„Singurătatea în doi nu e pentru noi”. De ce este periculos să te simți singur în cuplu

    „Singurătatea în doi nu e pentru noi”, sună titlul cărții psihologului francez Jacques Salomé, care ne atrage imediat atenția asupra unei idei importante și din păcate destul de des întâlnite: este posibil să te simți singur chiar și atunci când nu ești singur. Singurătatea în cuplu poate fi o realitate, una dureroasă chiar. De aceea, este util să clarificăm ce înseamnă sentimentul de singurătate și ce avem de făcut atunci când ne confruntăm cu el.

    Ce înseamnă să fii singur

    Conceptul de a fi singur, deși este privit cu scepticism și are un renume negativ, este o experiență de care avem cu toții nevoie. Într-o relație de cuplu sănătoasă avem nevoie atât de timp petrecut împreună cu celălalt, cât și de timp separat de acesta.

    Timpul separat poate fi dedicat companiei altor persoane dragi, însă ne putem bucura de el și aflându-ne fizic singuri dar în contact cu pasiunile sau interesele noastre, diferite de cele ale partenerului/partenerei.

    Momentele în care suntem singuri reprezintă oportunitatea de a ne relaxa, de a da curs nevoii de autonomie, explorând plăcerile noastre, de a fi în contact cu ceea ce gândim sau simțim sau pur și simplu pentru a ne bucura de a fi mindful. O astfel de experiență este diferită de ceea ce numim singurătatea în cuplu.

    „Eu și sora mea avem firi diferite și, povestind despre relațiile noastre de cuplu, remarc și așteptări diferite de la parteneri. În timp ce eu înțeleg nevoia fiecăruia de a avea timp pentru sine, de a avea preocupări și interese diferite, sau chiar de a ieși singur cu prietenii, pentru ea aceste obiceiuri o demoralizează.

    Eu mă simt confortabil în singurătate, pe când ea trăiește singurătatea în cuplu atunci când partenerul ei cere timp pentru a se calma după o ceartă, spre exemplu. Eu sunt de părere că dacă simți că tu și partenerul v-ați îndepărtat, este indicat să iei inițiativa și să remediezi. Dacă se poate. Dar nu să constați, să fii nefericit și să rămâi așa. Întotdeauna m-am întrebat cum putem fi atât de diferite, că doar ambele am crescut în același mediu. Bănuiesc că este adevărat când se spune că «Nu există doi copii care să fi avut aceiași părinți»,” povestește Diana, 34 de ani.

    O relație securizată respectă acest spațiu de care au nevoie partenerii, inclusiv atunci când o discuție mai aprinsă i-a activat emoțional. A te retrage pentru un timp, într-o altă cameră pentru a te regla emoțional, pentru a te liniști și a redobândi o perspectivă mai clară asupra a ceea ce ai nevoie, ca apoi să te poți reîntoarce alături de partener, reprezintă o strategie funcțională.

    Ce înseamnă a te simți singur

    Spre deosebire de a fi singur din punct de vedere fizic, a te simți singur reprezintă o experiență emoțională și nu ține cont de numărul de persoane din jurul tău: te poți simți singur/ă chiar și înconjurat/ă de alte persoane sau alături de partener/ă.

    Acest sentiment apare atunci când nevoile noastre relaționale nu sunt îndeplinite în mod corespunzător de către partener sau atunci când apare o schimbare în dinamica de cuplu. Senzația de singurătate în cuplu este o consecință a deconectării de partener și se resimte ca o distanțare emoțională de acesta.

    Singurătatea în cuplu ne face să ne simțim că nu primim suficientă atenție de la partenerul nostru, că nu suntem înțeleși în ceea ce trăim, că nu avem parte de suficientă afecțiune, sex, siguranță de a exprima ceea ce simțim și avem nevoie.

    Dacă această situație se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, credințele iraționale despre propria persoană pot sta în calea reparației. Acestea ne pot face să ne îndoim de legitimitatea nevoilor mai sus menționate sau chiar de justețea sentimentelor trăite.

    Ne putem considera insuficient de buni pentru a primi cele necesare, deficienți, inadecvați sau rușinați pentru nevoile noastre. În timp, aceste sentimente se pot transforma într-un sentiment de lipsă de speranță și ne pot afunda într-o stare de depresie sau neputință.

    Cum apare singurătatea în cuplu

    Lipsa de conexiune generează distanțarea între parteneri și senzația de a trăi singurătatea în cuplu. Conexiunea este realizată atunci când ambii sunt dispuși a înțelege ce simte celălalt prin intermediul unei legături emoționale, nu doar la nivel rațional.

    Timp insuficient pentru cuplu: desigur responsabilitățile față de serviciu, familie și copii ne pot răpi din timpul pentru cuplu, iar dacă acestea se vor hrăni mereu cu resursele cuplului, la un moment dat, distanța dintre parteneri se poate transforma într-o prăpastie ce adâncește singurătatea în cuplu.

    „Cel mai mult am resimțit singurătatea în cuplu după nașterea fiului nostru. Eu eram toată ziua prinsă cu copilul, iar soțul meu, când ajungea seara târziu de la muncă, era puțin prezent. Pentru noi nu mai aveam timp deloc. A fost o perioadă frustrantă pentru mine, dar am decis să apelez la psihoterapie și …la o bonă. În felul acesta am reușit și eu să fiu mai disponibilă pentru cuplul nostru. Atunci am aflat că și el trăia același sentiment,” povestește Andreea, 34 de ani.

    A renunța la efortul de a lucra la relație: o relație bună se întreține grație efortului susținut al ambilor parteneri. Atunci când doar unul face eforturi, relația nu va avea șanse de evoluție. De asemenea, a avea așteptarea ca cele investite la începutul relației să dăinuie pe timp nelimitat, este o așteptare nerealistă. Pentru a nu se instala singurătatea în cuplu, amândoi partenerii vor munci la întreținerea relației lor.

    Interdependența crescută a partenerilor poate dăuna relației atunci când aceștia trec printr-o perioadă mai dificilă sau prin certuri. A întrerupe alte legături de prietenie sau sociale și a cere și aștepta totul de la partener, va pune foarte multă presiune pe relație.

    Cum remediem singurătatea în cuplu

    Dacă ne regăsim în această situație, primul pas este să-i comunicăm partenerului de cuplu felul în care ne simțim, împărtășindu-i sentimentul nostru de singurătate.

    Este greșit să presupunem că el/ea trebuie să-și dea seama singur/ă de asta. Ceea ce simțim este în primul rând responsabilitatea noastră, deoarece noi înșine suntem primii observatori ai experienței noastre interne. Actul comunicării stării noastre reprezintă partea noastră de disponibilitate înspre a ne conecta.

    Este util să ne răspundem la întrebarea: Cât și cum pot eu să răspund la nevoile mele emoționale? A sacrifica propria stare de bine sau propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale partenerului sau ale familiei nu este o strategie eficientă.

    Asta ne va încărca de stres, așteptări mari sau nerealiste în raport cu ceilalți, va pune presiune pe relație iar la un moment dat ne va aduce în punctul de a răbufni sau de a ne resemna. Astfel de comportamente sunt cele care sedimentează singurătatea în cuplu, distanțându-ne tot mai mult de partener.

    Este important să lucrăm conștient la a ne crea acele momente dedicate cuplului. Ritmul alert al vieții poate sustrage cu ușurință din resursele cuplului. Tocmai de aceea este necesar să îngrijim relația de cuplu și să o hrănim constant cu activități plăcute, făcute împreună cu celălalt, timp petrecut împreună în care să ne conectăm și să putem satisface nevoile de afecțiune, atenție, validare, planificare și nevoile sexuale.

    Nu în ultimul rând putem cere ajutor specializat, adresându-ne terapeuților pentru începerea unei terapii de cuplu. Uneori, terapia de cuplu ajută la consolidarea relației, atunci când ambii parteneri sunt motivați să lucreze la repararea relației, alte ori ajută la separarea celor doi, atunci când ei nu mai au obiective comune.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook