Așa cum am învățat să fim atenți la igiena corporală, este necesar să fim atenți și la igiena mintală. Dacă nu am ignora o fractură încurajându-ne că „dacă gândim pozitiv, va trece”, la fel nu trebuie ignorate problemele cu care ne confruntăm, anxietatea, tristețea profundă sau alte provocări mai copleșitoare de atât. Așadar, ce avem de făcut pentru sănătatea noastră mintală?
Rolul specialiștilor în sănătatea mintală
Autorul Matt Haig vorbește în cartea sa, „Câteva motive să iubești viața” despre experiența lui cu depresia, dorindu-și o normalizare a relațiilor pe care le avem și modului în care abordăm o persoană cu probleme de ordin psihologic.
În carte, există o pagină cu titlul „Lucruri pe care oamenii le spun depresivilor, dar nu și celor aflați în alte situații care le amenință viața”, din care citez aici „Ah, meningită. Haide, mintea le biruie pe toate” și „Da, ok, poate că parașuta ți-a cedat, dar rămâi optimist!”. Sănătatea mintală nu ține de cât de „puternici” suntem sau cât reușim să „gândim pozitiv”. Uneori chiar avem nevoie de ajutor medicamentos, de susținere psihoterapeutică, de o alianță sănătoasă cu cei din viața noastră.
Rolul specialiștilor din domeniul „psi” este acela de a ne sprijini în confruntarea cu problemele legate de sănătatea mintală, de a ne asista pe drumul recuperării, de a ne furniza tratamentul potrivit pentru a lupta cu problema cu care ne confruntăm. Dorința de a te vindeca, de a-ți recupera viața și a o îmbunătăți, nu este niciodată un motiv de stigmatizare.
În 2016, Organizația Mondială a Sănătății anunța că există peste 400 milioane de oameni care suferă de probleme mintale, neurologice sau psihosociale. Sănătatea mintală este, ca răspândire, cea de-a doua cauză de dizabilitate peste tot în lume, cu tulburări mintale care reprezintă mai mult de 15% din totalul dizabilităților existente.
Tulburările mintale precum depresia, schizofrenia, tulburările alimentare, tulburarea bipolară, anxietatea, ADHD sau Alzheimer sunt câteva dintre problemele considerate la fel de serioase și invalidante precum cancerul, în termeni de moarte prematură și degradare a calității vieții. Tot mai mulți tineri acuză astfel de probleme.
Să practicăm compasiunea
Suntem mai înțelegători când vorbim despre problemele legate de sănătatea mintală decât atunci când ne confruntăm cu prezența vreunei probleme de acest tip. Pe scurt, înțelegem dacă nu intrăm în contact cu ea. Altfel, ne întoarcem la aceeași stigmatizare, atitudini de evitare, de respingere, de reținere în fața cuiva care duce o astfel de luptă.
Știai că și anxietatea este o problemă de sănătate mintală? Poți spune că pe parcursul vieții tale nu ai suferit niciodată de anxietate? Dacă ești norocos, au fost episoade pasagere, dacă ești norocos, s-a legat de aspecte unice ale vieții, dacă ești norocos, nu te lupți cu o astfel de problemă zi de zi. Peste 70% din populația tânără suferă de anxietate.
Margaret Mead, celebra antropoloagă, citată adesea datorită unei lucrări a fizicianului Ira Byock în care este redată această replică a ei, afirmă că primul semn al civilizației a fost un femur vindecat. Nicidecum uneltele. Civilizația a apărut atunci când cineva a fost rănit și o altă persoană a oferit îngrijiri pentru a permite vindecarea. Practic, vorbim despre conectare, compasiune, grijă.
Ființele umane, și nu numai, pentru a supraviețui, nu au nevoie doar de hrană, ci, în primul rând, de conectare, de atingere, de atașament. Cultivarea compasiunii față de persoanele care se confruntă cu probleme legate de sănătatea mintală înseamnă inclusiv încurajarea lor spre a cere ajutor, a urma tratament sau terapie în funcție de situație. Este o reafirmare a legăturilor umane prin care spunem „te văd, contezi, ești important, vreau să fii bine”. Aceleași atitudini este necesar să le îndreptăm și către noi.
Să ne dezvoltăm autonomia
Mintea noastră pendulează constant între trecut (atrăgând, deseori, regrete și nostalgii) și viitor (provocând anxietate). Uneori, să o readucem în prezent, reprezintă o reală provocare, dar este absolut necesară pentru sănătatea mintală. Din acest motiv recomand să practicăm mindfulness sau meditația.
De regulă, în trecut se află sursa multor probleme cu care azi ne confruntăm și pe care le folosim precum o lupă prin care privim viitorul. În copilărie, dacă am avut nevoi neîmplinite de către părinți, purtăm o rană nevindecată. Atunci, ca orice copil, ne-am ales părinții, relația cu ei, atașamentul față de ei, în detrimentul propriei autonomii.
Sănătatea mintală este îmbunătățită atunci când ne reapropiem de noi înșine, de emoțiile noastre (fie ele și negative), de nevoile din spatele lor. Să ne ascultăm mai des instinctele, să învățăm să punem limite în relațiile cu ceilalți, să fim sinceri întâi cu noi înșine, apoi cu restul și să ne cultivăm egoismul sănătos.
Suntem autentici atunci când nu suntem pe placul tuturor, când învățăm să primim și să oferim, să acceptăm, dar și să refuzăm. Sunt exerciții de aplicat în viața de zi cu zi, iar dacă ne este teamă să le punem în practică, este firesc atunci când nu suntem obișnuiți cu ele. Putem începe în cercul nostru de încredere, cu prietenii, cu cei dragi și apropiați. Important este să ne ascultăm noi nevoile, să vedem cum le putem împlini și ce avem nevoie de la ceilalți.
Cultivarea unor atașamente sănătoase
Stilul de atașament se formează în primii ani de viață și de multe ori acesta ia forma anxietății, dependenței sau evitării, complicându-ne atât relația cu noi înșine, cât și cu ceilalți. Dar există și vindecare. Atașamentul securizant, dezirabil pentru echilibrul său, se construiește atunci când cultivăm relații sănătoase cu cei din jur.
Pentru acest lucru, este necesar să ne distanțăm de relațiile toxice, să alegem diferit partenerul de cuplu, să punem limite acolo unde ne sunt încălcate. Atașamentul sănătos este necesar pentru sănătatea mintală, iar rănile se vor vindeca atunci când schimbăm tiparul relațiilor, când ieșim din capcana zonei de confort.
Să învățăm așadar să cerem ajutorul, nu doar să îl oferim, să contăm într-o relație, nu să îi prioritizăm constant pe ceilalți, să primim sprijin, înțelegere și ascultare, nu doar să absorbim stresul celor din jur. Să învățăm să ținem cont de noi.
Ce putem face pentru sănătatea mintală
Cel mai important lucru este să nu ne ignorăm sănătatea mintală, iar dacă apar probleme, să nu le trecem cu vederea, să nu le ascundem de rușine/teamă/frica de eșec. Sprijinul celor din jur, fie familie, parteneri sau prieteni, este esențial. Iar aici mă refer la a nu minimiza problemele unei persoane, a nu nega realitatea, a nu „aștepta să își revină”. Să renunțăm la concluzii precum „caută atenția” și să înțelegem că atenția înseamnă nevoia de conectare.
Cum majoritatea situațiilor pornesc de la un disconfort emoțional, avem nevoie de autoreglare, respectiv să găsim căile prin care ne ocupăm de nevoile noastre, suntem atenți la ceea ce simțim și la nevoile din spatele unor emoții. Autoreglarea se poate face prin meditație, yoga și respirație ghidată, dar și prin sport, desen, dans, pictură, arte în general.
Găsirea unui hobby poate fi plasa de siguranță de care avem nevoie pentru a ne menține sănătatea mintală.
Citiți cât mai mult cărți de dezvoltare personală, cărți pentru îmbunătățirea sănătății mintale. Învățați cum să fiți mai buni cu voi înșivă, dar și cu cei din jur. Căutați autori al căror CV le atestă valoarea în acest domeniu și fugiți de speakerii motivaționali care vă învață că e suficient să vreți și să vă imaginați ceva, ca să se și întâmple.
Fugiți de cei care speculează vulnerabilitatea umană. Mergeți către oamenii formați în domeniu, cei care au făcut școli pentru a-i putea ajuta eficient pe alții.
Exersați compasiunea, empatia, asertivitatea, punerea de limite sănătoase și conectați-vă la oamenii care vă sunt alături, care vă sprijină și vă susțin. Dincolo de problemele legate de sănătatea mintală cu care ne confruntăm, în fiecare dintre noi există un adult sănătos, un sine autentic, pe care îl putem descoperi și crește.
Să ne cultivăm prieteniile, să ne înconjurăm de oameni care ne valorizează, ne sunt alături, ne arată grijă și înțelegere, pentru care suntem semnificativi. Grupul de suport este esențial pentru sănătatea mintală și este necesar să ne menținem relațiile acestea și atunci când suntem într-un cuplu în care ne simțim împliniți.