimba.

    Începerea unui proces terapeutic cu un psihoterapeut este o altă cale prin care ne putem crește stima de sine. În contextul specific al terapiei putem (re)descoperi ce înseamnă acceptarea trăirilor noastre, așa cum sunt, în absența judecății și în prezența compasiunii.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook