Depresia și tot ceea ce trebuie să știi despre ea
Indiferent de forma ei, depresia necesită atenție și îngrijire Foto: Shutterstock
Conform rapoartelor Organizației Mondiale a Sănătății, rata depresiei a crescut în ultimii 10 ani, inclusiv în rândul copiilor și adolescenților. Deși există dintotdeauna, iar oamenii par mai pregătiți să vorbească despre depresie, să o privească în față, să o exploreze, să nu o mai trimită în colțul afecțiunilor cvasi-invizibile.
Ce este depresia
Depresia este o tulburare psihică care presupune modificări în organismul uman.
Din punct de vedere biochimic, se produc schimbări la nivelul creierului, circuitele neuronale nu mai funcționează corespunzător și apare un dezechilibru al neurotransmițătorilor.
Din perspectiva afectivă, depresia are la baza triada formată din gânduri şi emoții negative însoțite de comportamente descurajatoare. Depresia este declanşată mai cu seamă de interpretarea distorsionată a unui anumit eveniment negativ de viață.
Cauzele depresiei
Depresia nu are cauze bine cunoscute, cercetările ne indică implicit declanșarea tulburării fără semnale de avertizare. Modelul bio-psiho-social aduce în prim plan principalii factori care pot fi considerați triggeri ai depresiei.
Schimbările majore de viață, noutatea, incertitudinea pot crea stări majore de disconfort transformate în tristețe. Schimbarea locului de muncă sau schimbarea domiciliului pot activa depresia prin prisma gândurilor de îngrijorare legate de viitor şi a unor convingeri iraționale de tipul: „nu voi fi îndeajuns de bună, nu mă voi descurca, nu voi reuşi să mă adaptez”. Dacă inițial se instalează o formă de anxietate, comparațiile pe care le facem cu situații grele din trecut, atrag dispoziție depresivă.
Problemele în relații, fie că vorbim despre divorțuri ori separări, fie că aducem în prim plan toate celelalte tipuri de relații interumane: cu părinții, copiii, prietenii, reprezintă cauzele depresiei cele mai frecvente.
Pierderea unei persoane dragi. Frica de moarte ne bântuie pe fiecare dintre noi. Mai mult decât propria moarte, pierderea celor pe care îi iubim ne îngrozește. Nu în toate cazurile perioada de doliu se transformă într-o luptă cu depresia. Tristețea este o emoție sănătoasă și cumva necesară cât timp nu devine cronică. Între cauzele depresiei însă, doliul este un factor declanșator foarte frecvent.
Depresia, munca și finanțele
Stresul la locul de muncă sau munca în exces sunt enumerate printre factorii care cauzează depresia.
Nu e un secret că mintea noastră nu mai funcționează la fel atunci când suntem obosiți sau când ne formăm o rutină alcătuită din programe copleşitoare până ajungem la o cronicizare a oboselii. Burnout-ul (epuizarea fizică şi psihică) vine la brațul depresiei.
Mediul în care ne desfăşurăm majoritar cele mai mult ore din zi este necesar să fie unul cât mai lipsit de disensiuni, să ne autoprotejăm de lideri sfidători, să rămânem conştienți în fața aşteptărilor – ale noastre şi ale celorlalți. Iar aici intervine un fel de flexibilizare a unor aşteptări rigide care s-au format, probabil, în ani.
Problemele financiare. Trăitul la pas în societate presupune goana după statut şi bani. E firesc, nu? Cu toții vrem să fim remunerați, să evoluăm şi pe acest calapod, să ne putem recompensa în baza muncii depuse.
De multe ori, tot gândurile defăimătoare ne pot face să ne autosabotăm şi să rămânem prinşi într-o zonă de confort inutilă, alimentându-ne stările depresive: „Aş vrea să-mi găsesc un alt loc de muncă, însă sigur nu mă voi descurca, nu voi fi mai bine plătită, sunt ghinionistă și nu reușesc să…”.
Dacă mai sus mi-am permis o generalizare a unei clase de mijloc, săracia din traiul subzistent atacă psihicul mult mai agresiv şi aduce inclusiv gândurile suicidale.
În țară noastră, din nefericire, statisticile sunt dureroase raportatate la oamenii care au tentative suicidale din cauze financiare. Lipsa banilor împinge către gesturi necugetate amplificând îngrijorător depresia.
Depresia și starea de boală
Aflarea veştii că putem suferi de boli majore vine însoțită de frici, de comportamente nefavorabile, de gânduri care cos cele mai negre scenarii.
Frica de boală se traduce printr-o frică imensă de pierdere a identității, la nivelul: „Eu nu voi mai fi eu, cum o să pot să mă ocup de tot ce făceam până acum, cum să intru într-o luptă, de cele mai multe ori, cu inamici asupra cărora s-ar putea să nu am control…”.
Bolile endocrinologice și bolile cerebrovasculare sunt afecțiuni medicale care pot induce stări depresive, la fel cum există medicamente (contraceptivele orale sau hormonii în tratamentul glandei tiroide) care pot perturba organismul şi crează dispoziție depresivă.
În cazul femeilor, sindromul premenstrual, nașterea și menopauza pot avea caracter declanșator în depresie. Desigur, fiecare dintre cele trei acționează diferit în funcție de o pleiadă de factori.
Din punct de vedere genetic, depresia se poate transmite de la o generație la alta, potrivit cercetătorilor.
Ce simptome are depresia
„Mă simt tristă și mi se pare că nu valorez nimic, plâng constant și nu am energie”. Dacă se întâmplă să auzim o astfel de afirmație din partea unui cunoscut, e un semnal de alarmă pentru a începe să investigăm mai îndeaproape care este starea generală a persoanei respective.
Depresia are următoarele simptome foarte vizibile:
Starea generală de tristețe însoțită de sentimente de inutilitate. Când tot focusul minții noastre rămâne exclusiv pe lucrurile negative și ne simțim complet neputincioși în față propriei stări, cel mai probabil ne confruntăm cu depresia.
Anhedonia: lucrurile care ne plăceau înainte nu ne mai trezesc niciun fel de interes, iar aici putem vorbi despre întâlnirile cu prietenii, familia, despre hobby-uri, despre pasiuni sau activități de relaxare. Lipsa acestor plăceri sunt un semn că s-a instalat depresia.
Vinovăția apare când persoana se acuză că nu reușește să își depășească starea, că nu mai are energie, că apare o lentoare care o ține cu gândurile pierdute și privirea pe pereți. Vinovăția ne accentuează depresia.
Insomnia sau hipersomnia. Dacă trecem de o perioadă de două săptămâni în care dezorganizarea pune stăpânire pe orele noastre de somn, fie că adormim spre dimineață, fie că dormim excesiv, (cu prezența şi a altor simptome) putem vorbi despre un episod depresiv.
Creșterea sau scăderea în greutate e un alt indicator pentru depresie. Lipsa poftei de mâncare necorelată cu o altă afecțiune medicală sau, din contră, un apetit crescut, nefamiliar, sunt semne care ne indică un dezechilibru.
Lipsa de concentrare sau atenția lentă. Dacă ne e cu mult mai dificil decât de obicei să ne concentrăm, uităm din activitațile cotidiene, ne zboară atenția sau ne e greu să rămânem conectați într-un dialog, ar fi util să analizăm întreg tabloul. Depresia ne poate trimite treptat semne subtile.
Gândurile suicidale. În momentul apariției gândurilor suicidale este mai mult decât recomandat să apelăm la un specialist fiind un semn de depresie severă.
Ce ne împiedică să cerem ajutor când ne confruntăm cu stări depresive
Un prim obstacol sunt gândurile despre ce vor spune ceilalți. Spuneam la început că avem un sfert de luptă câștigată în fața stigmei, din păcate, nici pe departe suficient încât oamenii care se confruntă cu depresia să se simtă securizați. Și doresc să păstrăm o erată: sunt oameni cu depresie, nu oameni „depresivi”, prin urmare nu oferim o caracteristică a omului, ci păstrăm două entități separate.
Depresia încă poate părea un moft în ochii anumitor persoane și atunci cum să capăt curajul să o expun când s-ar putea să fiu invalidat? Vulnerabilitatea nu e pe podiumul calităților râvnite de oameni, invalidată la rândul ei și considerată atribut al „omului slab”.
Voința şi responsabilitatea individuală. Să punem și mai multă presiune pe om? Nu, doar încercăm să îl ajutăm să găsească resursele. Dacă are parte de sprijin, de empatie, omul mai are nevoie şi să își dorească să confrunte depresia.
Lipsa suportului financiar. Psihologul și psihiatrul, sunt servicii costisitoare care par de necuprins la prima vedere. Sistemul încă nu lucrează îndeajuns pentru acest tip de afecțiuni. Există ong-uri care au preluat și această latură și acționează în anumite cazuri.
Pe de altă parte, e și o alegere care ține de prioritizare: Dacă am probleme cu rinichii, merg la nefrolog, iar dacă mă confrunt cu depresia, e la fel de important să merg la psiholog sau psihiatru.
„Dacă te forțezi prea tare, o să-ți înrăutățeșți starea, dar trebuie să te forțezi destul de mult dacă vrei cu adevărat să ieși la liman. Medicamentele și psihoterapia sunt unelte ce trebuie folosite așa cum este nevoie. Nu te învinui, dar nici nu fi prea îngăduitor cu tine.”
Andrew Solomon, autor
Depresia și riscul de suicid
Depresia are parte de o tratare eficientă în primul rând dacă are loc o dinagnosticare clinică cât mai timpurie.
Este necesară o evaluare corectă a riscului suicidar atât prin instrumente, prin scale clinice specifice, prin interviul persoanei cu depresie cât și al familiei sau relațiilor apropiate.
Nu doar persoanele cu tentative de suicid reprezintă un risc major pentru recădere sau o nouă tentativă, ci și persoanele care încă nu au acționat dar au scenarizat felul în care se va desfășura sau și-au procurat instrumentele necesare (pastile, lame, instrumente care pot vătăma). Este necesară monitorizarea persoanei de către specialiști și de către familie.
Tipuri de depresie
Tulburarea depresivă majoră este o tulburare de dispoziție caracterizată prin simptomele de mai sus, pe o perioada de minimum două săptămâni. Vorbim aici despre depresie severă cu un risc crescut de suicid. Se manifestă prin episoade depresive intense.
Distimia se referă la depresia cronică, prezentă pe o perioadă lungă de timp care păstrează parte din simptomele prezentate, dar mai scăzute în intensitate, și poate fi moderată ducând până la depresie severă.
Depresia postpartum. Poate avea debutul în timpul sarcinii sau după naștere și se manifestă printr-o stare continuă de tristețe, letargie și confuzie. Este recomandat consultul specialistului.
Depresia funcțională (depresia mascată) se alătură celorlalte tipuri de depresie și se referă la o formă mai ușoară a depresiei și cuprinde simptome cu o intensitate mai scăzută. O stare permanentă de oboseală, stres și negativism, dezinteres și privare de viață socială, plus greutate psihică. Este o formă de depresie mascată în care se neagă simptomatologia și sunt disimulate trăirile.
Cum ajutăm persoanele cu depresie
În primul rând, este necesar să rămânem atenți și conectați la oameni, iar când observăm nereguli, să începem să îi încurajăm spre a merge la specialist. Tratamentul depresiei include terapia și medicamentele care ajută la ameliorarea simptomatologiei, însoțite de sprijin din partea familiei, prietenilor, colegilor.
Se spune că nicio formă terapeutică nu e mai puternică în lupta cu depresia decât sprijinul din partea celor dragi, acesta fiind cel mai important tratament al depresiei. De fapt, cea mai eficientă şi orientată echipă e formată din terapie plus sprijin.
Este necesar să contribuim în mod dinamic la activările comportamentale, lansăm invitații, găsim activități care le făceau plăcere și păstrăm regula de aur a intervențiilor pas cu pas.
Creierul funcționează în baza neuroplasticității, astfel încât ne putem folosi de toate schimbările minore, înainte de a trece la cele majore. E important să ajutăm persoana care trăiește depresia să se simtă importantă, să fie valorificată și să o ajutăm să facă diferențe între realitate și interpretări ale realității.
