Cum recunoști un episod depresiv major. Lista cu posibile simptome

    Spunem cu lejeritate că „sunt depresiv/ă” fără a conștientiza lupta grea pe care o duc persoanele care se confruntă, în realitate, cu depresia. Sigur că am fost triști, abătuți, dezamăgiți, respinși, abandonați sau copleșiți, dar până la un episod depresiv, drumul este lung. Episodul depresiv poate fi descris ca durere emoțională care ne ia în stăpânire fără voia noastră. Iată cum se manifestă acesta și ce avem de făcut dacă îl trăim noi sau cineva apropiat nouă.

    Etichetarea greșită a unui episod depresiv

    Depresia nu este numai tristețe, așa cum nu este o toană, o dispoziție trecătoare, o fugă de responsabilități sau un semn de slăbiciune. De regulă, la un episod depresiv, ajung oamenii care au fost puternici prea mult timp.

    Depresia sau „demonul amiezii”, cum o numește Andrew Solomon în cartea sa, se instalează „ca o regină” și își ocupă locul, spațiul, fără să i te poți opune. Nu te mai poți da jos din pat, nu mai vrei să faci asta, te intrebi de ce te mai trezești și care este sensul, ai pierdut interesul pentru activitățile plăcute, te gândești că ai vrea să mori, te întrebi cât o să dureze și dacă va exista un capăt al acestei stări.

    Tipuri de depresie

    În linii mari, depresia a fost împărțită în trei categorii: depresie ușoară, moderată sau distimică și gravă (majoră).

    Depresia ușoară – treptată și uneori permanentă – subminează oamenii asemeni ruginii ce roade fierul. Depresia majoră este materia căderilor psihice. Căderea psihică, oricât de bruscă ar părea, este consecința cumulativă a deteriorării.

    Andrew Solomon, în cartea sa, „Demonul Amiezii” spune că un episod depresiv începe banal, învăluie zilele într-o culoare cenușie, slăbește acțiunile obișnuite, până ce formele lor explicite sunt umbrite de efortul pe care-l necesită, te lasă ostenit, plictisit. Nimeni nu a reușit să definească punctul de colaps care marchează un episod depresiv major, însă când ajungi acolo, nu prea mai ai cum să te înșeli, devine o naștere și o moarte.

    Depresia este o tulburare afectivă în care există o dispoziţie tristă sau pierderea interesului şi a plăcerii pentru o perioadă semnificativă de timp. Tulburările afective sunt diagnostice medicale, adică vor fi stabilite de către un medic psihiatru, în urma unui consult.

    Cum resimțim un episod depresiv

    Starea depresivă este adesea resimțită de cei afectați ca o infinită apăsare sufletească, o capcană care prinde sufletul și care pune un zid în fața vieții, omul se simte depășit de el însuși, de viața lui, de situații, nimic din ce îi era ușor și plăcut nu mai are nici un sens și este lipsit de valoare. Gândurile îi sunt invadate de negru și de urât, de lipsa oricărei speranțe.

    Faptul că traversezi un episod depresiv te pune în contact cu grozăvia vieții tale, te pune față în față cu problemele pe care le-ai ocolit toată viața, trecutul îți pare plin de regrete, prezentul este dureros iar viitorul nu mai există, totul este încapsulat, tot ce arată că trăiești este respirația abia perceptibilă.

    Conform studiilor efectuate în Pittsburg, primul episod depresiv este, de obicei, legat de schimbările importante din viață.

    Simptomele unui episod depresiv major

    Cercetările au aratat că formele de tulburare mintala au trei tipuri de cauze: biologice, psihologice și sociale. Toate sunt reale și modelul este cunoscut ca model bio-psiho-social iar pentru a înțelege depresia și anxietatea unei persoane, trebuie să le analizăm pe toate.

    Un episod depresiv major reprezintă o tulburare a dispoziției în care sunt prezente cel puțin 5 din următoarele simptome, pe parcursul aceleiași perioade de 2 săptămâni. Simptomele reprezintă o schimbare semnificativă față de dispoziția obișnuită a persoanei:

    • Dispozitie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi;
    • Sentimentul de gol interior;
    • Pierderea interesului în toate aspectele;
    • Pierderea plăcerii;
    • Inapetența corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate, ori câștig ponderal;
    • Insomnie sau hipersomnie în fiecare zi, superficialitatea somnului;
    • Lentoare psihomotorie;
    • Fatigabilitate sau lipsa energiei aproape în fiecare zi;
    • Bradipsihie – scăderea ritmului sau fluxului ideativ, scăderea forței de reprezentare și a capacităților imaginative, diminuarea capacității de a se concentra, de a-și aminti detalii sau indecizie aproape în fiecare zi;
    • Scăderea elanului vital;
    • Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranță, trăiri de neajutorare;
    • Gânduri recurente despre moarte, tentativă de suicid;
    • Pierderea apetitului sau apetit exagerat.

    Istoricul cu episoade depresive crește riscul pentru episoade depresive ulterioare, un episod crește riscul cu 50%, două episoade cu 70%, trei sau mai multe episoade cu 90%. De asemenea, un istoric familial, crește gradul de dezvoltare a depresiei, istoricul de tentative suicidare trebuie să atragă în mod deosebit atenția asupra tulburărilor depresive.

    Alte afecțiuni posibile în episodul depresiv

    Există o suprapunere considerabilă cu simptomatologia tulburărilor anxioase, acestea precedând depresia și se pot manifesta în timpul episodului depresiv sau pot continua un episod depresiv.

    De asemenea, există risc crescut pentru consum abuziv de alcool, substanțe, medicamente, cel afectat încercând să amelioreze starea, consumând în exces. Pot apărea o serie de boli de tipul afecțiunilor cerebrale, cardiovasculare, endocrine.

    Depresia clinică este greu de confundat, mulți dintre noi am trăit cel puțin un episod depresiv, tristeți prelungite, lipsă de energie, anhedonie (lipsa plăcerii) și tulburări neuro-vegetative (tulburări de somn, alimentație, incapacitate de autoreglare).

    În episodul depresiv, din punct de vedere clinic, procesele senzoriale, cognitive, afective și ale imaginației sunt evidente, pe când, în psihicul celor cu structură de personalitate depresivă ele funcționează într-un mod subtil, cronic, structurat și se autoconservă, ceea ce conduce la depresia funcțională.

    Capcana depresiei funcționale

    Depresia funcțională este o formă mai ușoară a depresiei clinice. Persoanele cu depresie funcțională au serviciu, au o viață socială  bună, activă, au prieteni și tocmai aceste comportamente validate de către mediul exterior îi determină să creadă că totul este bine și, prin urmare, refuză orice ajutor.

    „Trăiam undeva la limita depresiei, bănuiesc. Munceam mult, eram obosit și resimțeam oboseala, dar totodată, să mă opresc nu era o opțiune. Era mai rău când stăteam. Dincolo de gândurile mele de inutilitate și pierdere de timp, nu aveam niciun chef să stau prea mult pe gânduri. Nu îmi găseam locul, nici scopul, nici vreo plăcere anume.

    Câștigam bine, dar nu mă bucuram de ce câștigam. Ieșeam cu prietenii, dar deseori stăteam tăcut pe margine. Aveam o parteneră, la fel de workaholică, aveam bani și prieteni, o casă, dar nu mă aveam pe mine. M-a ajutat o amică, psihoterapeut. Cumva, a reușit să vadă dincolo de mască și m-a convins să încerc terapia. Inutil, am crezut atunci. Salvator, am constatat după aceea…”, povestește Robert, un bucureștean în vârstă de 41 de ani.

    Mesaje nepotrivite în cazul unui episod depresiv

    Despre depresie poți vorbi din trei perspective, din ceea ce ai trăit, din cărți sau din experiențele celor de lângă tine. Psihologul și psihiatrul elvețian C. G. Jung spune că nu poți conduce pe cineva acolo unde nu ai ajuns tu și poate din acest motiv auzim tot mai des mesaje nepotrivite de încurajare tocmai atunci când nu mai putem, când suntem copleșiți, mesaje de tipul… „hai că poți”, „vei trece și peste asta”, „alții sunt măi rău ca tine și uite că au reușit”, „ridică-te și hai la treabă” sau „nimic nu este întâmplător”.

    Observați în jur, priviți-vă pe voi înșivă, cum reacționați atunci când cineva din apropierea voastră traversează o criză, tristețe? Oare de ce uneori simțiți o barieră când cineva apropiat traversează un episod depresiv? Adesea veți descoperi că voi înșivă aveți această dificultate de a sta față în față cu suferința, durerea.

    „Am avut episoade depresive începând cu vârsta de 17 ani, iar cel mai oribil lucru pe care l-am auzit a venit de la propria mamă, deranjată de stările mele, durata și intensitatea acestora – «Încetează! Eu nu cred în depresie!!». Efectul a fost îngrozitor. Mama îmi spunea că joc teatru, că este o toană de a mea și o încarc pe ea cu acest comportament. Practic, a reacționat invers de ce aș fi avut nevoie atunci.

    Am avut noroc cu bunica mea. Nu îmi punea multe întrebări dar venea să mă țină în brațe și să mă mângâie pe cap – «Sunt aici, tu doar spune-mi ce să fac». Făcea deja tot ce aveam nevoie. Cineva care să mă accepte când sunt așa, să nu mă simt o povară inutilă, o greutate pentru mine și cei din jur”, povestește Antonia, 37 de ani.

    Un alt mesaj nepotrivit pe care îl oferim adesea unei persoane care traversează un episod depresiv este: „timpul vindecă tot”. Nimic mai neadevărat, timpul doar așează praful peste durere, strat peste strat iar la prima pală de vânt, rana rămâne descoperită.

    Diferențe în episoadele depresive

    Cu excepția cazului în care nu sunt atât de bolnavi încât să nu poata funcționa normal, cei mai mulți depresivi sunt ușor de plăcut și admirat, ei având un scop de critică îndreptat asupra lor decât spre exterior, ei sunt generoși, plini de compasiune față de o greșeală, se străduiesc să păstreze relațiile cu orice preț.

    O persoană cu depresie și cu o structură nevrotică, orientată introiectiv (adică spre interior)  este foarte diferită de ceea ce trăiește subiectiv un pacient depresiv borderline, și anume, persoana cu o structură nevrotică trăiește culpabilitate puternică fără a conștientiza motivele vinovăției și, de cele mai multe ori, se gândește la sinucidere.  Persoana cu structură borderline simte în interior vid, gol și nimic nu îl va umple, se simte pustiit.

    Medicul psihiatru investighează dacă este un episod depresiv sau dacă este vorba despre o dispoziție depresivă care ține de personalitatea  pacientului, diagnosticul diferențial fiind important.

    În demersul psihoterapeutic, specialistul, psihoterapeutul, va investiga și el structura de personalitate pentru a înțelege pe ce bază a intervenit depresia. În funcție de structura nervrotică, psihotică, borderline acesta va înțelege și va căuta abordarea potrivită.

    Recomandări în episodul depresiv

    În cazul unui episod depresiv, câteva elemente simple pot să facă o diferență pentru o persoană, astfel:

    Andrew Solomon, în cartea sa „Demonul Amiezii”, spune că nu știm cu adevarat ce anume provoacă depresia, nu știm din ce este alcătuită sau de ce unele tratamente pot fi eficiente, nu știm cum a răzbit depresia prin procesul evoluției așa cum nu știm de ce un om se alege cu depresie în împrejurări care pe altul nu îl tulbură.

    Știm că pentru cineva care nu a trăit un episod depresiv, aceasta este de neînchipuit. Și mai știm că există specialiști la care putem apela. Așadar, cere ajutor, depresia nu înseamnă rușine, cu toții putem fi expuși acestei suferințe.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook