Ne comparăm zilnic cu oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar îi urmărim pe rețelele sociale, primim mai multă informație decât putem procesa și trăim în comunități tot mai mari și mai puțin apropiate. Mintea noastră s-a dezvoltat într-o lume foarte diferită de cea actuală: în comunități mici, cu relații apropiate și amenințări concrete.
O parte dintre problemele cu care se confruntă societatea modernă – de la obezitate și miopie la anxietate cronică, singurătate și o natalitate în scădere – ar putea fi influențate de discrepanța dintre mediul în care a evoluat mintea umană și lumea în care trăim astăzi, potrivit unei analize ample publicate în revista Behavioral Sciences.
Singurătatea ne face să percepem lumea diferit și să ne adâncim în singurătate STUDIU
Citește articolulLucrarea, semnată de cercetători de la Universitatea James Cook din Singapore și de la Universitatea de Tehnologie și Design din Singapore (SUTD), susține că reacțiile care i-au ajutat pe oameni să se descurce în comunități mici pot deveni o sursă de stres într-o lume a orașelor aglomerate, a rețelelor sociale și a comparației permanente.
Citește și„Îți trăiești viața ca pe Tinder și totul e un swipe, dar fără nicio alegere reală.“ Noua anxietate a omului modern: FOBOO competiție permanentă
Cercetarea este coordonată de psihologul Jose Yong, lector principal la Universitatea James Cook, și de Sarah Chan, cercetătoare la Centrul Lee Kuan Yew pentru Orașe Inovatoare al SUTD. Punctul de plecare este conceptul de nepotrivire evolutivă, potrivit căruia instinctele umane s-au format de-a lungul a sute de mii de ani pentru viața în grupuri mici, în care pericolele erau imediate, iar statutul și încrederea se stabileau în relații față în față.
Mediul în care trăim s-a schimbat însă mult mai repede decât se poate adapta biologia umană. Astăzi oamenii trăiesc în orașe cu zeci și sute de mii de necunoscuți, verifică telefonul de zeci de ori pe zi și se raportează constant la imagini selectate cu grijă de pe rețelele sociale. În aceste condiții, mecanisme utile cândva pentru supraviețuire sunt activate acum de situații pentru care mintea umană nu a evoluat.
„Competiția nu este ceva nou, dar viața modernă o poate face să pară permanentă”, a explicat Jose Yong.
Mai multe crize care se suprapun
Cercetătorii vorbesc despre o așa-numită ipoteză a nepotrivirii evolutive sociale și a competiției (SEMCH). Potrivit acestei ipoteze, presiunea competiției crește în societățile foarte numeroase, în care comunitățile sunt fragmentate, inegalitățile se adâncesc, iar oamenii sunt expuși permanent unor reprezentări idealizate ale succesului și statutului social. În acest fel, se intensifică atât competiția reală, cât și cea percepută.
Mecanismele prin care ne evaluăm locul în grup s-au format pentru comunități restrânse, de aproximativ 100-150 de persoane. Astăzi, suntem expuși la informații despre mii sau chiar milioane de oameni, iar mintea poate ajunge să-i perceapă pe necunoscuți sau pe celebrități drept termeni direcți de comparație.
„O perspectivă evoluționistă ne poate ajuta să explicăm de ce oamenii reacționează atât de puternic la comparație și la teama de a rămâne în urmă, chiar și atunci când aceste semnale vin de la străini sau de pe ecrane, nu de la un grup social restrâns”, a adăugat Yong.
La această discrepanță se adaugă ceea ce autorii numesc „policriză”, termen popularizat de Forumul Economic Mondial. Schimbările climatice, pandemiile, instabilitatea economică, conflictele geopolitice și dezvoltarea inteligenței artificiale au loc simultan, iar efectele lor se amplifică reciproc.
„Aceste fenomene, de la marile șocuri globale până la consecințele lor psihosociale, sunt tot mai des privite ca fiind interconectate și capabile să se alimenteze reciproc”, au scris cercetătorii.
Autorii descriu un cerc vicios. Creșterea costului vieții, inegalitățile economice, crizele financiare și urmările pandemiei pot accentua nesiguranța și teama de a pierde poziția socială câștigată. Oamenii ajung să muncească mai mult, să se compare mai intens și să aibă mai puțină energie pentru relații și cooperare. Pe termen lung, această presiune poate adânci neîncrederea și competiția din societate.
Obezitatea, miopia și alergiile, printre efectele asupra corpului
Această nepotrivire dintre biologia umană și mediul actual afectează și sănătatea fizică. Preferința pentru alimente dulci, grase și sărate a fost utilă când hrana se găsea greu și trebuia consumată repede, dar aceleași preferințe, într-un mediu în care alimentele sunt disponibile permanent, pot favoriza consumul excesiv, obezitatea și diabetul.
Dr. Florin Bălănică, psihonutriționist: „Românii sunt pe primele locuri în UE la obezitate și diabet și nu din cauza mâncării!”
Citește articolulAproape 60% din adulții din regiunea europeană sunt supraponderali sau obezi, potrivit raportului regional al Organizației Mondiale a Sănătății, iar România se află printre țările cu cele mai mari procente, atât la femei, cât și la bărbați. La nivel mondial, una din opt persoane trăiește cu obezitate.
Autorii dau ca exemplu și miopia. Copiii care petrec puțin timp în aer liber și multe ore privind obiecte aflate la mică distanță – caiete, telefoane sau alte ecrane – dezvoltă mai frecvent miopie. Lumina naturală stimulează eliberarea dopaminei în retină, substanță care ajută la limitarea alungirii excesive a globului ocular. O meta-analiză publicată în 2024 în British Journal of Ophthalmology arată că prevalența miopiei în rândul copiilor și adolescenților a crescut de la 24% în anii 1990 la aproximativ 36% în perioada 2020-2023. Până în 2050, numărul cazurilor ar putea depăși 740 de milioane.
Pe aceeași listă apar alergiile și bolile autoimune. Autorii discută ipoteza potrivit căreia expunerea redusă, în special în copilărie, la diversitatea obișnuită de microorganisme ar putea influența maturizarea sistemului imunitar.
Mintea, suprasolicitată de informație și de comparație
În prezent, mintea este expusă unui volum de informații și de opțiuni greu de gestionat, este concluzia specialiștilor. Ecranele, notificările și fluxurile continue de conținut oferă stimulare rapidă și repetată. În timp, activitățile mai lente pot părea mai puțin atrăgătoare, iar perioadele fără stimulare pot fi resimțite ca fiind plictisitoare. Pentru același nivel de plăcere apare nevoia de stimuli tot mai intenși. Acest tip de stimulare poate contribui la dificultăți de concentrare, la senzația frecventă de plictiseală și la impulsul de a reveni imediat la telefon.
Obiceiul de a transforma totul în cifre – de la pași și kilograme până la aprecieri și urmăritori – poate face ca activitățile obișnuite să semene cu o competiție fără pauză. Rețelele sociale pot crea senzația de apartenență, dar un număr mare de contacte nu înlocuiește întotdeauna relațiile apropiate. Când stima de sine ajunge să depindă de aprecieri, reacții și numărul de urmăritori, comparația cu ceilalți devine greu de oprit. Acest lucru poate explica, în parte, de ce singurătatea este prezentă inclusiv în orașele aglomerate.
Citește și„Toți ceilalți au o viață mai bună decât mine.” De ce nu te mai simți împlinit, deși „ai tot”?Goana după statut și cheltuielile de fațadă
Când presiunea competiției devine prea mare, unii oameni încearcă să proiecteze imaginea unui nivel de trai pe care, în realitate, nu și-l permit. Cumpără sau închiriază produse de lux pentru a lăsa impresia unei vieți mai prospere, un comportament pe care autorii îl rezumă prin expresia „te ruinezi ca să pari bogat”. Există chiar servicii care închiriază decoruri ce imită interiorul unui avion privat, folosite exclusiv pentru fotografii postate pe rețelele sociale.
Alții își asumă riscuri financiare mari, pentru că, atunci când căile obișnuite de ascensiune par prea lente, criptomonedele, tranzacționarea speculativă și acțiunile de tip „meme” devin atractive. Pentru mulți dintre cei fără experiență, notează cercetătorii, aceste comportamente funcționează mai puțin ca o investiție și mai mult ca o formă de joc de noroc.
Retragerea din competiție. De la „lying flat” la „demisia tăcută”
La polul opus se află retragerea din competiție. Când reușita pare imposibilă, o parte dintre oameni își reduc așteptările sau renunță complet la cursa pentru statut. În China au apărut curente precum tang ping, care înseamnă retragerea din competiția socială și alegerea unei vieți cu mai puține ambiții, și bai lan, atitudinea de a renunța la efortul de a salva o situație care pare fără ieșire.
În spațiul occidental se vorbește despre „demisia tăcută”. În Japonia, termenul hikikomori descrie forme severe și prelungite de izolare socială. În Coreea de Sud, cultura honjok desemnează alegerea de a face singur activități asociate în mod tradițional vieții de grup, fără a presupune neapărat izolarea totală.
O formă diferită de retragere se observă și în relația cu munca. Conform raportului Gallup State of the Global Workplace, implicarea angajaților la locul de muncă a scăzut la 20% la nivel mondial în 2025, cel mai redus nivel din 2020, iar Europa raportează cele mai mici valori, în jur de 13%.
Competiția permanentă poate eroda și încrederea dintre oameni. În medii aglomerate și anonime, unde relațiile sunt de scurtă durată, chiar și chiar și gesturile de ajutor sau cele filantropice pot fi privite cu suspiciune. Inegalitățile și sentimentul de nedreptate pot alimenta, la rândul lor, furia și ostilitatea.
Unele teorii evoluționiste încearcă să explice anumite manifestări depresive prin sentimentul unei înfrângeri din care persoana nu mai vede nicio ieșire. Această perspectivă nu explică însă singură depresia, o afecțiune complexă, influențată de factori biologici, psihologici și sociali. Atunci când persoana simte că și-a pierdut definitiv poziția sau șansa de a reuși, poate apărea o stare de retragere și blocaj.
Scăderea natalității
Aplicațiile de dating extind competiția și în viața sentimentală. Pe aplicațiile de dating, oamenii ajung să aleagă dintr-un număr uriaș de profiluri, adesea în câteva secunde și pe baza unui set restrâns de informații. Potrivit autorilor, acest tip de selecție poate favoriza relațiile instabile și legăturile fără angajament și poate accentua marginalizarea celor care au puțin succes pe aceste platforme, inclusiv a bărbaților care se definesc drept incel, prescurtare de la involuntary celibate, și care spun că nu reușesc să aibă relațiile romantice sau sexuale pe care și le doresc.
Aceeași presiune contribuie la scăderea natalității. Autorii pornesc de la teoria potrivit căreia, atunci când resursele par limitate, iar concurența este intensă, oamenii amână întemeierea unei familii și decizia de a avea copii pentru a-și consolida mai întâi educația, cariera și siguranța financiară. Orașele prea aglomerate și comparația permanentă cu vieți idealizate întrețin această percepție de nesiguranță.
Potrivit datelor Eurostat, rata totală a fertilității din Uniunea Europeană a scăzut la 1,34 copii la o femeie, cel mai scăzut nivel din 2001 și mult sub pragul de 2,1 necesar pentru înlocuirea generațiilor. România a înregistrat cea mai abruptă scădere din UE, de la 1,54 în 2023 la 1,39 în 2024.
Citește șiOrașele care îmbunătățesc sănătatea mintală. Cât de important este locul unde trăim pentru starea de spiritOrașe mai puțin aglomerate și rețele mai mici, posibile soluții
Autorii nu propun să renunțăm la avantajele vieții moderne, ci să construim orașe, comunități și spații digitale care țin mai bine seama de nevoile reale ale oamenilor.
„Asta înseamnă că ar trebui să ne gândim nu numai la reziliența individuală, ci și la felul în care sunt proiectate orașele și comunitățile”, a subliniat Sarah Chan.
Printre soluțiile discutate se numără cartierele mai puțin aglomerate, cu parcuri, transport public eficient și mai puțin zgomot, dar și recunoașterea unei game mai largi de profesii și roluri sociale, astfel încât succesul să nu fie asociat doar cu câteva cariere considerate prestigioase. La nivel individual și comunitar, întâlnirile față în față, timpul petrecut în natură și o alimentație bazată în principal pe produse puțin procesate pot reduce o parte dintre presiunile vieții moderne.
În mediul online, autorii nu susțin renunțarea la rețelele sociale, ci propun platforme construite în jurul cercurilor apropiate, în care algoritmii să acorde prioritate conținutului publicat de familie și prieteni, în locul postărilor venite de la necunoscuți, influenceri sau agenții de publicitate.
„Trebuie să concepem intervenții care să țină seama de felul în care a evoluat natura umană, nu să intre în conflict cu el”, a atras atenția Yong.
Cercetătorii admit că teoria nepotrivirii evolutive nu poate explica toate problemele societății actuale. Cultura, instituțiile, situația economică și particularitățile fiecărei persoane influențează, la rândul lor, felul în care oamenii reacționează la stres și competiție.
Progresul tehnologic a adus, în același timp, beneficii greu de contestat. Antibioticele și accesul la apă potabilă au contribuit la creșterea speranței de viață, iar comunicarea rapidă și accesul la informație au redus numeroase bariere cu care se confruntau generațiile trecute. Viața urbană a însemnat, în multe regiuni, mai puțină violență, educație mai accesibilă și servicii medicale mai bune.
Problema nu este tehnologia în sine, ci felul în care este concepută și folosită. Reducerea timpului petrecut pe rețelele sociale, alegerea unei alimentații echilibrate și limitarea situațiilor care întrețin comparația continuă cu ceilalți nu sunt schimbări ușoare. Pot fi însă pași prin care viața modernă devine mai puțin copleșitoare și mai apropiată de nevoile reale ale oamenilor.
