De ce vulnerabilitatea nu este o sursă de rușine și cum o putem folosi în avantajul nostru
Numim vulnerabilitate acea dispoziție pe care o resimțim atunci când trăim emoții cu o energie scăzută, cele pe care de regulă le etichetăm ca fiind negative: lipsa de speranță, dezamăgirea, teama, tristețea, rușinea, incertitudinea. Vulnerabilitatea este însă acea stare de autenticitate pe care o avem atunci când dăm la o parte mecanismele noastre de apărare, când resimțim îndoiala, când suntem poate confuzi, când facem greșeli, practic atunci când suntem umani și când nu ne grăbim să acoperim această latură.
De ce are vulnerabilitatea o conotație negativă?
Atunci când intrăm în contact cu toate stările menționate mai sus, trăim un disconfort, iar în consecință nu ne simțim foarte securizați. Din această zonă, putem să fim răniți mult mai ușor dacă ne expunem unor cuvinte nepotrivite din partea celorlalți sau dacă ne criticăm singuri, dacă ne afundăm în gânduri negative sau dacă acționăm în detrimentul nostru.
Pentru a nu se întâmpla toate acestea, multe persoane apelează la strategii disfuncționale, considerând că sunt doar două variante: a fi slab sau puternic. În consecință, ele aleg să fugă de aceste stări, deconectându-se de adevăratele nevoi indicate tocmai de starea de vulnerabilitate.
Când și cum ne crește vulnerabilitatea
Fiecare dintre noi se confruntă de-a lungul vieții cu evenimente neplăcute, așadar este firesc ca în acele contexte să avem stări vulnerabile. Uneori, sunt evenimente neprevăzute, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, a unei relații, a unui job sau a unei oportunități. Alteori avem de-a face cu acțiuni sau cuvinte ale celorlalți care ne activează o stare vulnerabilă.
Problema apare atunci când nu percepem ca acele momente să fie inerente în viața oricui, ci mai degrabă ne luptăm să nu ne întâlnim vreodată cu ele.
Luptându-ne cu ele, ne putem ascunde emoțiile, ne putem arăta neafectați de ceea ce simțim de fapt sau, din contră, credem că am eșuat și atunci ne putem simți copleșiți.
Tocmai această viziune disfuncțională și aceste credințe ne accentuează stările vulnerabile, împreună cu o atitudine critică față de propria persoană.
Vulnerabilitatea ca sursă de putere
Ca să ne putem folosi de vulnerabilitate, este important să fim curioși să descoperim ceea ce vrea ea să ne spună. Înțelegând mesajul pe care îl transmite, ajungem de fapt la ceea ce avem nevoie în acel moment. Este ca și când ne-am imagina vulnerabilitatea ca fiind oportunitatea de a afla în cel mai sincer mod cum stăm de fapt în acel moment.
Avem nevoie să ne apropiem cu o atitudine curajoasă de ea, știind că doar în acest mod putem să ne conectăm profund cu o parte sensibilă din noi, care ne ghidează din interior.
Astfel, putem descoperi că am făcut greșeli, lucru care ce ne dă ocazia de a învăța o lecție importantă de viață. Putem afla ce avem nevoie să îmbunătățim la noi sau că uneori lucrurile nu le putem rezolva singuri și avem nevoie de ajutor.
Pentru a admite aceste lucruri este nevoie de curajul de a ne apropia de noi înșine și de putere pentru a recunoaște că nu suntem perfecți și de acceptare a faptului că e normal să ne simțim vulnerabili.
Pe de altă parte, vulnerabilitatea este acea punte pe care o clădim între noi și ceilalți, este acel loc intim și sigur în care ne întâlnim cu ceilalți, acolo unde lăsăm armurile la intrare pentru a ne arăta sufletul așa cum este el în acel moment.
Doar făcând asta, putem să ne facem înțeleși cu adevărat și tot din acest loc putem empatiza cu ceilalți atunci când ei se confruntă cu dificultățile lor.
Recomand cartea cercetătoarei americane Brené Brown „Curajul de a fi vulnerabil” pentru o mai bună înțelegere a acestei emoții ca sursă de putere și creativitate.
Vulnerabilitatea sănătoasă versus vulnerabilitatea nesănătoasă
Vulnerabilitatea sănătoasă este o stare normală cu care ne confruntăm uneori, cea nesănătoasă poate fi copleșitoare și poate reprezenta la rândul său un mecanism de apărare.
Hipersensibilitatea la vulnerabilitate este extrema cealaltă a lipsei de vulnerabilitate. În ambele cazuri credințele din spate sunt nesănătoase: fie credem că suntem mai expuși decât credem și ne percepem ca fiind neajutorați, neputincioși, când nu asta este realitatea, fie nu vrem să ne confruntăm deloc cu ea.
Comportamente nesănătoase pot fi perfecționismul, deconectarea de la emoții, rigiditatea mentală sau supracompensarea.
Cum integrăm corect vulnerabilitatea
Primul pas către a accepta vulnerabilitatea este să ne schimbăm percepția asupra ei. Dacă am percepe vulnerabilitatea ca pe o resursă care ne dă oportunitatea să aflăm ceva important despre noi, atunci poate că nu ne-ar mai fi atât de teamă să ne dăm voie să o simțim.
Un alt pas este să fim curioși să aflăm ce se poate întâmpla dacă stăm în contact cu vulnerabilitatea noastră, să o simțim și să o acceptăm că este acolo, fără să ne concentrăm eforturile pentru a scăpa de ea.
Apoi, dacă ar avea glas, oare ce mesaj important despre nevoile noastre din acel moment ne-ar transmite? Suntem în pericol și avem nevoie de siguranță? Este ceva în neregulă în acea situație? Ne criticăm în acel moment când de fapt avem nevoie de încurajare?
Credeam cumva că lucrurile sunt sub controlul nostru și de fapt vulnerabilitatea noastră ne arată că nu putem controla mereu lucrurile? La toate aceste întrebări doar luând contact cu stare de vulnerabilitate, putem afla răspunsurile.
Uneori poate că avem nevoie fie de o pauză, fie să nu mai punem presiune pe noi, fie să cerem ajutor.
Neurologul și psihiatrul Viktor Frankl spunea că indiferent de ceea ce ni se întâmplă, mereu avem posibilitatea de a ne alege răspunsul la ceea ce ni se întâmplă. Ne putem inspira de aici și să încercăm să privim vulnerabilitatea și dintr-o altă perspectivă: indiferent ceea ce ne-a declanșat-o, putem să alegem să o privim ca pe o slăbiciune sau ca pe o șansă de a îmbunătăți lucrurile.