Totul despre bulimie. Poate da complicații la inimă și la rinichi

    Bulimia este o tulburare de alimentație care poate pune viața în pericol, dacă nu este tratată la timp sau dacă tratamentul eșuează. Pentru cei care suferă de bulimie, această afecțiune fizică și psihică în egală măsură este o provocare toată viața.

    Cu toate acestea, bulimia poate fi depășită cu ajutorul unui tratament adecvat. Cu cât se detectează mai devreme, cu atât va fi mai eficient tratamentul.

    Bulimia necesită o abordare multidisciplinară, deoarece e nevoie de educație alimentară, creșterea stimei de sine, managementul stresului și de programe de pierdere în greutate.

    Dr. Ioan Florin Bălănică

    „Bulimia este o stare patologică emoțională și fizică manifestată prin obișnuința de a mânca niște cantități mari de alimente, în special carbohidrați, fără vreo legătură cu foamea. Bulimia se manifestă în urma acțiunii stresului asupra unei persoane nepregătite să facă față stresului sau «completează» anorexia! De multe ori, persoana respectivă realizează, la nivel conștient, ce a consumat și caută soluții pentru a elimina alimentele rapid prin vărsătură sau scaun.“

    Dr. Florin Bălănică, specialist în medicină personalizată, nutriție și nutrigenomică

    Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație denumită, în mod obișnuit, doar bulimie. Este o afecțiune gravă, care poate pune viața în pericol.

    Și femeile, și bărbații sunt afectați de bulimie

    Ce este bulimia? În general, se caracterizează prin consumul excesiv de mâncare, urmat de vărsături forțate, exerciții fizice excesive sau prin administrarea de laxative ori diuretice.

    Persoanele cu bulimie au adesea o imagine corporală nerealistă. Sunt obsedate de greutatea lor și sunt profund autocritice. Multe persoane cu bulimie au o greutate normală. Acest lucru poate face ca bulimia să fie greu de observat și diagnosticat.

    Este o afecțiune puțin răspândită în populație. Cercetările indică faptul că aproximativ 1,5% din femei și 0,5% din bărbați vor suferi de bulimie la un moment dat în timpul vieții. Este mai frecventă la femei și apare mai ales în adolescență.

    Persoanele publice, de exemplu cântăreții, sunt expuse unui risc mai mare de tulburări alimentare, la fel ca sportivii în cazul cărora kilogramele sunt atent monitorizate. Dansatorii, modelele și actorii pot avea, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta bulimie sau alte tulburări de alimentație.

    Semne de bulimie: dinți pătați și bătături pe dosul mâinilor

    O persoană cu bulimie poate avea următoarele temeri, preocupări și comportamente:

    • o teamă continuă de a crește în greutate;
    • preocuparea constantă legată de greutatea corporală;
    • o imagine de sine profund negativă;
    • obiceiul de a mânca excesiv;
    • obiceiul de a-și provoca vărsături;
    • obiceiul de a utiliza în mod excesiv laxative sau diuretice;
    • obiceiul de a utiliza suplimente sau plante pentru scăderea în greutate;
    • obiceiul de a face exerciții excesive și extenuante;
    • obiceiul de a merge la toaletă imediat după masă;
    • evitarea de a mânca în fața altora;
    • retragerea din cadrul activităților sociale normale.

    De asemenea, persoanele care se confruntă cu bulimie au adesea simptome ca: dinți pătați, din cauza acidului gastric, și calusuri pe dosul mâinilor. Ambele sunt consecințe ale provocării stării de vomă.

    Insuficiența renală, printre complicații

    În caz de bulimie, dacă boala nu este depistată și tratată la timp, se poate ajunge la complicații severe:

    • probleme cu inima;
    • infecții gingivale;
    • carii dentare;
    • probleme digestive sau constipație;
    • deshidratare;
    • deficit de nutrienți;
    • dezechilibre electrolitice sau chimice;
    • insuficiență renală.

    Femeile se pot confrunta cu absența menstruațiilor. Bulimia poate avea efecte de durată asupra sistemului reproducător chiar și atunci când ciclul menstrual revine la normal.

    De asemenea, anxietatea, depresia și abuzul de droguri sau de alcool pot fi frecvente la persoanele cu bulimie.

    Ce factori duc la bulimie

    Bulimia nu are o cauză cunoscută. Cu toate acestea, există câțiva factori care îi pot influența declanșarea.

    Persoanele cu probleme de sănătate mintală sau cu o viziune distorsionată asupra realității prezintă un risc mai mare de bulimie. Același lucru este valabil și pentru persoanele cu o nevoie puternică de a îndeplini așteptările și normele sociale în ceea ce privește imaginea corporală.

    Alți factori includ:

    • furia excesivă,
    • depresia,
    • perfecţionismul,
    • impulsivitatea,
    • evenimentele traumatice din trecut.

    Unele cercetări publicate într-un articol din revista medicală „Psychiatry“ sugerează că există o componentă genetică în declanșarea bulimiei sau că poate fi cauzată de un deficit de serotonină la nivelul creierului.

    Cum este diagnosticată bulimia nervoasă?

    Medicul va utiliza o varietate de teste pentru a diagnostica bulimia. În primul rând, va efectua un examen fizic. De asemenea, poate recomanda teste de sânge sau de urină. Și o evaluare psihologică vă va ajuta să determinați ce fel de relație aveți cu mâncarea și cum vă percepeți, din punct de vedere fizic.  

    Diagnosticul de anorexie sau de bulimie poate fi pus în România doar de un medic psihiatru. Acesta va utiliza criteriile din Manualul de Diagnostic și Statistică al tulburărilor mentale (DSM-5). Criteriile utilizate pentru diagnosticarea bulimiei includ:

    • alimentarea excesivă recurentă;
    • vărsături forțate regulate;
    • exerciții fizice excesive, purgație prin utilizarea abuzivă a laxativelor și înfometarea;
    • asocierea valorii de sine cu greutatea și forma corpului;
    • comportamente excesive de purgație care se întâmplă cel puțin o dată pe săptămână timp de trei luni în medie;
    • lipsa anorexiei nervoase.

    Severitatea bulimiei poate fi determinată în funcție de cât de des manifestați, în medie, comportamente excesive.

    DSM-5 clasifică bulimia de la ușoară la extremă:

    • ușoară: 1-3 episoade pe săptămână;
    • moderată: 4 până la 7 episoade pe săptămână;
    • severă: 8-13 episoade pe săptămână;
    • extremă: 14 sau mai multe episoade pe săptămână.

    Este posibil să aveți nevoie de investigații suplimentare dacă vă confruntați cu bulimie de o perioadă lungă de timp. Aceste teste verifică eventualele complicații, cum sunt problemele cu inima sau cu alte organe.

    Rolul familiei în tratamentul tulburărilor de alimentație

    „Bulimia necesită atenția unui grup de specialiști format din psiholog/psihiatru, specialist în nutriție și alți specialiști, în funcție de particularitatea cazului, pentru un management eficient.“

    Dr. Florin Bălănică, specialist în Medicină Personalizată, Nutriție și Nutrigenomică

    Tratamentul se concentrează nu doar pe educația alimentară și nutrițională, ci și pe sănătatea mintală. Necesită dezvoltarea unei viziuni sănătoase asupra sinelui și o relație echilibrată cu mâncarea. Opțiunile de tratament pentru bulimie includ:

    • antidepresive, cum ar fi fluoxetina, antidepresiv aprobat atât de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA), cât și de Agenția Europeană a Medicamentului pentru tratarea bulimiei;
    • psihoterapie, care poate include terapia cognitiv-comportamentală, terapia bazată pe sprijinul familiei și psihoterapia interpersonală;
    • îndrumare nutrițională și educație nutrițională despre obiceiurile alimentare sănătoase, formarea unui plan de alimentație și, eventual, un program specializat de pierdere în greutate;
    • tratament pentru complicații, care poate include spitalizarea pentru cazuri severe de bulimie.

    Tratamentul de succes implică, de obicei, un antidepresiv, psihoterapie și colaborarea între medicul de familie, psihoterapeut sau psihiatru, familie și prieteni.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook