Ce e bine să știi despre anxietate, ca să-i înțelegi pe cei care o au

    Poate că tu nu ai tulburare de anxietate și te gândești că n-ai nevoie să afli prea multe despre ea. Dar, dacă ai în preajmă pe cineva care o are – prieten, cineva din familie sau un coleg apropiat – ar fi bine să afli câteva lucruri despre anxietate. O bloggeriță anxioasă spune, din experiența ei, ce e bine să înțelegi despre anxietate dacă vrei să ajuți anxiosul din viața ta și dacă vrei să ai o relație mai bună cu el.

    Anxietatea e în creștere peste tot în lume. Chiar dacă, statistic, se știe că peste 10% din populația lumii are tulburare de anxietate, sunt mulți oameni care o au și nu sunt diagnosticați. Cu toate acestea, ei știu că trăiesc stări de îngrijorare mai puternice decât în mod normal și că uneori sunt copleșiți de teamă. Mulți dintre ei se autodiagnostichează citind despre anxietate, dar nu merg niciodată la specialist. Cel mai probabil, fiecare dintre noi are în cercul de cunoștințe un anxios. Cel puțin unul. Așa că e important să știm ce să facem sau să nu facem în prezența lui.

    Kady Morrison e bloggeriță și autoarea unei cărți – Juniper lane – și a scris în Vox un articol în care vorbește despre anxietate, din experiența ei. Dar nu despre cum se simte ea cu anxietatea, ci despre cum reacționează ceilalți în fața unei persoane cu anxietate și despre ce ar trebui să știi despre anxietate, chiar dacă nu tu ești cel care suferă de această tulburare.

    În 2011, Kady a fost diagnosticată cu tulburare de anxietate. Vestea nu a uimit-o, având în vedere că în ultimii 20 de ani observase că își face griji exagerate pentru milioane de lucruri. Avea și temeri normale, raționale, dar multe dintre ele o controlau și îi afectau viața de zi cu zi.

    Pentru o persoană cu tulburare de anxietate lucrurile ar putea fi ceva mai ușoare dacă cei din jur, care nu au anxietate și care vor să ajute, ar înțelege mai multe despre această tulburare. Astfel, Kady a făcut o listă cu lucruri pe care ar fi bine să le știm cu toții despre anxietate și despre cei care se confruntă zi de zi cu ea.

    Ce e bine să știi despre anxietate, ca să-i înțelegi mai bine pe cei care o au

    1. Anxietatea nu merge în linie dreaptă

    Pentru cei care nu au tulburare de anxietate, frica și panica sunt emoții destul de simple. Ceva se întâmplă sau se presupune că se va întâmpla, iar acest lucru provoacă neliniște sau teamă. Pentru o persoană care suferă de tulburare de anxietate, lucrurile nu merg așa.

    Să luăm un exemplu. Să zicem că se întâmplă un lucru minor, cum ar fi să-ți pierzi cheile de la mașină. Sigur că e un lucru frustrant pentru oricine. O persoană care nu are anxietate ar putea să spună sau să gândească lucruri cum ar fi: „Ce ghinion!” sau „Chestia asta o să-mi strice toate socotelile pentru câteva zile!”.

    Cei care au anxietate se îngrijorează, uneori, nejustificat. Iar ei știu asta și, totuși, nu se pot opri.

    Cum ar fi pentru cineva cu anxietate? Tăvălugul de gânduri ar putea arăta cam așa: „Mi-au dispărut cheile! Dacă nu le mai găsesc? Aș putea să încerc să le schimb, dar dacă nu o să se poată? Sau dacă o să dureze o veșnicie? Dacă o să am nevoie de mașină și nu o să pot s-o folosesc? Dacă o să am nevoie să duc pe cineva la spital? Dacă un prieten bun o să-mi ceară să fac asta și eu nu o să pot și o să moară? Nu se poate! Mi-am pierdut cheile de la mașină și acum cel mai bun prieten al meu se află în pericol de moarte și e numai vina mea!”. Așadar, panica escaladează și uneori depășește limitele raționalului. Lucru care ne duce la următorul punct de pe listă.

    2. Anxietatea nu e rațională, iar cei care suferă de ea știu asta

    Persoanele diagnosticate cu tulburare de anxietate știu că temerile lor nu sunt justificate, de cele mai multe ori. Și mai știu și că cei apropiați nu pot să-și petreacă ore întregi ascultând gândurile lor pline de temeri, fără să conștientizeze că multe dintre aceste gânduri aproape că nu au sens.

    Una dintre cele mai frustrante probleme cu care se confruntă cineva care are anxietate este că, în timp ce te panichezi, știi că nu ai motive să te panichezi. Cu toate astea, nu ai abilitatea de a-ți liniști emoțiile puternice. 

    Un terapeut a făcut o comparație interesantă. A avea anxietate e ca și cum ai avea un sistem de alarmă defect, conectat la creier. În loc să pornească numai când ceva e cu adevărat periculos sau înspăimântător, alarma pornește și când nu e cazul. Mintea celui care suferă de anxietate devine haotică inclusiv în fața unor lucruri mărunte. Ba mai mult, uneori lucrurile care creează îngrijorare sau panică sunt atât de lipsite de importanță, încât nici cei care devin anxioși nu își dau seama care e cauza.

    3. Când ai anxietate, unele zile sunt bune, altele sunt rele

    Sigur că avem cu toții zile bune și rele, indiferent că avem anxietate sau nu. Pe cei cu anxietate i-ar ajuta să știi că există zile bune cu anxietate și zile rele cu anxietate. Și, în funcție de asta, și reacțiile lor la evenimente sau oameni sunt diferite.

    De exemplu, dacă o persoană anxioasă are o zi proastă și cineva – un prieten, cunoscut, coleg, membru al familiei – se supără sau se înfurie, există șanse mari să se întâmple unul din următoarele lucruri: a) persoana cu anxietate să facă un atac de panică; b) să izbucnească în plâns; c) să spună orice lucru despre care crede că ar putea să îndepărteze supărarea celuilalt sau d) toate lucrurile de mai sus. 

    Persoanele cu anxietate au și zile bune, nu toate zilele lor sunt dominate de îngrijorare.

    Evident, cineva cu anxietate nu se poate aștepta ca ceilalți să nu se supere pe el sau să se supere numai în anumite zile (zilele bune). Uneori, cei cu anxietate spun sau fac lucruri care îi înfurie pe cei de lângă ei, iar acest lucru e normal.

    Dar ar fi bine ca cei care nu au anxietate să știe că e în regulă să primească astfel de mesaje din partea prietenilor lor mai anxioși: „Am o zi proastă, sunt într-o stare de anxietate, putem să vorbim/facem lucrul ăsta altădată?”. Și ar fi bine să nu considere mesajele din acestă categorie ca pe o scuză, amânare sau respingere, ci ca un apel la răbdare.

    4. Anxietatea înseamnă și durere fizică

    Multă lume știe că anxietatea înseamnă durere emoțională, dar puțini sunt cei care știu că anxietatea doare și fizic. Atacurile de panică sunt vârful durerii fizice prin care trec cele mai multe persoane cu anxietate. Un atac de panică înseamnă, de multe ori, senzația că te strânge pieptul. Uneori, senzația e atât de puternică, încât nu mai poți să respiri. Dar anxietatea poate să cauzeze și dureri de cap, greață, palpitații, tensiune musculară, insomie, amețeli și epuizare. Unii au inclusiv dureri abdominale din cauza anxietății. Există chiar cazuri în care mușchii devin atât de rigizi încât nu poți să-ți mai miști membrele independent, fără să tragi de ele. Și doare. Toate aceste lucruri dor, iar durerea e diferită de la om la om.

    5. Anxietatea nu e la fel pentru toată lumea

    De obicei, vorbim despre anxietate la modul general. Nu putem să particularizăm mereu. Dar anxietatea este diferită de la om la om, iar cei care o au reacționează diferit la ea. Unii au anxietate generalizată, unii au anxietate socială, iar alții au anumite tipuri de fobii.

    De asemenea, unii au o anxietate moștenită genetic. Alții o dobândesc în urma unui eveniment traumatizant. Există și persoane care au o anxietate cauzată de dezechilibrele chimice din creier.

    Anxietatea diferă de la om la om, iar cei care o au reacționează diferit la ea. E bine să încerci să înțelegi cum se simte cel de lângă tine.

    Unii au fost anxioși toată viața, de când se știu, alții devin anxioși în adolescență sau când ajung adulți. Unii înving anxietatea sau învață să o gestioneze atât de bine încât aproape că devine neglijabilă. Alții iau tratament medicamentos pentru anxietate, alții, nu. Unii merg la terapeut, ca să-i ajute să facă față anxietății. Alții, nu.

    6. Anxietatea și depresia sunt corelate, iar anxioșii deja știu asta

    Nu toate persoanele anxioase au depresie și nu toate persoanele depresieve au anxietate. Dar, în comunitatea celor interesați de sănătatea mentală, se știe că cele două sunt legate între ele, de multe ori. De fapt, una poate duce la alta.

    De exemplu, dacă o persoană anxioasă are tendința de a se bloca, de a îngheța atunci când e copleșită de frică și nu reușește să intre în contact cu cei apropiați atunci când trece prin astfel de episoade, atunci persoana respectivă poate rămâne – în mod ipotetic – blocată pentru o perioadă atât de mare de timp încât anxietatea (și toate celelalte sentimente pe care le presupune anxietatea) să se transforme în depresie.

    Anxioșii care au trecut prin episoade depresive se tem că acest lucru li se va întâmpla din nou.

    O persoană anxioasă știe că anxietatea ei este în strânsă legătură cu depresia. Și, deloc suprinzător, acesta este un alt lucru care îi poate genera teamă. Mai mult decât atât, cei care au trecut prin episoade depresive (anxioși fiind) se tem în sinea lor că acest lucru li se va întâmpla din nou. Iar această temere este una justificată, pentru că, dacă ai trecut printr-un episod depresiv cel puțin o dată, crește riscul să mai experimentezi și alte episoade de acest gen.

    7. Când vine vorba despre anxietatea altcuiva (adică nu a ta), mai bine asculți în loc să vorbești. Dacă nu ți se spune în mod explicit să procedezi altfel

    Știi cum e când ți se pare ok ca tu să spui ceva neplăcut despre un membru al familiei tale, dar te deranjează când alcineva vorbește de rău pe cineva din familia ta? Ei bine, cam așa stau lucrurile și cu persoanele anxioase. De exemplu, dacă eu am anxietate, pot să spun despre anxietatea mea că e epuizantă și enervantă, dar, când altcineva face asta, vorbind despre anxietatea mea, e posibil să mă simt rănită. Eu pot să spun că mi-aș dori să nu am anxietate, dar, dacă tu spui exact același lucru despre mine, o să gândesc că ești un nesuferit. Cel mai probabil.

    Unii anxioși pot să vorbească deschis despre tulburarea lor, în timp ce alții se simt stigmatizați.

    De asemenea, nu e în regulă să vorbești despre problema de sănătate mentală a cuiva cu o a treia persoană, decât dacă ți s-a dat acordul în mod explicit să faci asta. Sau dacă relația ta cu această a treia persoană presupune confidențialitate – de exemplu, vorbești cu terapeutul tău sau cu un avocat. Dacă cineva îți împărtășește ceva intim, cum este o tulburare psihică sau emoțională, nu înseamnă că vrea ca tu să dai informația mai departe.

    Unii oameni se simt confortabil să vorbească despre problemele lor, dar alții încă se simt stigmatizați pentru asta și preferă să afle cât mai puțină lume. Așa că ai grijă. Nu vorbi cu nimeni despre asta, dacă nu ți s-a permis să o faci.

    8. Anxietatea e parte a personalității anxioșilor pe care îi cunoști. Fără ea, ei nu ar mai fi la fel

    Uneori nici măcar cei anxioși nu reușesc să înțeleagă că, fără anxietate, nu ar mai fi ei înșiși, așa cum se cunosc. Oricât de multă frustrare, furie și oboseală ar cauza anxietatea, ea face parte din felul de a fi al celor care o au.

    O persoană cu anxietate poate ajunge să privească această tulburare ca pe o entitate separată din creierul ei, o entitate de care trebuie să scape, un dușman pe care trebuie să-l înlăture ca să poată să trăiască o viață normală și productivă. De fapt, situația e ceva mai complicată decât atât.

    O persoană anxioasă nu are nevoie să audă că anxietatea ei e ceva greșit.

    E adevărat că anxietatea e o tulburare pe care trebuie să o gestionezi, dar e și parte din personalitatea celor care o au. Ea modifică alegeri și schimbă felul de a privi lumea. A o privi ca pe un dușman înseamnă să negi anumite părți ale celui care trăiește cu ea.

    O persoană anxioasă nu are nevoie să audă că anxietatea ei e ceva greșit. Asta ar însemna că ceva e în neregulă cu ea însăși. E ok ca cineva să fie anxios și e bine să le transmiți acest lucru personelor cu anxietate din viața ta. Le va ajuta.

    9. Dacă știi pe cineva cu anxietate și vrei să-l ajuți, întreabă-l ce poți face pentru el. E de preferat să faci asta într-un moment în care e calm, nu panicat

    Dacă ești apropiat al unei persoane care are anxietate, s-ar putea să simți deseori, în preajma ei: frustrare legată de gândurile care ți se par exagerate, epuizare față de cât de dificil e să gestionezi relația cu o astfel de persoană, enervare față de comportamentele ei generate de anxietate, dorința acerbă să se abțină și să nu mai fie anxioasă. Iar anxioșii știu deja că simți toate astea. Își dau seama. Uneori, și ei simt aceleași lucruri față de ei înșiși: frustrare, oboseală, nervi. Și ei ar vrea ca toate astea să se termine. Diferența dintre tine și ei este că ei se gândesc la asta tot timpul, pentru că trăiesc zi de zi cu tulburarea de anxietate. În plus, anxietatea vine la pachet și cu un puternic sentiment de vină, pentru că ar vrea să nu deranjeze pe nimeni, dar simt că deranjează.

    Nu îți vărsa frustrarea asupra unei persoane anxioase atunci când e panicată, mai bine te îndepărtezi și discutați în momentele de calm.

    E normal să te simți frustrat și epuizat în unele momente, în care nu poți să gestionezi relația cu anxiosul din viața ta. Nimeni nu te judecă pentru asta. Dar poți – și e bine să o faci – să iei distanță atunci când simți că frustrarea te acaparează. E mai bine să te îndepărtezi de o persoană anxioasă decât să îi alimentezi frustrarea cu propria ta frustrare. E mai bine să stai la distanță decât să-i spui să se calmeze în momentele în care e anxioasă. Un anxios știe că trebuie să se calmeze, iar faptul că tu vii și îi spui asta nu face decât să îi accentueze sentimentele de vină și eșec, care vin pe lângă celelalte sentimente copleșitoare.

    În schimb, ar putea fi util să le distragi atenția, să îi asculți sau chiar să stai alături de ei, în liniște. Dar nu îi agasa, nu te duce prea mult spre ei când sunt anxioși. Acest lucru va face să fie și mai dificil să se calmeze.

    Dincolo de toate aceste sfaturi, cel mai bine te poate sfătui chiar persoana din viața ta care are anxietate. Ea se cunoaște cel mai bine și își știe nevoile, așa că, dacă vrei să o sprijini, încearcă să afli direct de la ea care este cea mai bună cale. Nu te teme de cum va reacționa. De obicei, anxioșii știu că sunt anxioși și este puțin probabil ca, aducând vorba despre asta, să stârnești vreo reacție nepotrivită.

    Dacă te hotărăști să întrebi anxiosul din viața ta de ce are nevoie ca să se simtă mai bine și el nu știe ce să-ți răspundă, atunci ține minte: fiecare om are nevoie de bunătate, mai ales oamenii care nu reușesc să fie buni cu ei înșiși. Vei fi uimit să vezi cum poate îmbunătăți starea de spirit a cuiva un lucru mărunt ca un zâmbet, o confirmare, un compliment, un sandviș. Bunătatea nu are cum să dea greș.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook