Ce înseamnă cu adevărat empatia și cum o putem dezvolta

Poate că mulți dintre noi au auzit adesea conceptul, însă oare cât de clar ne este ce înseamnă empatia sau a fi o persoană empatică? Abilitatea de a fi prezent lângă celălalt, de a fi capabil să rezonezi cu stările lui și de a accepta perspectiva sa sunt câteva dintre trăsăturile acestei calități. Iată cum ne putem dezvolta empatia.

Patru dimensiuni ale empatiei

Empatia este definită ca fiind acea capacitate de a înțelege gândurile și sentimentele celuilalt într-o anumită situație, din perspectiva experienței sale, chiar dacă noi avem un alt unghi de a privi lucrurile.

Să luăm un exemplu: o prietenă bună îți spune cât este de tristă, copleșită sau că îi este greu pentru că s-a despărțit de partenerul ei. A da dovadă de empatie înseamnă să poți face următoarele patru lucruri, conform lui Brené Brown, cercetător, profesor și autor american:

Să intri în perspectiva celuilalt

Să intri în perspectiva prietenei, înseamnă să ai capacitatea de a recunoaște perspectiva ei ca fiind realitatea ei internă, chiar dacă tu în situația ei nu ai vedea sau simți lucrurile cum o face ea. Acceptarea realității celuilalt este un prim pas către o atitudine empatică.

Să nu judeci

A judeca felul în care prietena ta gândește sau simte înseamnă să faci abstracție că există puncte de vedere diferite între oameni, nu toată lumea gândește ca tine, iar asta este ceva firesc, dat fiind experiențele de viață diferite pe care fiecare dintre noi le are.

A crede că o situație trebuie privită într-un singur fel și acela este singurul corect, presupune o limitare a gândirii și o invalidare a realității interne a celeilalte persoane, iar o astfel de atitudine ne distanțează complet de ce înseamnă empatia.

Fiecare are un „filtru” unic prin care vede lume, iar acesta este puternic influențat de experiențele pe care le-a trăit în trecut. Spre exemplu, pentru unii sărbătorile pot fi privite cu bucurie, entuziasm pentru că poate atunci era momentul când familia petrecea împreună, alții pot face asocieri negative pentru că în trecutul lor acea perioadă era una plină de certuri.

Să recunoști emoțiile celuilalt

Pentru a putea face acest lucru este necesar mai întâi să observi ceea ce simte prietena ta, să-i acorzi atenție. Indicatorii de emoție se regăsesc în postură, expresia de pe chip, tonul vocii, gesturile și cuvintele folosite.

O persoană empatică recunoaște atunci când persoana din fața sa trăiește o experiență negativă și poate să comunice asta. „Te văd tristă acum/ te văd speriată/îngrijorată/ îmi dau seama că simți teamă” sunt forme în care poți exprima ceea ce vezi la prietena ta.

Desigur, nu este doar o descriere a unor indicatori, ci o parte din tine recunoaște emoția ei pentru că și tu cunoști acea emoție, din experiențele tale. A-i comunica prietenei tale că recunoști ceea ce simte, îi validează experiența și realitatea ei internă.

Să simți împreună cu celălalt

În situația exemplificată, să simți împreună cu prietena ta aflată în dificultate este ceea ce înseamnă empatia: rezonarea la un nivel emoțional.

A-ți da voie să mergi în acel loc emoțional în care se află prietena ta, adică a accesa în tine o emoție similară, înseamnă să împărtășești experiența ei. A fi acolo cu ea în aceleași emoții îi transmite mesajul „nu sunt singură în asta, cineva este cu mine în ceea ce trăiesc, mă înțelege și stă alături de mine.”

A reuși să stăm alături de cineva în vulnerabilitatea sa, de la egal la egal îl va ajuta să simtă mai multă toleranță, să simtă sprijin și înțelegere și-l va ajuta să trateze experiența ca fiind ceva temporar, ca având o finalitate.

Tipuri de empatie

Studiile despre empatie ale psihologilor Paul Ekman si Daniel Goleman au arătat că empatia poate fi de trei tipuri, în funcție de componenta principală: cogniția, emoția sau compasiunea.

Empatia cognitivă

Acest tip de empatie se referă la a ști ceea ce gândește și simte prietena ta din exemplul de mai sus.

Dacă te pui în locul ei, înțelegi rațional că se simte tristă, iar sensul experienței sale este dat de despărțire. Are sens, are logică, însă în acest tip de empatie nu iei neapărat contact cu emoția de tristețe, pentru că păstrezi o anumită distanță emoțională.

Conexiunea emoțională

Al doilea tip de empatie, cel care se realizează prin acea conexiune emoțională, este o legătură mai profundă față de prima.

Brené Brown o descrie ca fiind situația în care prietena ta simte că se afundă într-o groapă întunecată, iar tu o însoțești, coborând acolo împreună cu ea. A putea accesa acest tip de empatie înseamnă a fi dispus să iei contact cu emoția descrisă de ea, amintindu-ți un moment în care și tu ai simțit tristețe, chiar dacă situația nu este identică.

Empatia cu compasiune

Acest tip reprezintă, în plus față de cele descrise mai sus, disponibilitatea de a ajuta persoana aflată în suferință, desigur așa cum are ea nevoie. Dacă are nevoie să fie înțeleasă, înseamnă să faci asta, nu a te arunca la rezolvarea situației sau căutarea soluțiilor.

A-i spune prietenei tale: „Da, pot să te ascult, sunt aici să înțeleg cu ceea ce te confrunți, te înțeleg, am trecut și eu prin asta și știu cum este să fii tristă” va ajuta mai mult decât: „ Dar gândește-te că acum ai libertatea să faci ceea ce vrei, mai sunt atâția alți bărbați, haide să-ți căutăm un nou partener.”

Lipsa empatiei

Empatia nu vine întotdeauna natural, este o decizie voluntară de a merge în acea zonă emoțională, de a-ți accesa emoțiile pentru a fi alături de o altă persoană, însă ea poate fi exersată în fiecare zi. Cu cât exersăm empatia, cu atât va deveni mai intuitivă și mai ușor de manifestat.

Lipsa empatiei poate să ne afecteze calitatea relațiilor, iar la un moment dat acestea se pot chiar rupe. Tot lipsă de empatie este și situația în care apare identificarea cu cel care trece prin suferință.

A nu putea rămâne atenți la ce ne comunică interlocutorul nostru, ci a suprapune acea situație cu una prin care noi am trecut și a începe să acționăm așa cum am fi avut noi nevoie, nu cum are celălalt nevoie, înseamnă să proiectăm gândurile și sentimentele noastre în situația celuilalt. Iar atunci situația devine despre noi, nu despre celălalt.

O astfel de atitudine este diametral opusă de tot ce înseamnă empatia. Așadar, a rămâne la ceea ce împărtășește celălalt cu noi, în experiența lui, printr-o conexiune emoțională, precum și disponibilitatea de a-l ajuta, este ceea ce reprezintă cu adevărat empatia.