De ce este util să practicăm mindfulness

Auzim destul de des despre mindfulness și suntem oarecum familiarizați cu termenul, dar oare despre ce este vorba? Să vedem, așadar, care sunt miturile legate de mindfulness, de unde ne vin rezistențele, cum ne poate ajuta această tehnică în viața de zi cu zi și ce beneficii avem de pe urma ei.

Prin mindfulness ne ancorăm în prezent

Mindfulness poate fi înțeles ca o disciplinare a propriei minți și, totodată, ca un răgaz pe care ni-l oferim de la tumultul vieții cotidiene, nu de alta dar, între atâtea sarcini de îndeplinit, mai avem nevoie să și respirăm.

Unul dintre miturile legate de mindfulness este că pentru a-l practica ar trebui să avem o legătură cu călugării budiști, cu abilitățile de a medita profesionist, eventual, de a ne simți una cu Universul. Puțin probabil să îi dăm o șansă dacă așa ni-l imaginăm.

Mindfulness este o metodă de a medita, dar și o tehnică de ancorare în prezent. De câte ori mergi pe stradă atent la ce e în jurul tău și de câte ori mintea ta e ocupată cu sarcinile de birou, despărțirea de un iubit cu trei ani în urmă, fantezii mai mult sau mai puțin plăcute despre situații imaginate, în mare parte? Cred că vom vota destul de mulți cu al doilea scenariu.

Nu vom scăpa complet de astfel de gânduri, dar cum ar fi să ne luăm un reper asupra căruia să revenim constant, pentru a observa gândurile din mintea noastră? Un astfel de reper poate fi respirația ta.

Ocazional, concentrează-ți atenția pe respirație și fii atent la momentul prezent, observând totodată cum mintea ta este asaltată de gânduri. Pe scurt, în loc să te lași purtat de ele, observă-le. Iată cum ai făcut un prim exercițiu simplu de mindfulness.

Prin mindfulness facem ordine în propriile gânduri

Un alt mit este că mindfulness-ul te ajută să fii mereu calm și relaxat. Dacă te imaginezi deja trăind pe un câmp cu fluturi într-o pasivitate desăvârșită, te înșeli. Prin mindfulness reușești să te detașezi puțin de balastul gândurilor învălmășite, care te împiedică să fii prezent, aici și acum.

De multe ori ne lăsăm purtați de gânduri care ne reduc energia necesară îndeplinirii sarcinilor de moment. Ne distrag atenția, ne obosesc, ne cresc anxietatea.

Prin mindfulness învățăm să revenim în prezent, să ne concentrăm atenția pe ceea ce facem acum și să renunțăm inclusiv la mitul conform căruia ești un profesionist remarcabil doar dacă faci multitasking constant.

Recomandare de lectură: Minfulness pentru începători de Jon Kabat-Zinn, profesor american și creatorul programului de reducere a stresului prin mindfulness („Minfulness-based stress reduction” – MBSR).

Curățenie mentală prin mindfulness

Cu toții avem un critic interior și știm cam ce ne spune vocea respectivă. Mai mult, ne păcălește că ne vrea binele și că ce ne spune este în interesul nostru. Popular, criticul ar fi ecoul expresiei „orice șut în partea dorsală e un pas înainte”. În realitate, orice șut doare, iar dacă luăm șuturi nu vom fi mai dispuși să cooperăm, din contră.

Primul pas în disciplina și igiena mentală este identificarea vocii criticului interior. Când apare? Ce ne spune? Cum ne simțim când ne spune asta? Într-o primă fază este important să o identificăm și observăm. Iar al doilea pas foarte important, pentru a privi mai obiectiv această voce, este să înțelegem că ea nu ne aparține.

Vocea critică aparține unei figuri de atașament din copilăria noastră (mama, tata, bunica, etc), iar noi am preluat-o și interiorizat-o. Niciun copil nu va începe să se critice din proprie inițiativă, fără ca acest comportament să îi fie modelat sau adresat direct.

Critica este toxică, iar noi o păstrăm cu noi precum vocea confidentului grijuliu. Prin mindfulness, învățăm să identificăm această voce, să ne conectăm la emoția provocată de ea și chiar să alegem să o înlocuim cu o voce binevoitoare, plină de compasiune. Cum găsim vocea acesta nouă? Răspunzând la întrebarea: „Ce ai fi vrut/ ai fi avut nevoie să auzi?”.

Conectarea la realitate prin mindfulness

Tot prin mindfulness, în demersurile de a ne disciplina mintea, înțelegem că doar pentru că ceva este în mintea noastră, nu este neapărat și adevărat/realitatea. Nu vorbim aici despre intuiție, ci despre gândurile anxioase.

Să ne imaginăm un scenariu catastrofal: soțul nu a răspuns la telefon timp de o oră, și ne gândim că poate a pățit ceva grav, mai mult, că eventual a fost călcat de o mașină și a murit. Rămâneți pe fir chiar dacă scenariul pare caraghios când îl citim relaxați (eventual cu soțul la o azvârlitură de băț, jucându-se cu cățelul).

În primul rând, mintea noastră anxioasă s-a gândit că dacă nu a răspuns, s-a întâmplat ceva rău. Pentru a merge mai departe pe firul anxietății, inconștient, validăm această teorie drept adevărată. Mai departe, ne gândim că l-a lovit o mașină și din nou, pentru a ne alimenta scenariul, cu cote maxime de anxietate, decidem că este adevărat și acest pas. Într-un final, soțul a și murit, întrucât scenariul nu putea fi decât catastrofal.

Dincolo de exercițiile care ne ajută să stabilim statistic care sunt probabilitățile ca pașii să fie aceștia și fiecare dintre ei 100% posibil, am pierdut contactul cu realitatea, cu prezentul și cu conștientizarea că sunt doar niște gânduri.

Cum ne lăsăm păcăliți de gândurile noastre

Tindem să credem ceea ce e în mintea noastră. Iar odată instalată anxietatea, ceea ce simțim în interior va deveni un reper al realității exterioare: dacă simt asta, înseamnă că așa este.

Mindfulness înseamnă să învățăm să observăm primul gând negativ care apare. Să îl „salutăm” simbolic și să nu intrăm mental în povestea drobului de sare. Să lăsăm acel gând să treacă, readucându-ne mintea în prezent și conectată la realitate.

Precum criticul interior, anxietatea ne spune că dacă gândim așa „vom  fi pregătiți” pentru orice se va întâmpla. Ne simțim proactivi chiar. Credem că deținem un control asupra neprevăzutului. Adevărul este că, în confruntarea cu o tragedie reală, nu vom fi niciodată pregătiți. Suferința lovește la fel de tare, iar anticiparea ei doar ne ține într-un stres continuu.

Prin mindfulness ne eliberăm de stres și anxietate

Știm cu toții cum arată zgomotul de fundal din mintea noastră: fie regretăm ce n-am făcut, fie ne temem de ce va urma. Alergăm constant între trecut și viitor, pierzând din vedere prezentul pe care… nu prea îl mai trăim.

Stresul ne afectează atenția, iar teama de a nu greși ne face mai predispuși să greșim. Anticipând constant ce va urma nu ne mai concentrăm pe ceea ce facem acum. Prin mindfulness învățăm să ne îndreptăm atenția către noi și să observăm gândurile care apar să ne distragă.

Prin antrenament, vom reuși chiar să nu ne mai lăsăm purtați de gânduri și nici să le judecăm, ci să le observăm și să le lăsăm să treacă. Iar pentru a ne ancora mai bine în prezent, putem oricând să revenim la respirația noastră, la acest reper din interior. Rezultatul? Ne folosim resursele în avantajul nostru și ne relaxăm mintea.

Astfel de exerciții ne învață să privim mai obiectiv poveștile pe care ni le spunem și să facem ordine printre gânduri. Da, ele vor continua să apară, scopul nu este să le suprimăm, dar, treptat, vor pierde din greutatea dată de anxietatea pe care o simțim. Tot treptat vom deveni mai prezenți în viața noastră și mai disponibili atât nouă cât și celor din jur. Iar acestea sunt motive serioase să luăm în calcul exercițiile de mindfulness.

Recomandarea este să căutăm terapeuți specializați în această metodă de la care să învățăm cum o putem practica în siguranță. Dacă, spre exemplu, traversăm un episod de tristețe sau depresie, observarea gândurilor nu este prima intervenție la care să apelăm, dar ghidarea unui terapeut în găsirea soluției potrivite nouă este extrem de utilă și recomandată.