Cum ne afectează gândirea toxică în relația de cuplu

    Cu toții avem gânduri negative și scenarii nefaste derulate pe fundalul imaginației noastre, iar uneori acestea sunt proiectate asupra partenerului de cuplu. Anticipăm negativ, nu comunicăm suficient, adunăm stres și anxietate, ne certăm prea des și din orice, uneori părem să nu ajungem la niciun consens. Iată ce efecte are gândirea toxică în relația de cuplu și cum putem remedia felul în care comunicăm cu noi și cu celălalt.

    Cum ajungem să nu ne mai fie bine în cuplu?

    La început nu puteați sta departe unul de celălalt. Părea că, în sfârșit, ai găsit persoana care îți oferă siguranță și speranța unei vieți împlinite. Amintește-ți ce ți-a plăcut la început la partenerul sau partenera ta? Cum te făcea să te simți?

    Primele frustrări

    După perioada de curtare și îndrăgostire, a urmat perioada de acomodare în care ați început să vă cunoașteți mai bine. Ușor, ușor, bucuria inițială de a fi în prezența celuilalt s-a diminuat, iar tu ai început să-i vezi și părțile „întunecate” și punctele de dezacord.

    La început au fost tolerate mai ușor, dar în timp, sub presiunea altor provocări ale vieții, cum ar fi serviciul, copiii sau problemele financiare, acestea au devenit frustrante și chiar insuportabile.

    Debutul suferințelor

    Au început certurile, criticile, reproșurile. Și astfel, sentimentul de siguranță și speranță pe care l-ai simțit la început s-a preschimbat în lipsă de încredere, ba chiar furie împotriva partenerului. Și cu fiecare ceartă care nu a rezolvat nicio problemă, ai rămas mai descurajat/ă și mai singur/ă.

    Pentru că suferința ta este, în mod legitim, foarte mare, probabil te gândești ce să faci. Ai putea să continui relația, așa cum este ea, de dragul copiilor, din comoditate sau pentru a te conforma normelor sociale. Până la urmă, asta au făcut și ai tăi sau cei mulți dintre cunoscuți.

    Cum am ajuns aici…

    La ce vei renunța alegând să rămâi în această relație, fără să schimbi nimic? Oare nu vei renunța chiar la tine? Imaginează-te peste 10 ani. Crezi că îți vei fi recunoscător sau recunoscătoare pentru alegerea de a păstra starea actuală? Sau o vei regreta? Sau ai putea să divorțezi, dar nu știi dacă aceasta ar fi decizia corectă.

    Oare îți vei găsi pe altcineva mai bun sau vei îmbătrâni singur/ă? Oare copiii vor fi afectați? Sau ai putea să-i propui celuilalt să începeți o terapie de cuplu. Un terapeut vă poate ajuta să vedeți dacă mai aveți ce salva din relația voastră.

    Însă, înainte de a lua o decizie, rândurile următoare ar putea să-ți ofere o înțelegere a modului în care ați ajuns aici și câteva sugestii despre cum să comunici cu partenerul sau cu partenera ta, în așa fel încât să vă auziți și să evitați certurile inutile.

    Conflictele apar dintr-o comunicare defectuoasă

    Amintește-ți ultima ceartă dintre voi. Care a fost situația? Ce anume din ce a făcut sau a zis celălalt te-a enervat? Ce ai făcut tu ulterior? Care a fost consecința?

    Dacă am avea posibilitatea să urmărim pe un ecran, cu încetinitorul, ce se întâmplă în mintea fiecărui partener în timpul unui conflict, am înțelege cum ne afectează gândirea toxică relațiile de cuplu. De fiecare dată, între gestul unuia dintre parteneri și reacția celuilalt intervin o serie de gânduri care scapă minții conștiente.

    Situația conflictuală

    Pentru claritate, să ne imaginăm o situație tipică ce poate aduce un cuplu în cabinet. Doi parteneri, căsătoriți de câțiva ani, care au doi copii. Amândoi muncesc, își împart responsabilitățile legate de casă și copii și se străduiesc să facă față unei vieți agitate. Ea vine de la muncă, trece să ia copiii de la bunici, în drum spre casă oprește să facă cumpărături, ajunge acasă și pregătește cina. Ajunge și el acasă de la muncă. Iau masa împreună, iar apoi el se retrage ca să mai lucreze.

    Furia generată de gânduri toxice

    În acest moment, ea ia foc și se  năpustește asupra lui: „M-am săturat. Niciodată nu faci nimic. Nu-ți pasă de nimic. Ești cel mai egoist om.” Răspunsul lui: „Ce te-a apucat!? Nu înțeleg. Ce am făcut? Nu vezi că sunt stresat legat de muncă? Asta-mi mai lipsește, să mă bați și tu la cap. Plec la birou.”. Ea: „Bineînțeles că pleci. Tot timpul faci asta. Exact ce ziceam. Nu-ți pasă decât de tine.” Așa începe cearta.

    Gândirea toxică din spatele unui conflict

    Ce s-ar putea întâmpla pe ecranele minților celor doi? Să derulăm filmul cu încetinitorul. Probabil, așteptarea ei este ca el să spele vasele sau să stea cu copiii. Pentru că ce-și dorește ea cel mai mult este ca el să o trateze ca partener egal. A avut o zi grea și ar avea nevoie ca el să preia din sarcinile legate de casă pentru ca ea să-și poată trage sufletul. Numai că în loc să-i comunice lui nevoile, aruncă cu reproșuri usturătoare.

    Ce se întâmplă în mintea ei…

    Gândurile care se derulează cu o rapiditate extremă în mintea ei, între gestul lui și aceste reproșuri ar putea fi următoarele: „Nu-ți pasă de mine. Mă consideri sluga ta. Până și munca ta este mai importantă decât mine.”. Evident, aceste gânduri generează suferință, iar noi fără să ne dăm seama am folosit gândirea toxică în relația de cuplu.

    Ar fi trist pentru oricare dintre noi să fim în situația în care să credem că celuilalt nu-i pasă de noi. Numai că tristețea este o emoție care ne vulnerabilizează. Am putea să o exprimăm ca atare numai în cazul în care ne-am simți auziți și în siguranță. Doar că cei doi parteneri nu se mai simt de mult în siguranță unul cu celălalt ca să-și exprime suferința în speranța că îi va fi auzită și înțeleasă. Și atunci, tot ce reușesc să facă este să ducă o luptă de putere.

    Ea nu-și poate permite să simtă și să comunice tristețea partenerului pe care îl percepe insensibil, dar își poate comunica suferința ca furie, manifestată sub forma reproșurilor.

    Ce se întâmplă în mintea lui…

    Ce s-ar putea întâmpla în mintea lui când aude reproșurile ei? „Iar a luat-o razna. Cum naiba să o mai mulțumesc? Eu mă străduiesc să trag tare la muncă ca să ne putem permite stilul ăsta de viață, iar ea urlă la mine că sunt egoist. Chiar nu știu ce să fac. Iar acum, orice zic se va enerva și mai tare.”

    Bineînțeles că aceste concluzii sunt tot un mod de a accesa gândirea toxică în relația de cuplu, generând tristețe și în cazul lui. Poate și descurajare pentru că, în ciuda eforturilor – doar muncește pentru familie, nu se duce cu băieții la o bere -, tot nu este suficient de bun pentru ea. Și ca să evite o confruntare și mai mare, care s-ar putea finaliza cu amenințarea ei că-l părăsește, pleacă la birou, fără să realizeze că această plecare este interpretată de ea tocmai ca o confirmare a egoismului și nepăsării lui, fiind trătită ca un abandon.

    De unde vin aceste gânduri toxice ce generează suferință?   

    Gândurile noastre sunt interpretări subiective ale gesturilor partenerului sau partenerei, ce au fost condiționate de experiențele noastre timpurii cu persoanele care au avut grijă de noi. Punem în practică gândirea toxică în relația de cuplu, dar și în relația cu noi înșine și cu alții. Pentru că astfel de tipare sunt înrădăcinate încă din copilărie, ele sunt concluziile experiențelor pe care le-am trăit.

    Raportându-ne la cuplul de mai sus, dacă nevoia ei de a fi văzută, de a-i fi auzit punctul de vedere, nu a fost împlinită de părinți, situațiile prezente în care aceeași nevoie, anume aceea de a fi partener egal, nu este împlinită, o fac să sufere mult mai mult.

    Fără să conștientizeze această nevoie și ca urmare, fără să o comunice ca atare, dar având așteptarea implicită ca partenerul să știe ce vrea ea, se enervează când acesta se comportă altfel decât se așteaptă. Dar partenerul nu poate ghici nevoia ei, cu atât mai mult cu cât nici ei nu-i este clară. Nu are de unde să știe cât de mult înseamnă pentru ea implicarea lui în sarcinile casnice. Poate dacă ar ști, ar înțelege și ar amâna munca. Dar tot ce ajunge la el sunt reproșurile.

    Aceste reproșuri pot aduce la suprafață nevoile lui neîmplinite din copilărie, precum nevoia de acceptare și apreciere și, odată cu ele, suferința. Poate că în copilărie tot ce auzea el de la părinți și de la școală erau critici.

    Acum muncește atât de mult pentru a evita să mai fie criticat și pentru a fi suficient de bun pentru ea. Nici el nu se simte înțeles de parteneră. Nu vrea să plece de acasă. Ar vrea să fie văzut și apreciat pentru efortul pe care îl face tocmai pentru că îi pasă. Dar pentru că înțelege că nimic din ce face nu e bine și pentru a nu mai pune paie pe foc în cearta declanșată, singura soluție la care se poate gândi este să plece la birou. Ceea ce ea poate interpreta ca un gest de renunțare la ea.

    Pe de altă parte, nici el nu-și conștientizează și nu-și exprimă nevoia. Dar, la fel ca în cazul ei, așteptarea lui este ca ea să înțeleagă că el trebuie să muncească mult, chiar și de acasă și să-i aprecieze efortul. Mesajul care ajunge la ea este neimplicarea în sarcinile casnice. Pare că suntem sabotați „din culise” de gândirea toxică în relație…

    Cum remediem gândirea toxică în relația de cuplu

    Reamintește-ți ultima ceartă cu partenerul sau partenera ta. Înainte de orice, pentru a corecta gândirea toxică în relația de cuplu, e important să conștientizezi ce ai gândit tu despre tine și despre celălalt când s-a inițiat ultima ceartă între voi.

    De asemenea, clarifică-ți care a fost nevoia ta din acel moment? Ce ți-ai fi dorit să facă el sau ea? Totodată, încearcă să vezi dacă poți găsi și alte explicații pentru reacțiile partenerului sau partenerei. Ce ar fi putut gândi el sau ea despre sine și despre tine atunci? Ce nevoie neîmplinită s-ar fi putut ascunde sub criticile sau retragerea celuilalt?

    Iar pentru data viitoare, când veți ajunge în punctul în care de obicei se declanșează o ceartă, te invit să încerci să-ți dai seama ce se întâmplă în mintea ta, ce gândești despre celălalt și despre tine, care ar fi nevoia pe care ai putea să o ai de la celălalt: să primești ajutor legat de casă și copii, să fii înțeles sau înțeleasă, apreciat sau apreciată? Și ca o provocare, te invit să ai curajul să-i spui despre această nevoie și despre ce trezește în tine gestul ei sau al lui. S-ar putea să ai o surpriză.

    În loc să rămânem prinși în capcana anticipărilor, interpretărilor eronate ale acțiunilor și ghicirii gândurilor celuilalt, putem să facem un mic pas către clarificare, respectiv să comunicăm ce simțim, ce gândim, ce avem nevoie.

    Ca o remarcă de final, este important să știi că nici tu, nici celălalt nu sunteți vinovați pentru certurile voastre. Interpretările și reacțiile voastre sunt influențate de experiențele trecute și de modelele pe care fiecare le-a avut la dispoziție. Numai că ele dau naștere unui tipar de interacțiune disfuncțional, unor gânduri toxice, ce v-a adus în situația actuală, în care suferiți.

    Puteți schimba acest tipar de interacțiune și puteți readuce liniștea, înțelegerea și bucuria în cuplul vostru. Dar pentru asta e nevoie să vă asumați o schimbare. Poți să o inițiezi tu, folosind sugestiile de mai sus sau propunându-i partenerului să începeți o terapie de cuplu

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook