Frica nesănătoasă și efectele ei. Ce facem când pericolele există doar în mintea noastră

Oricât de dificil de tolerat ar fi frica, ne este utilă, fiind o emoție importantă pentru supraviețuirea noastră. Frica este cea care ne ajută să identificăm pericolele, iar corpul nostru primește semnalul necesar pentru a reacționa în consecință. Ce ne facem însă când frica noastră nu are o cauză reală în exterior, când pericolul există doar în mintea noastră sau când frica se transformă în fobie? Iată cum arată frica nesănătoasă și care sunt efectele ei

Cum învățăm frica de la părinții noștri

Frica poate fi învățată prin experiența directă cu o amenințare, dar poate fi învățată și prin mijloace sociale, cum ar fi avertismentele verbale sau observarea altora. Să ne amintim în copilărie, vocea părinților care ne spunea să nu ne apropiem de priză sau de aragaz. Deși pericolul era real, deseori părinții au ales să însoțească mesajul de iluzia unui pericol mai mare decât real, gândindu-se că „dacă îi e frică nu o să facă”.

Să nu uităm nici reacția ulterioară dacă eram surpinși într-o situație cu potențial periculos. Reacțiile lor fizice vizibile, agitația, schimbarea tonului, toate au avut un ecou în noi. Temerile lor deseori ne modelează și, mai târziu, ajungem să le adoptăm. Spre exemplu, insistențele și poveștile amenințătoare prin care părinții ne învățau să nu intrăm în vorbă cu străini.

Pe de o parte, sunt lecții sănătoase, dar modul de livrare a lor este important. Dacă la maturitate simțim o reticență în prezența străinilor, se poate ca această teamă să ne fi fost transmisă în copilărie, când persoanele străine reprezentau un pericol.

Într-un studiu s-a decoperit că există o perioadă critică sau sensibilă pentru învățarea fricii. Un adolescent în condiții de stres, sau care experimentează traume, are o capacitate de înmagazinare mai mare decât un adult sau un copil, cu ajutorul plasticității accentuate a creierului, astfel că frica se va întipări mai bine și va fi mai greu de uitat.

Cum percepe corpul nostru frica

Frica este un răspuns autonom la un stimul și nu poate fi înlocuită sau ignorată cu ajutorul altei emoții. Frica este modul în care organismul răspunde la o amenințare percepută.

Atunci când sistemul nostru nervos autonom detectează o amenințare, determină sistemul nostru endocrin să elibereze cortizol, epinefrină și norepinefrină care, la rândul lor, determină creșterea respirației și a ritmului cardiac. Circulația noastră periferică va constrânge sângele la organele centrale și crește metabolismul acizilor grași cu circulație liberă în energie pentru utilizare imediată de către mușchii noștri. Probabil ați auzit acest lucru descris ca fiind răspunsul tip „luptă sau fugi” al corpului.

O altă formă de răspuns este însă și cel pasiv de „a face pe mortul”, de a îngheța. Aceste pregătiri ale corpului sunt considerate de către noi toți expresia fricii: inima bate mai repede, fața pălește, respirăm agitat și ne tremură mâinile și picioarele. Dacă teama depășește o anumită intesitate (de exemplu, ne întâlnim cu ursul în pădure și noi nu avem cu ce să ne apărăm sau unde să ne adăpostim), atunci se pot produce modificări în corp care vor determina blocarea oricărei reacții (înghețarea).

Reacții nesănătoase la frică

Răspunsul corpului nostru la frică nu este rațional și nici irațional, ci este pur și simplu un răspuns fiziologic la un stimul amenințător. Definind un răspuns la frică ca fiind rațional sau irațional, ne facem noi înșine un deserviciu. Raționalitatea este în mare parte bazată pe filtre personale. Ceea ce este rațional pentru unii ar putea să nu fie pentru alții. Mai degrabă, este mult mai util să descriem reacțiile de teamă ca fiind sănătoase sau nesănătoase.

Reacțiile de teamă sănătoase sunt cele care ne ajută să evităm situații periculoase sau ne ajută să evaluăm mai adecvat conjuncturile reale. Continuarea acțiunilor care ne plasează în pericol și eșecul în a folosi experiențele personale (pentru a ne adapta gândirea și răspunsurile) sunt reacții nesănătoase la frică.

Frica reală și frica imaginară

Deși majoritatea ar putea considera că frica este o emoție negativă, ea este, de fapt, un instrument pozitiv foarte puternic pentru învățare și consolidare. Frica este bună pentru noi, deoarece ne poate permite să ne schimbăm obiceiurile și perspectiva. Totuși, dacă este constantă, devine extrem de nesănătoasă. Pe termen lung, în absența unei amenințări reale, vorbim despre anxietate sau chiar despre fobii.

Frica în prezența unui pericol este acută, iar răspunsul este incontrolabil, dar de scurtă durată. Anxietatea este preocupată de o amenințare potențială. Frica de pierdere a locului de muncă este un exemplu de anxietate. Frica este, de asemenea, parțial imaginată și, astfel, poate apărea în absența a ceva înfricoșător.

De fapt, deoarece creierul nostru este atât de eficient, începem să ne temem de o serie de stimuli care nu sunt înfricoșători (frică condiționată) sau nici măcar prezenți (anxietate anticipativă). Pe scurt, ne speriem din cauza a ceea ce ne imaginăm că s-ar putea întâmpla.

Puteți sparge ciclul fricii constante concentrându-vă asupra lucrurilor pe care le puteți controla, mai degrabă decât asupra celor pe care nu le puteți controla.

De exemplu, nu puteți controla economia națională, dar cu toate acestea, puteți controla cât din banii dvs. sunt economisiți și cheltuiți.

Fobia sau frica extremă

Unii neurologi susțin că oamenii sunt cele mai fricoase creaturi de pe planetă datorită capacității noastre de a învăța, gândi și crea o frică în mintea noastră. Această frică se poate transforma într-o anxietate cronică fără cauză specifică și poate deveni copleșitoare.

Fobiile sunt percepțiile noastre față de anumite amenințări potențiale. Fobia este o reacție de frică intensă la un anumit lucru sau la o situație. Chiar dacă frica nu este proporțională cu situația concretă, pentru persoana în cauză, pericolul se simte real tocmai datorită fricii puternice.

Să luăm spre exemplu fobia de a zbura cu avionul. Statistic, este cea mai sigură metodă de transport, dar persoana cu o astfel de fobie, din cauza fricii resimțite, va interpreta pericolul drept semnificativ. Altfel spus, „trebuie să fie periculos pentru că eu simt această frică puternică”. Practic, situația este interpretată prin prisma propriei frici.

Fobiile îi determină pe oameni să se îngrijoreze, să se teamă și chiar să evite lucrurile sau situațiile de care se tem, deoarece senzațiile fizice de frică pot fi destul de intense. Așadar, a avea o fobie poate interfera cu activitățile cotidiene. O persoană cu fobie de câini ar putea simți frică să mai meargă la școală în cazul în care vede un câine pe drum. Cineva cu frică față de mulțimi sau spații deschise ori închise (agorafobie) va ajunge să nu mai iasă din casă neînsoțită sau nici măcar atunci.

Cum depășim frica

Dacă vorbim despre copii, deseori fricile lor par nesemnificative și nu reușim să le înțelegem sursa. Ideal este să nu negăm frica celui mic, să nu o ridiculizăm, nici să nu îi anulăm emoția prin a-i spune „acesta nu este un motiv să îți fie frică”. Deși ne-ar plăcea, nu putem alege ce emoții să simțim și ce emoții să nu simțim, toate au rolul lor și poartă câte un mesaj.

Pentru copil, este important să îl ascultăm, să îi fim alături și să încercăm să îi normalizăm emoția. Da, uneori ne este și frică și e în regulă. Ce am putea face pentru ca frica să nu ne mai controleze? Putem găsi resurse alături de copil, putem identifica sursa fricii și o putem transforma într-un personaj care să nu fie atât de înfricoșător. Iar dacă fricile persistă, ne putem adresa unui specialist pentru a identifica, în primul rând, ce este în spatele acestora. Același lucru îl putem face la maturitate, dacă ne confruntăm cu fobii sau anxietate.

Putem face sport, putem practica meditația, putem ține un jurnal al gândurilor și emoțiilor noastre pentru a ne ajuta să le „scoatem” din noi și, dacă frica este legată de un obiect extern (ascensor, câine, etc) putem alege confruntarea.

Este extrem de util să nu dăm curs fricii, să nu o lăsăm să ia decizii în locul nostru și să ne convingă să evităm stimulul respectiv. Odată ce evităm, vom ajunge să alegem mereu evitarea, iar mintea noastră va exagera pericolul. Dacă însă nu reușim să facem acest lucru singuri, un psihoterapeut ne poate da instrumentele necesare depășirii fricii.