„Faptul că soția mea nu a renunțat la mine m-a salvat”. Cum poți să ajuți un partener cu depresie

    Nu este simplu să acceptăm că o persoană dragă se confruntă cu depresia și ne putem simți neputincioși sau copleșiți. Primul pas este să acceptăm că această problemă este reală și să ne informăm în privința bolilor mintale pentru a ne elibera de orice mituri dăunătoare legate de astfel de probleme. Nu există un singur comportament eficient când vrem să ajutăm un partener cu depresie, dar putem întreprinde o serie de acțiuni pentru a-l sprijini. Iată câteva dintre ele.

    Simptomele depresiei

    Depresia se poate manifesta diferit de la o persoană la alta, însă există trăsături general valabile atât la nivel psihic cât și fizic: scăderea nivelului general de energie, indispoziție, scăderea interesului pentru orice activitate, dificultăți de a lua o decizie, oboseală, memorie slăbită, gânduri predominant negative, dificultăți de relaxare, tulburarea apetitului alimentar, dureri de cap, musculare, dificultăți de concentrare și altele.

    Toate aceste simptome vor influența relația și vor fi avea un impact și asupra partenerului de cuplu. Acesta se poate confrunta cu disponibilitatea scăzută a partenerului afectat de depresie, cu un volum mai mare de responsabilități de dus, se poate simți la rându-i îngrijorat, împovărat sau neputincios. Cu toate acestea, el poate oferi ajutor unui partener cu depresie și poate contribui în mod real la depășirea acestui moment de criză.

    Depresia nu este o alegere

    Primul pas al ajutorului este dobândirea unei perspective corecte asupra situației: cel afectat de depresie nu alege să treacă prin asta, nu refuză din rea voință să participe la activități,  nu dorește să fie retras și lipsit de energie, ci are o dificultate reală. Atunci când înțelegem acest aspect, putem să-l privim cu ochii compasiunii și să observăm vulnerabilitatea din spatele comportamentului unui partener cu depresie.

    Recomand spre lectură cartea „Câteva motive să iubești viața” a lui Matt Haig, autor care la rândul său s-a confruntat cu depresia. Acesta enumeră, printre altele, lucruri pe care le spunem oamenilor cu depresie, dar nu și altora aflați în situații care le amenință viața, precum: „Da, da, piciorul tău este în flăcări, dar dacă vorbești despre asta tot timpul n-o să te ajute cu nimic, nu crezi?” sau „Ah, meningită. Haide, mintea le biruie pe toate” sau „Haide, știu că ai tuberculoză, dar putea fi mai rău. Măcar nu a murit nimeni.” Ne oferă o perspectivă asupra modului în care astfel de mesaje ajung la cineva care traversează un episod depresiv.

    Citește aici articolul integral care clarifică miturile despre depresie.

    Experiența depresiei

    Următorul pas important este să încercăm să descoperim experiența interioară a partenerului cu depresie. Putem pune întrebări despre cum se simte, să-l lăsăm să ne vorbească despre neputința, teama, lipsa sa de încredere, adoptând o poziție empatică și conștientizând că simplul fapt de a-l asculta, creează o conexiune, transmite mesajul „aud că te simți pe fundul prăpastiei și acest loc este întunecat, dar sunt chiar aici, lângă tine, ținându-te de mână și te însoțesc în această experiență.”

    Odată ce putem face pași în direcția aceasta, experiența depresiei nu va mai părea atât de înfricoșătoare, deoarece cineva este acolo, înțelegând prin ce trece.

    „Cel mai dificil îmi era să mă simt o povară pentru toată lumea. Nu era suficient că mă simțeam un ratat lipsit de valoare, ci eram martor la chinul celor din jur… provocat de starea mea. Știu că îi spuneam soției mele «Meriți pe cineva mai bun», iar părinților mei că îmi pare rău că au un astfel de fiu. În timp ce trăiam în suferință mă simțeam complet deconectat de mine și cei din jur. Nu mai exista nimic în afara suferinței. Am început să iau tratament medicamentos și sincer, cred că cel mai mult mă ajuta faptul că soția mea trăgea de mine dimineața să alergăm împreună. La început cu chinuri groaznice, iar azi, 4 ani mai târziu, un obicei de care nu mă dezic orice ar fi. Sportul m-a salvat, și faptul că soția mea nu a renunțat la mine,” povestește Claudiu, 39 de ani din București.

    Citește aici povestea unui bărbat care luptă cu depresia anxioasă.

    Activarea comportamentală

    Această poziție emoțională și perspectivă empatică este nevoie să fie susținută de acțiuni. Astfel, un alt pas recomandat pentru a ne susține partenerul cu depresie este să-l ajutăm să redescopere activitățile care îi făceau plăcere odinioară și să-l încurajăm să le reia treptat.

    Dacă îi plăcea să gătească, putem să organizăm o seară în care să gătim împreună, sau să ieșim la plimbare sau să facem o excursie la munte, oricare ar fi activitatea important este să-l susținem să redescopere plăcerea acelui obicei. Este de dorit să facem acțiuni care creează conexiune între membrii familiei sau ai cuplului.

    Sprijinul specialistului

    Uneori, toate aceste demersuri au nevoie și de implicarea unui psihoterapeut în procesul de revenire. Este absolut normal să apelăm la acest serviciu atunci când dorim să ne dezvoltăm și creștem psihoemoțional, cu atât mai firesc atunci când ne confruntăm cu perioade de dificultăți.

    În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, în acest proces ne putem simți la rândul nostru obosiți, stresați sau putem avea dificultăți să înțelegem exact ce simte un partener cu depresie, toate acestea fiind în regulă și normal să apară.

    Putem apela chiar și noi la psihoterapie, atunci când ne este greu, învățând cum să acceptăm propria experiență emoțională, a partenerului, propriile neajunsuri și greșeli pe care le putem face, învățând cum să fim mai blânzi și plini de compasiune față de noi și partener.

    Alte acțiuni prin care putem ajuta un partener cu depresie

    Comunicarea empatică și răbdarea

    Dacă nu ai traversat niciodată un episod depresiv major, cu siguranță ai trăit unul de tristețe profundă la un moment dat, de-a lungul vieții. Încearcă să îți amintești ce anume a fost util pentru tine în acea perioadă. Mulți dintre noi cred că „îmbărbătarea”, „mesajele pozitive” sau „impulsionarea” unui partener cu depresie sunt utile. În realitate, pot agrava starea acestuia.

    Ceea ce ajută sunt: un comportament empatic, validarea, ascultarea suportivă, focusarea pe rezolvarea de probleme și multă răbdare. Dacă ne raportăm la episoadele de tristețe, ne vom aminti că acestea sunt lucrurile pe care le-am primit de la cei din jur și au fost de ajutor. De asemenea este util să întrebăm partenerul „Ce ai nevoie de la mine?” și „Cum pot să îți fiu de ajutor?”.

    Perseverența

    Chiar dacă ai impresia că faci aceleași lucruri la nesfârșit numai ca să întâmpini refuzuri și rezistențe, nu renunța. Desigur, ai întotdeauna grijă și de sănătatea ta mintală! Perseverența reasigură un partener cu depresie că nu renunți la el – lucru pe care, de regulă, el îl face, renunță la sine.

    Depresia poate fi considerata furie întoarsă către propria persoană. Este un cumul de emoții inconfortabile, îngropate de prea mult timp. Oamenii care suferă de depresie nu se valorizează chiar dacă alții o fac. Practic, rolul tău este să îi reflecți aceeași imagine a partenerului care este mult mai mult decât depresia. Depresia este o problemă, nu reprezintă persoana cu totul.

    Angajarea în activități

    În primul rând este recomandat să urmărești anumite semne, să nu le ignori: apatia, lipsa interesului față de orice activitate plăcută, lipsa igienei personale, insomnia sau hipersomnia, tulburările alimentare, în special lipsa planurilor legate de viitor. În astfel de cazuri, poate apărea inclusiv riscul de suicid și este necesară intervenția specialiștilor.

    În sfera lucrurilor pe care le poți face pentru partener este să îl îndemni și să îl ajuți dacă este necesar să se spele pe față, pe dinți, să se schimbe în haine curate. Oricât de mică pare acțiunea, este importantă pentru un partener cu depresie. Poți, de asemenea să îl scoți la o plimbare scurtă sau, treptat, chiar la mers alert sau alergare ușoară. Sportul este un antidepresiv excelent.

    Educă-te și educă

    Învață despre erorile de gândire pe care le practicăm cu toții, în general, dar și oamenii cu depresie, în particular. Catastrofizarea este una dintre ele. Învață să asculți astfel de gânduri și să provoci rezolvarea de probleme. Ce s-ar întâmpla într-o astfel de situație? Invită la găsirea de scenarii alternative. Învață persoana să facă o diferență între „foarte neplăcut” și „catastrofic”.

    Faceți împreună exerciții de respirație. O respirație lentă, profundă, are rol de calmare emoțională.

    Observă mesajele autocritice ale partenerului cu depresie. Criticul interior blochează abilitatea de a rezolva probleme și ne menține în neputință. Găsește exemple din viața lui ce contrazic criticile pe care și le aduce.

    Amintește-ți că nu poți „repara” pe cineva

    Una dintre cele mai mari surse de stres atunci când avem un partener cu depresie este simțul „responsabilității” în vindecarea acestuia. Nu suntem responsabili cu repararea lui și puțin probabil să reușim asta, dar putem să îl sprijinim în a căuta și obține ajutorul specializat necesar. Dacă insistăm în a fi vindecători, este posibil să ajungem să punem presiune pe celălalt să ne valideze rolul și aportul.

    Putem în schimb să îl îndrumăm către specialiști în domeniul sănătății mintale și, în funcție de severitatea depresiei, să îl susținem în urmarea unui tratament psihiatric, precum și în demersul psihoterapeutic. Dacă refuză, în primul rând să mergem noi să cerem ajutorul unui specialist dacă suntem depășiți de situație. Este ok ca în ajutorul oferit să implicăm și alți membri ai familiei sau prieteni pe care ne putem baza că ne sunt alături.

    Nu în ultimul rând, să ne amintim că depresia este o afecțiune trecătoare. Pot fi zile mai bune alternate de zile mai proaste, dar atâta vreme cât ne acordăm atenție și lucrăm la a fi mai bine, ea va fi depășită. Iar în cazul în care depresia este severă, să nu întârziem în a cere sprijinul specialiștilor pentru a primi ajutor în depășirea ei.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook