Tot ce trebuie să știi despre afecțiunile tiroidei

Afecțiunile tiroidei, o glandă care stă la baza gâtului și care produce hormoni importanți, sunt numeroase și au simptome variate, astfel că, uneori, diagnosticarea poate fi o provocare pentru medici. Află cum funcționează glanda tiroidă, care sunt simptomele de hipertiroidism și hipotiroidism, care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale tiroidei și ce alte probleme care pot apărea din cauza dereglărilor acestei glande.

Glanda tiroidă este un organ în formă de fluture, localizat la baza gâtului. Eliberează hormoni care controlează metabolismul, adică felul în care organismul folosește energia. Hormonii secretați de glanda tiroidă reglează funcții vitale ale organismului, inclusiv:

• Respirația;
• Bătăile inimii;
• Sistemul nervos central și periferic;
• Greutatea corporală;
• Forța musculară;
• Ciclul menstrual;
• Nivelul de colesterol.

Tiroida este parte a sistemului endocrin. Acesta este alcătuit din glande care produc, stochează și eliberează hormoni în sânge, astfel încât hormonii să poată ajunge în celulele din tot corpul.

Glanda tiroidă folosește iodul din alimentele pe care le consumi pentru a produce doi hormoni principali: triiodotironina (sau T3) și tiroxina (T4). Conform Endocrineweb.com, e important ca nivelurile de T3 și T4 să nu fie nici prea mari, nici prea mici. Responsabilele cu echilibrul T3 și T4 sunt două glande din creier, hipotalamusul și glanda pituitară.

Afecțiunile tiroidei. De ce ai nevoie de glanda tiroidă

Hormonii T3 și T4 ajung, prin sânge, în aproape fiecare celulă din organism. Hormonii reglează viteza cu care funcționează metabolismul. De exemplu, T3 și T4 reglează bătăile inimii și viteza cu care digeri alimentele. Dacă T3 și T4 au un nivel scăzut, bătăile inimii pot fi mai încete decât de obicei și poți avea probleme de constipație și te poți îngrășa. Dacă, dimpotrivă, cei doi hormoni au un nivel crescut, inima poate să-ți bată prea rapid, poți slăbi și poți să suferi de probleme digestive (diaree).

Principalele afecțiuni ale tiroidei

Orice dereglare a glandei tiroide poate cauza problemele de sănătate. Cele mai importante afecțiuni ale tiroidei sunt: hipertiroidismul, hipotiroidismul, cancerul tiroidian, nodulii tiroidieni, tiroidita Hashimoto (sau tiroidita autoimună), boala Graves și gușa. 

Hipertiroidismul și hipotiroidismul sunt boli frecvente, care pot avea consecințe serioase asupra sănătății și care afectează populația de pe întregul glob. Prevalența hipertiroidismului manifestat este de 0.7% în Europa și de 0.5% în Statele Unite, conform unui studiu cu titlul Epidemiologia Globală de Hipertiroidism și Hipotiroidism publicat în 2018 de Researchgate.com. Aceeași sursă arată că prevalența hipotiroidismului variază, în Europa, între 0.2% și 5.3%, și între 0.3% și 3.7% în Statele Unite, în funcție de populația studiată. 

Afecțiunile tiroidei. Hipertiroidismul

Hipertiroidismul înseamnă că glanda tiroidă este hiperactivă (activă în exces) și secretă cantități de hormoni care depășesc limita normală. Dacă tiroida produce prea mulți hormoni T3 și T4, atunci apare hipertiroidismul. Iar atunci când ai hipertiroidism, procesele întregului organism se accelerează. 

Simptomele hipertiroidismului: 

• Oboseală și slăbiciune musculară;
• Tremor al mâinilor;
• Schimbări de dispoziție; 
• Nervozitate și anxietate;
• Bătăi accelerate ale inimii;
• Palpitații sau bătăi neregulate ale inimii;
• Uscăciune a pielii;
• Scădere în greutate;
• Menstruație redusă sau absența menstruației.

Unele persoane cu hipertiroidism pot să facă gușă, care înseamnă mărirea glandei tiroide, care are aspectul unei umflături în partea din față a gâtului. 

Cauzele hipertiroidismului

Dincolo de producerea excesivă de hormoni ai glandei tiroide, cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului este boala Graves – organismul produce un anticorp numit imunoglobulină stimulatoare a tiroidei (TSI), care face ca tiroida să producă prea mulți hormoni. Boala se moștenește și este mai frecventă la femei. 

O altă cauză a hipertiroidismului poate fi gușa multinodulară sau nodulară toxică (umflături sau noduli în glanda tiroidă, care fac ca tiroida să producă hormoni în cantități excesive). 

Inflamația glandei tiroide – numită tiroidită – poate sa cauzeze, temporar, simptome de hipertiroidism. 

Unele persoane care consumă prea mult iod, din alimente sau suplimente alimentare, sau care iau medicamente care conțin iod, pot declanșa producerea excesivă de hormoni tiroidieni în corp.

Unele femei pot face hipertiroidism în timpul sarcinii sau în primul an de după naștere. 

Diagnostic și tratament

Hipertiroidismul este diagnosticat pe baza simptomelor, a examenului medical și a unor teste de sânge care măsoară nivelul de TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) și de T3 și T4.  

Tratamentul acestei afecțiuni a tiroidei presupune medicamente antitiroidiene care interferează cu producerea de hormoni.

Tratamentul se face cu hormoni tiroidieni de sinteză, în doze adecvate greutății, sexului și vârstei pacienților.

O altă opțiune este terapia cu iod radioactiv. În cazuri rare, când pacienții nu răspund la aceste terapii sau prezintă efecte adverse, se poate recomanda operația de îndepărtare a glandei tiroide (total sau parțial).

Complementar, medicul poate recomanda medicamente care să blocheze efectele hormonilor tiroidieni asupra organismului. 

Afecțiunile tiroidei. Hipotiroidismul

Hipotiroidismul este o afecțiune în care glanda tiroidă nu produce destui hormoni. Cum scopul principal al hormonilor secretați de tiroidă este să pună metabolismul în mișcare, persoanele cu hipotiroidism au simptome asociate cu un metabolism încetinit. 

Hipotiroidismul este o afecțiune des întâlnită, și, potrivit Endocrineweb.com, milioane de oameni au hipotiroidism fără să știe acest lucru. 

Simptomele hipotiroidismului:

• Oboseală;
• Slăbiciune;
• Creștere în greutate sau dificultăți legate de a slăbi;
• Păr uscat;
• Piele uscată;
• Căderea părului;
• Intoleranță la frig; 
• Crampe și dureri musculare; 
• Constipație;
• Depresie;
• Iritabilitate;
• Pierderi de memorie;
• Ciclu menstrual neregulat;
• Scăderea libidoului. 

Fiecare persoană care are hipotiroidism poate avea una sau mai multe simptome. Acest lucru depinde de severitatea deficitului de hormoni tiroidieni și de durata de timp pentru care organismul a fost lipsit de cantitatea potrivită de hormoni. Există și cazuri în care persoanele cu hipotiroidism nu au deloc simptome sau simptomele sunt atât de subtile, încât nu sunt remarcate.

Cauzele hipotiroidismului

Principalele cauze ale hipotiroidismului sunt două: inflamația glandei tiroide care deteriorează un procent mare din celulele tiroidei și incapacitatea tiroidei de a produce suficienți hormoni. 

Prima cauză a hipotiroidismului este tiroidita autoimună (numită și tiroidita Hashimoto), care este o inflamație a tiroidei cauzată de sistemul imunitar. 

Cea de-a doua cauză a hipotiroidismului intră în categoria tratamentelor medicale și se referă la îndepărtarea prin operație a unei porțiuni sau a întregii glande tiroide. Dacă partea de tiroidă rămasă în organism după intervenția chirurgicală nu este suficientă pentru a produce o cantitate suficient de mare de hormoni, atunci pacientul va face hipotiroidism. E important de știut că acesta este, totuși, scopul operației în cazul cancerului tiroidian. În alte cazuri, producerea unei cantități insuficiente de hormoni apare după alte tratamente, cum ar fi terapia cu iod radioactiv. 

Mai sunt și alte cauze ale apariției hipotiroidismului, una dintre ele fiind chiar o glandă tiroidă considerată normală, dar care nu produce destui hormoni din cauza unei probleme a glandei pituitare, care, la rândul ei, nu produce destul TSH. 

Diagnostic și tratament

Hipotiroidismul este diagnosticat pornind de la simptome si examen medical, urmate de un test care măsoară nivelul TSH-ului din sânge, care este cel mai bun indicator al unei probleme de tiroidă. Medicul endocrinolog poate solicita și alte teste de sânge dacă valorile TSH-ului sunt anormale.

În cazul hipotiroidismului, medicul prescrie medicație care înlocuiește hormonii tiroidieni de care corpul duce lipsă. Dacă afecțiunea este permanentă, persoana diagnosticată trebuie să urmeze tratamentul întreaga viață. 

Netratat, hipotiroidismul va duce la progresul simptomelor. Rareori, complicațiile hipotiroidismului duc la depresie severă, atac de cord sau comă. 

Printre complicațiile tiroidismului se numără: creșterea colesterolului, glicemiei, agravarea s-au apariția unei afecțiuni cardiace – HTA, tulburare de ritm, angina pectorală. La copii, hipotiroidismul netratat  duce la stagnarea creșterii, plus ponderal și tulburări de pubertare.

Afecțiunile tiroidei. Cancerul tiroidian

O analiză statistică asupra cancerului tiroidian în România, publicată în 2017, arată că, în cadrul Departamentului de Medicină Nucleară a Institutului Național de Endocrinologie din București, în decurs de 50 de ani au fost înregistrate peste 12.000 de cazuri de cancer tiroidian. Dintre acestea, 84% s-au înregistrat la femei și 16% la bărbați. Din cele 12.000 de cazuri, 74% au fost înregistrate în mediul urban și 26% în cel rural. 

Conform Institutului Național al Cancerului din SUA, femeile prezintă un risc mai mare de a face cancer tiroidian (raportul este de 3:1). Acest tip de cancer poate să apară la orice vârstă, dar este mai frecvent după 30 de ani. 

Tipuri de cancer tiroidian: 

Există patru tipuri de cancer tiroidian: papilar, folicular, medular și anaplazic. 

Cancerul tiroidian papilar este tipul cel mai răspândit, reprezentând aproximativ 85% din cazuri. Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, fiind o tumoră malignă cu evoluție lentă, care tinde să se răspândească în ganglionii limfatici din zona gâtului.

Cancerul tiroidian folicular reprezintă 10% din toate tipurile de cancer tiroidian, are o evoluție lentă și se poate răspândi în ganglionii limfatici, în fluxul sanguin și în țesuturile mai îndepărtate, incluzând oasele și plămânii.

Cancerul tiroidian medular reprezintă aproximativ 3% din cazuri. Are evoluție lentă și caracter ereditar, prin urmare, rudele unui pacient cu cancer tiroidian medular trebuie să efectueze testul de mutație genetică.

Cancerul tiroidian anaplazic este cel mai rar tip de cancer tiroidian, reprezentând 1% din cazuri. Este o tumoră cu progresie rapidă, care se răspândește rapid și este dificil de tratat.

Simptomele cancerului tiroidian

În general, cancerul tiroidian nu prezintă simptome. Când apare un simptom, acesta este, de obicei, o umflătură la nivelul gâtului. Mai rar, apar schimbări de voce sau răgușeală. Durerile sunt neobișnuite în cazurile de cancer tiroidian, exceptând momentele când există inflamații ale tiroidei sau cazurile mai rare de cancer medular.  

Deși 75% din populația de pe glob poate avea, la un moment dat, noduli tiroidieni, majoritatea sunt benigni. Mai puțin de 1% din nodulii tiroidieni sunt maligni, adică de natură canceroasă. 

Diagnostic

Cancerul tiroidian este diagnosticat printr-o puncție (introducerea unui ac în nodulul tiroidian pentru a preleva o probă) sau biopsie (o mostră de țesut din nodul) care sunt ulterior analizate la microscop de către un medic specialist în patologie, care va stabili dacă nodulul este benign (ceea ce se întâmplă în 95%-99% din cazuri) sau malign (mai puțin de 1% din toți nodulii și 1%-5% din nodulii asupra cărora se realizează biopsie). Același medic decide tipul de cancer tiroidian. 

Pronosticul cancerului tiroidian

Cele mai multe cancere tiroidiene se vindecă. Cancerul tiroidian papilar și cel folicular, care sunt cele mai frecvente, sunt cele mai vindecabile. La pacienții care au sub 50 de ani, rata de vindecare în cazul acestor tipuri de cancer este de 98%, dacă sunt tratate eficient. Tratamentul presupune extirparea lobului care prezintă cancer sau a întregii glande.  

Cancerul medular este mai rar și are un pronostic mai prost, iar cel anaplazic are rata de vindecare cea mai scăzută. 

Nodulii tiroidieni

Nodulii tiroidieni sunt creșteri anormale de țesut în glanda tiroidă și sunt, de obicei, benigni. Totuși, în unele cazuri pot fi de natură canceroasă. Nodulii glandei tiroide sunt o afecțiune frecventă, aproape jumătate din populație are cel puțin un nodul până la vârsta de 60 de ani. 

Simptomele nodulilor tiroidieni

De obicei, nodulii tiroidieni nu prezintă simptome, dar, în unele cazuri, țesutul nodular produce prea mulți hormoni T3 și T4, și poți experimenta simptome ca ale hipertiroidismului, respectiv:

• Anxietate;
• Iritabilitate și schimbări de dispoziție;
• Nervozitate, hiperactivitate;
• Transpirație excesivă sau sensibilitate la temperaturile ridicate;
• Bătăi rapide ale inimii;
• Tremor al mâinilor;
• Căderea părului;
• Scădere în greutate; 
• Menstruație cu flux scăzut sau lipsa menstruației.

Cauzele nodulilor tiroidieni

Nodulii se moștenesc în familie, deci factorul genetic poate fi o cauză a apariției lor. Apar la persoanele care au deficiență de iod. Riscul apariției unor noduli tiroidieni e mai mare la femei decât la bărbați, crește odată cu vârsta și e mai mare la persoanele care au trecut prin tratamente medicale care presupun expunere la radiații sau care au tiroidita Hashimoto.

Diagnostic și tratament

Pentru a diagnostica nodulii, medicul va examina gâtul, pentru a simți glanda tiroidă. Se efectuează o ecografie (investigaţie cu ultrasunete) la nivelul bazei anterioare a gâtului pentru a determina dimensiunea efectivă a nodulilor și a glandei tiroide, potrivit Thyroidaware.com. Alte metode de examinare a nodulilor includ scanarea cu iod radioactiv și biopsia cu ac fin. De asemenea, medicul poate face teste de sânge pentru a măsura nivelul de T3, T4 și TSH. 

Nu orice tip de nodul necesită tratament. În funcție de tipul și dimensiunea acestora, este posibil să nu fie necesară decât menținerea lor sub observație (cel puțin o dată pe an). În general, există trei opţiuni de tratament: medicamentos, terapia cu iod radioactiv și intervenția chirurgicală. Alegerea terapiei depinde de diagnosticul fiecărui pacient în parte. Obiectivul principal al tratamentului este de a reduce dimensiunea glandei tiroidiene mărite și a nodulilor.

Afecțiunile tiroidei. Gușa

Gușa apare atunci când glanda tiroidă crește în volum anormal de mult, fie că se umflă, fie că la nivelul ei cresc noduli sau alte excrescențe. 

Simptome

Unele persoane care fac gușă nu au alte simptome în afară de umflături la nivelul gâtului. Când își mărește volumul, tiroida poate să exercite presiune asupra căilor respiratorii sau pe venele de la gât, iar acest lucru poate provoca: 

• Tuse sau senzație de sufocare; 
• Înroșirea feței și inflamarea venelor de la nivelul gâtului; 
• Voce ragușită;
• Respirație zgomotoasă; 
• Durere sau disconfort la înghițire; 
• Probleme de respirație.

În unele cazuri, simptomele sunt cele de hipotiroidism (depresie, oboseală, constipație, creștere în greutate) sau hipertiroidism (anxietate, bătăi accelerate ale inimii, diaree, scădere în greutate)

Cauze:

• Deficiența de iod;
• Boala Graves;
• Tiroidita Hashimoto;
• Nodulii tiroidieni;
• Tiroidită (inflamația celulelor din glanda tiroidă);
• Cancerul tiroidian.

Diagnostic și tratament    

Medicul poate descoperi inflamarea glandei tiroide doar palpând gâtul, situație în care poate descoperi, uneori, și prezența unor noduli. Se pot face și teste de sânge. 

Tratamentul depinde de cauza apariției gușei și de simptome. De exemplu, dacă gușa a apărut din cauza deficienței de iod, medicul îți va recomanda suplimente cu iod și hormoni tiroidieni. Dacă gușa nu are simptome, e posibil ca medicul să nu îți prescrie tratament, ci să monitorizeze afecțiunea, ca să observe dacă, în timp, vei avea simptome de hipertiroidism sau hipotiroidism. Dacă gușa provoacă dificultăți la înghițire, recomandarea poate fi de îndepărtare totală sau parțială a glandei tiroide. 

Afecțiunile tiroidei. Tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto sau tiroidita autoimună a fost denumită după chirurgul japonez care a descoperit această afecțiune în 1912. 

Este o boală autoimună, adică apare atunci când sistemul imunitar atacă țesutul sănătos, în loc să îl protejeze. În cazul tiroiditei Hashimoto, celulele sistemului imunitar atacă, în mod greșit, țesutul sănătos al glandei tiroide, cauzând inflamații ale tiroidei. 

Potrivit unui studiu publicat în mai 2019 pe platforma PubMed Central (Europe PMC ), femeile sunt mai afectate decât bărbații (raportul este de 10:1). Deși unele surse spun că diagnosticarea are loc mai mult după 50 de ani, cele mai multe femei sunt diagnosticate între 30 și 50 de ani. 

Dacă tiroidita Hashimoto atacă glanda tiroidă atât de mult încât aceasta nu va mai putea produce destui hormoni, persoana afectată va face și hipotiroidism. În alte cazuri, tiroidita Hashimoto poate duce la apariția gușei.  

Simptome

E posibil să suferi de tiroidita Hashimoto și să nu experimentezi simptome ani la rând. Atunci când apar, simptomele sunt asociate cu gușa și hipotiroidismul. 

Cauze

Sistemul imunitar este cel care atacă glanda tiroidă în cazul tiroiditei Hashimoto. Medicii nu știu cu precizie de ce sistemul imunitar – care are rolul de a proteja organismul de viruși și bacterii – atacă uneori țesuturile sănătoase. 

Principalul factor de risc pentru apariția tiroiditei Hashimoto este existența unei alte afecțiuni autoimune. 

Diagnostic și tratament

Pentru diagnosticarea tiroiditei autoimune, medicul va corela simptomele cu examinarea fizică, apoi va folosi unul sau mai multe teste de laborator: analizele de sânge care măsoară nivelurile hormonilor tiroidieni, hormonului TSH și testarea anticorpilor tiroidieni.

În cazul în care nu există un deficit hormonal și glanda tiroidă funcționează normal, medicul poate recomanda ținerea sub observație. Dacă este necesar un tratament medicamentos, cel mai probabil acesta va trebui ținut toată viața. 

Boala Graves

Boala Graves face parte din afecțiunile tiroidiene autoimune, la fel ca tiroidita Hashimoto. În acest caz, sistemul imunitar al organismului suprastimulează glanda tiroidă, deci o determină să producă hormoni în cantități mari, ceea ce duce la hipertiroidism.

La fel ca în cazul celorlalte afecțiuni ale tiroidei, și boala Graves afectează mai mult femeile decât bărbații. 

Simptome

Simptomele bolii Graves pot fi confundate cu ale altor boli, ceea ce poate face diagnosticarea mai dificilă. Cele mai frecvente simptome sunt:

• Scădere în greutate (în ciuda apetitului crescut);
• Anxietate, neliniște, tremor, iritabilitate, insomnie;
• Intoleranță la căldură, transpirație abundentă;
• Dureri de piept, palpitații;
• Dificultăți de respirație;
• Scaune frecvente sau diaree;
• Menstruație neregulată;
• Slăbiciune a mușchilor;
• Dificultăți în controlul diabetului;
• Gușă;
• Modificari oculare importante
• Probleme de vedere (afecțiunea ochilor asociată bolii Graves se numește oftalmopatia Graves);
• Subțierea pielii în unele zone ale corpului, cum ar fi tibia. 
• Aspect de ochi ieșiti  din orbite li spaima înghețată.,

Cauze

Pe lângă reacția sistemului imunitar, alți factori de risc pentru boala Graves sunt legați de factorii genetici (boala se poate moșteni) și de sex (femeile prezintă un risc mai mare decât bărbații). 

Diagnostic și tratament

Medicul poate suspecta boala Graves pornind de la istoricul medical și cel familial, corelat cu simptomele. Pentru a diagnostica boala, se fac anumite analize (printre care nivelurile de T3, T4 și TSH), pentru a vedea dacă glanda funcționează corect. În funcție de simptome, pot fi necesare și alte teste. 

În cazul bolii Graves, tratamentul are ca scop controlul producției în exces de hormoni tiroidieni (hipertiroidism). Există mai multe opțiuni de tratament: medicamente antitiroidiene, tratament cu iod radioactiv și operație. 

Netratata, boala duce la orbire. Se dau doze mari de glucocorticoizi injectabil.

Alte afecțiuni ale glandei tiroide sunt:

• Tiroidita subacută de Quervain (sau tiroidita subacută granulomatoasă), care este o inflamaţie tiroidiană dureroasă, care poate fi declanşată direct sau indirect de către o infecţie virală a glandei tiroide;
• Tiroidita silențioasă (care mai este numită și tiroidită indoloră sau tiroidită limfocitară subacută), care este o combinație între tiroidita de Quervain și tiroidita Hashimoto;
• Tiroidita acută.

În cazul în care experimentezi unele dintre simptomele afecțiunilor glandei tiroide și suspectezi o astfel de problemă, contactează medicul.