Ai constatat că mereu te alegi cu câte un partener toxic? Iată de ce ne atrag persoanele nepotrivite

    Îți dorești o relație stabilă și echilibrată, cu șanse de viitor, dar nu trece mult timp și constați că iar te-ai ales cu un partener toxic. Ajungi să te întrebi cum de nimerești în astfel de relații nepotrivite, de ce repeți același tipar, ba chiar să îți spui că poate e ceva în neregulă cu tine. Nu ești singura, suntem mulți care trecem prin așa ceva. Însă iată ce poți face, și cum poți ajunge să recunoști semnalele de alertă.

    Există un tipar toxic

    Relația cu un partener toxic începe de cele mai multe ori cu același scenariu, doar că variază, poate, comportamentul la care apelează.
    Dacă este indisponibil, impredictibil, nu face planuri cu tine, nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele sale (tu ești de vină că înțelegi greșit!), răspunde greu la mesaje sau după o lungă perioadă de timp (de exemplu, a doua zi)… e posibil să fii „fericitul câștigător” al unei relații toxice.

    Ce înseamnă acest lucru? În primul rând, nevoile tale nu vor fi îndeplinite, fie deloc, fie nu așa cum ai tu nevoie. Se poate întâmpla și opusul, respectiv te vei simți sufocată de atenție – love bombing. Mai mult, atunci când ai nevoie, te va lăsa să te descurci singură, deși ți-a promis că va fi acolo; sau va schimba planurile ori de câte ori va simți să facă asta, punând presiune pe tine să-i faci pe plac… altfel, nu vă mai vedeți deloc; sau, pentru a te „bucura” de compania sa, îți va impune să te comporți, vorbești, îmbraci, fii, într-un anume fel!

    Orice lucru care te face să alegi între nevoile tale și ale altuia, cu consecința unei eventuale „pedeapse” din partea persoanei respective și lipsa noțiunii de negociere, de compromis, de „te aud și pe tine”, este o relație cu un partener toxic.

    Probabil vei zice „Bine, dar știu sau simt că nu este în regulă așa ceva, și totuși nu pot spune NU!”.

    Modelul de cuplu îl învățăm în copilărie

    Orice pe lumea este un concept pe care îl umplem cu semnificații. Așa și cu ideea de relație de cuplu. Cum vedem, auzim, simțim că se poartă părinții noștri în cuplu, așa învățăm și noi că este cuplul.

    Totodată, modul în care ne îndeplinesc nevoile persoanele de atașament (părinți, bunici, alți membri ai familiei prezenți în copilăria noastră), definește așteptările noastre în legătură cu acel „cum” ar trebui să fie partenerul meu.

    În cazul în care în copilărie primeai prea puțin din ce aveai nevoie, la maturitate sunt șanse mari să alegi un partener toxic pentru tine.

    Dacă atunci când erai mic ți se promitea ceva dar nu primeai, vei alege parteneri imprevizivili. Dacă erai comparat, ți se spunea că trebuie să faci mai mult, că nu este suficient, că „alții cum pot?”, vei alege parteneri care te critică. Dacă nu țineau cont de nevoile tale, nu te întrebau ce vrei, nu a fost nimeni lângă tine care să îți explice și să îți eticheteze emoțiile, vei alege parteneri care îți vor pune nevoile pe locul doi mereu, adică te vor neglija.

    Dacă ai avut un părinte care nu a fost prezent fizic sau emoțional, e posibil să alegi parteneri care te vor abandona. Dacă îți condiționau primirea iubirii și acceptării tale de îndeplinirea obiectivelor pe care ei le aveau pentru tine, vei alege parteneri pentru a căror aprobare va fi nevoie să muncești.

    Tiparele sunt multe, iar ele au la bază nevoile neîndeplinite și conturarea unor credințe care ajung povești pe care ni le spunem despre noi.

    De ce nu putem spune NU

    Inconștient am învățat că nu putem fi întregi decât dacă avem aprobarea persoanelor de atașament, nu de alta, dar fără ele, chiar nu putem supraviețui când suntem mici. Așa că, pentru a ne asigura că vom menține relația cu părinții, renunțăm la noi, la nevoile și autenticitatea noastră. Ne spunem o poveste despre noi, pe care ajungem s-o credem și s-o încorporam în așa zisul Ego.

    Deși nu ne ajută mai târziu pentru că prin prisma acestei „povești” ne trezim în relație cu un partener toxic, această parte din noi, care urmează mereu aceeași cale, nu dorește decât să ne apere, așa cum a făcut-o mereu, și ne îndrumă către cunoscut, către acel familiar pe care îl cunoaștem și știm că avem controlul asupra lui.

    Nu de alta, dar în copilărie așa am trăit în acele relații, iar pentru altele, nu avem „arme de apărare”.

    Chiar și o relație toxică are o componentă atrăgătoare: previzibilul, acea familiaritate.

    Repetarea unui tipar toxic are loc pentru că inconștient ne dorim să reparăm acea relație de bază, din copilărie, arătându-i Ego-ului că se putea și altfel.

    Sperăm în continuare că dacă într-adevăr le ofeream persoanelor de atașament șansa să aibă grijă de ele, neglijându-ne pe noi, în final, poate, primeam și noi ce aveam nevoie. 

    Tocmai impredictibilitatea și „răsplata” după eforturile și munca pe care le depunem, ne fac să credem că în sfârșit merităm iubirea pe care ne-o oferă un partener toxic, fie ea și ocazională sau fragmentată. Iar asta chiar ne aduce plăcere, întrucât se activează la nivel neuronal receptorii pentru dopamină: faptul că nu știm când vom primi atenție, iubire, acceptare ne face dependenți, iar suferința este considerată „sevrajul” prin care trecem pentru a mai primi o porție de iubire așa cum o cunoaștem noi… condiționată!

    E o luptă pe care o dăm mereu în interiorul nostru, în speranța că vom primi în sfârșit iubirea de care am avut mereu nevoie, dar de la un partener care seamănă foarte mult cu primii oameni care ne-au oferit iubire, așa cum au putut și știut ei.

    Iar la pachet vin și sentimentele de disconfort pe care le retrăim ori de câte ori suntem lângă un partener toxic.

    Cum ne vindecăm

    În primul rând este important să învățăm să ne privim pe noi însene cu drag și dorința de cunoaștere și să începem chiar noi să ne oferim ce aveam nevoie până acum de la un eventual partener. Făcând asta, vom crea un standard intrinsec despre cum ar trebui să ne trateze și alții. Făcând asta, vor scădea șansele să mai acceptăm un partener toxic.

    Așadar, începe prin a-ți tine tu promisiunile față de tine, respectă-te, oferă-ți ce ai nevoie, așa cum știi și poți. Iar pentru a-ți înțelege aceste capcane care te aduc mereu lângă un partener toxic, pentru a le depăși și a-ți reformula așteptările de la o relație, apelează la psihoterapie.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook