De ce avem nevoie de intimitatea emoțională în cuplu

    Să permiți intimitatea emoțională în cuplu înseamnă să îl poți lăsa pe celălalt să te vadă așa cum ești, să te cunoască, să știe ce îți place și ce nu, să te poți arăta în fața lui cu calități și cu defecte, să îi permiți să-ți vadă slăbiciunile, vulnerabilitățile. Intimitatea emoțională are legătură cu încrederea, cu a te simți în siguranță în compania celuilalt, permițându-ți să renunți la defensivă, la apărări.

    Comunicarea facilitează apropierea

    La baza intimității stă comunicarea: atât cea verbală, cât și cea non-verbală. Cine știe să comunice, știe și să fie intim în relațiile cu ceilalți. Când cuplurile își împărtășesc gândurile și emoțiile în mod liber, creează între ei un grad înalt de încredere și legătură afectivă. Intimitatea înseamnă a fi în contact cu celălalt.

    În concluzie, intimitatea emoțională în cuplu înseamnă a te simți mai aproape de partener, iar comunicarea crează această apropiere.

    După cum spune psihoterapeutul Gaspar Gyorgy: “În realitate, noi suntem creați pentru conectare și în lipsa ei nu putem supraviețui.”

    Indicii că partenerul permite (sau nu) intimitatea emoțională

    Initimitatea apare atunci când te simți înțeles de partenerul tău, atunci când te simți în siguranță să îi comunici nevoile tale, grijile tale, trăirile tale.

    Psihosociologul Jaques Salome în cartea sa „Vorbește-mi…am atâtea să-ți spun”, scria că atunci când ne permitem intimitatea emoțională cu un partener putem să îi spunem: „E important pentru mine să spun, să-mi pot exprima dorințele, spaimele, fantasmele, utopiile; asta nu înseamnă că pretind un răspuns ori realizarea lor…” dar e important să le spun, să le comunic, având încredere că partenerul mă va asculta activ.

    Tot la dezvoltarea intimității contribuie și planurile comune cu partenerul, a-l include și pe partener în ceea ce tu vrei să faci, a-l face să simtă că voi doi construiți împreună.

    Sunt însă persoane care nu pot ajunge la intimitate cu partenerul lor. Aceștia manifestă o teamă de conectare în sensul că evită să se deschidă în fața celorlalți, critică și judecă încercările celorlalți de manifestare emoțională și trăiesc cu convingerea că nevoia de conectare este o dovadă de slăbiciune.

    „Fostul meu partener obișnuia să catalogheze orice exprimare a nevoilor și emoțiilor drept semn de slăbiciune. Totul trebuia să se desfășoare după un «program» ce presupunea mai multă cenzură și control decât libertate. Pentru el, «maturitatea emoțională» cum o numea el, însemna să știi să te ocupi singur de problemele interioare și să le depășești fără a le expune. Un soi de reinterpretare cu buget redus a celebrei povești din «Mândrie și prejudecată». Mi s-a părut extrem de trist să nu pot fi eu însămi, să nu mi se permită vulnerabilitatea, să nu simt că este acolo pentru mine atunci când am nevoi… emoționale. Măcar să mă asculte și să mă accepte așa cum sunt. Poate unii bărbați se agață de acest concept al înțelegerii femeilor în loc să se preocupe de acceptare, pur și simplu. Pe de altă parte, fiecare avem o istorie personală care uneori este dificilă și dacă nu avem disponibilitatea de a lucra cu noi înșine pentru a ne vindeca… aducem totul în relația de cuplu” povestește Andreea, 35 de ani.

    Cum construim intimitatea emoțională cu partenerul

    Unii fug de intimitate, alții vor prea multă. Sănătos este să ne aflăm între cele două extreme. Unii intră în relații cu o dorință acută a nevoii de a crea o legătură, de a se apropia, de a nu fi singuri, de a nu fi părăsiți. Aceștia sunt cei care au un stil de atașament anxios-dependent.

    La polul opus, cei cu atașament anxios-evitant abordează relația cu o nevoie sporită de spațiu personal, cu teama de a nu fi prins în capcana intimității. Atașamentul reprezintă capacitatea de conectare a fiecăruia și este important să ne înțelegem tiparul de relaționare ca adulți, respectiv să ne identificăm stilul de atașament.

    Pentru a putea fi intim cu celălalt este nevoie să poți să fii în primul rând intim cu tine însuți, să te accepți pe tine așa cum eșți, cu calități și defecte, cu vulnerabilități. Dacă știi să faci asta cu tine, vei ști să o faci și cu celălalt.

    Pentru a putea crea intimitatea emoțională în cuplu trebuie să știi să îl asculți pe celălalt, să fii empatic, să îl înțelegi. Când în cuplu se creează intimitatea, apare adevăratul confort de a fi tu însuți alături de celălalt.

    Intimitatea se construiește în timp. Nu putem intra într-un cuplu și deodată să ne arătăm așa cum suntem și cum simțim. Ar fi prea mult. Partenerul ar fi copleșit de atâtea informații la care ar trebui să se adapteze, iar noi ne-am expune prea mult riscând să nu fim înțeleși.

    Intimitatea, ca și încrederea, se instaurează treptat în orice relație, fie că este de cuplu sau de prietenie. Trebuie să cunoaștem omul de lângă noi, să ne adaptăm relației și să ne simțim în siguranță cu partenerul pentru a crea acea intimitate emoțională. Relația este un refugiu sigur. Iar siguranța vine din încredere. 

    Există prea multă intimitate emoțională?

    Toți avem nevoie de siguranță, de încredere, de stabilitate. Căutăm intimitate pentru a ne proteja de sentimentul singurătății, dar avem nevoie și de schimbare, de nou.

    Astfel, prea multă intimitate poate fi dăunătoare pentru cuplu, poate duce chiar la o scădere a atracției între parteneri. De aceea trebuie păstrat și un spațiu personal.

    Un nivel sănătos de intimitate emoțională este acela în care fiecare membru al cuplului își are propria intimitate individuală, acea legătură cu propria persoană, o zonă privată – un spațiu fizic, emoțional și intelectual – care îi aparține numai lui. Astfel îți dezvolți propria individualitate și nu mai ajungi să fuzionezi în relația de cuplu, ci îți păstrezi și autonomia.

    Avem nevoie de noutate, diversitate, schimbare, dar în același timp avem nevoie de stabilitate, de siguranță. Avem nevoie de perioade alternative între dezvoltare (adusă de nou și de explorare) și de echilibru (adus de statornicie). Prea multă noutate și schimbare generează haos, prea multă rigiditate și statornicie nu mai aduce creștere și poate duce chiar la finalul relației.

    Calități care favorizează intimitatea emoțională

    Pentru a reuși să construiască intimitatea emoțională în cuplu, partenerii trebuie să aibă anumite calități, precum: empatie, capacitatea de a te pune în locul celuilalt, să fie un bun ascultător, să îi acorde celuilalt o atenție conștientă.

    Atunci când partenerul nu primește atenție din partea celuilalt, el începe să devină nesigur, iar intimitatea este cenzurată.

    Totodată, este important să nu critice, să nu îl judece pe cel de lângă el. Astfel de comportamente inhibă intimitatea și orice formă de autodezvăluire. În cuplu trebuie să existe transparență și încredere reciprocă.

    Sunt persoane care nu pot deveni intime emoțional cu ceilalți de frică. Cele două mari frici care stau în calea conectării sunt frica de abandon și frica de respingere. Acestea se învață în copilărie, în relația cu părinții, atunci când se formează atașamentul fiecăruia.

    „Cred că noi, femeile, avem un limbaj emoțional mai vast și o libertate mai mare în a ne dezvălui. Ca în cazul culorilor, vedem mai multe nuanțe și le putem numi. Eu am avut răbdare cu partenerul meu să învețe să de dezvăluie în ritmul lui. Am reușit să îi arăt că sunt acolo pentru el și nu trebuie nici să fie perfect, nici să mimeze perfecțiunea în relație cu mine. Dar am avut nevoie de timp… vreo trei ani cred că a durat să ajungem la intimitatea emoțională pe care o avem acum. Ani în care am construit încrederea cu răbdare și compasiune. Nu a fost simplu dar, așa cum nouă ne acordăm dreptul de a fi în continuă dezvoltare personală, e sănătos să privim la fel și partenerul” povestește Diana, 37 de ani.

    Ce nu este intimitatea emoțională

    Mulți cred că sunt intimi cu cel de lângă el doar pentru că își permit să apară îmbrăcăți sumar în preajma lui, să își facă anumite tabieturi de față cu partenerul, dar asta este un fel de obișnuință în a conviețui în același habitat, și nu o intimitate emoțională.

    Totodată sexul are rolul de a fi confundat cu intimitatea necesară într-un cuplu, acesta fiind, în realitate, doar o componentă a relației.

    Un semn că partenerul are o problemă în a fi intim cu cineva este când el pare destul de distant, când este mai mult concentrat la el însuși și nu comunică prea mult cu partenerul, nu permite să fie cunoscut, nu povestește despre ceea ce i se întâmplă și, mai ales, despre ceea ce simte. A fi intim emoțional înseamnă a ști să îți comunici nevoile, dar și a ști să fii atent la nevoile celui de lângă tine.

    Lipsa de intimitate emoțională în cuplu ne separă

    Când într-un cuplu nu există intimitate emoțională acea relație are șanse să se destrame sau să devină una toxică. Este clar că cel puțin unul dintre parteneri nu se lasă descoperit, văzut, cunoscut, că nu se poate implica suficient de mult astfel încât să aibă încredere în partenerul său și să fie el însuși în preajma acestuia.

    Lipsa intimității emoționale într-un cuplu generează multe frustrări, în general de ambele părți. Astfel relația devine toxică sau ajunge la destrămare.

    În concluzie, atunci când în cuplu nu ești onest emoțional cu celălalt, relația rămâne la un nivel superficial. Partenerii trebuie să fie transparenți unul cu celălalt pentru a crea acel sentiment de siguranță dat de intimitatea emoțională. Partenerii au nevoie să împartă aceeași realitate, nu să trăiască în realități diferite, lucru care îi va duce la o singurătate în doi.  

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook