Cearta cu părinții poate avea impact pozitiv asupra relației cu ei

Cearta cu părinții nu este de evitat întrucât ne poate îmbunătăți relația cu ei

Certurile ocazionale dintre părinți și copii fac parte din viața de familie. În familie se învață fie exacerbarea conflictelor, evitarea lor sau gestionarea corespunzătoare. Dacă un conflict este evitat, acest model se va repeta în toate relațiile interpersonale, determinând stres și situații dificile. Cearta cu părinții poate fi și constructivă însă, ajutându-ne să ne raportăm mai corect unii la alții.

Cum gestionăm sănătos cearta cu părinții

Relațiile interpersonale și psihicul fiecărei persoane aflate în relație sunt fascinante prin complexitatea lor. Structura personalității fiecărui individ, modul diferit în care oamenii percep realitatea, lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă, sistemul personal de valori, impunerea regulilor rigide, competiția pentru control sunt posibili factori pentru declanșarea unui conflict.  Iată ce avem de făcut:

Abordare directă. Deseori, ne învârtim în jurul conflictului în loc să purtăm o conversație. Evitarea pare o soluție bună care reduce stresul pentru moment dar presiunea situației crește până la punctul de explozie și stresul revine, deoarece problema nu este rezolvată. Conflictul nu trebuie evitat și minimizat în speranța că va dispărea, ci abordat atunci când apare, pentru a preveni escaladarea lui.

Comunicare eficientă în timpul unui conflict este bazată pe câteva principii fundamentale.În primult rând trebuie să exprimăm asertiv, clar și concis ceea ce avem de spus. Asertivitatea (punctul de mijloc între pasivitate și agresivitate) reprezintă capacitatea de a ne exprima în mod deschis propriile opinii, emoții, dorințe sau nevoi fără a încalca drepturile și nevoile celorlalți și fără a-i răni emoțional. În felul acesta, cearta cu părinții poate fi rezolvată mult mai productiv.

Ascultarea celuilalt, a sentimentelor, nevoilor sau părerilor care îi aparţin. O relație bună nu înseamnă a fi, a gândi sau a simți la fel cu celălalt. Fiecare persoană este la fel de importantă și are nevoie să se simtă ascultată și înțeleasă.

Vizarea comportamentului și nu a persoanei. Cearta cu părinții este eficientă când începe cu exprimarea emoțiilor pe care le simțim și identificarea comportamentelor care ne deranjează, fără a critica persoana: „Mă simt trist atunci când mă critici!” sau „Mă simt furioasă atunci când mă ignori” sau „Uneori simt că nu ai încredere în mine și nu mă consideri un adult responsabil!”.

Cât timp pornim de la exprimarea propriilor emoții legate de un comportament, reducem șansele ca interlocutorul să devină defensiv. Și nu, nu acceptăm să ni se spună „Nu ar trebui să simți asta, e problema ta.” Emoțiile noastre sunt mereu valide și trebuie luate în considerare de celălalt pentru a avea o relație sănătoasă.

Stabilirea limitelor sănătoase

Limitele sunt niște granițe invizibile care ne definesc și stabilesc de unde încep eu ca ființă și unde începe un altul. Ele ne asigură zona de siguranță și ne protejează viața și lucrurile pentru care doar noi suntem responsabili. Totodată, limitele ne ajută să stabilim și lucrurile pentru care nu suntem responsabili. Cearta cu părinții poate fi deseori evitată dacă stabilim și menținem aceste limite.

Iată câteva exemple:

Cuvintele ne ajută să ne exprimăm sentimentele, intențiile, nevoile sau comportamentele care nu ne plac și cu care nu suntem de acord. Cuvântul de bază este NU. “Nu mă simt confortabil când țipi la mine”, „Pot să te ajut cu acest lucru, nu și cu celălalt”, „Nu sunt de acord să renunț la alegerile mele!”.

Adevărul oferă siguranța propriei identități și valoarea integrității umane. Contribuie la asumarea greșelilor făcute și ne dă posibilitatea de a învăța din aceste greșeli pentru a ne comporta diferit în viitor. Părinții noștri vor aprecia adevărul.

Distanțarea geografică facilitează refacerea energiilor fizice și emoționale, îndepărtărtarea de un pericol sau de o problemă până când aceasta va fi rezolvată.

Distanțarea emoțională poate fi o limită temporară care ne oferă spațiul necesar pentru a ne simți în siguranță emoțional. Se impune, mai ales în relațiile abuzive.

Alte persoane pe ajutorul cărora putem conta, fie atunci când e vorba de stabilirea și menținerea limitelor, fie atunci când avem nevoie de o nouă perspectivă. Acest ajutor este important în momentele în care nu suntem suficienți de puternici pentru a spune NU unui eventual abuz. 

Consecințele care urmează încălcării limitelor. Ele comunică celorlalți seriozitatea cu care ne respectăm pe noi înșine, normele și valorile în conformitate cu care trăim și pe care suntem dispuși să le apărăm.

Cum gestionăm cearta cu părinții când locuim împreună

Modul în care abordăm cearta cu părinții este mai important decât conflictul în sine. În acest sens, putem face următorii pași:

  • Alege un moment potrivit pentru a avea o discuție. Un moment când nici o persoană nu este supărată sau furioasă.
  • Expune-ți argumentele cât mai clar, concis și pe un ton politicos. Dacă ne abordăm părinții într-o manieră agresivă, ei pur și simplu se vor apăra, nu vor mai putea asculta ceea ce avem de spus și mesajul nu va fi înțeles. În aceste situații, cearta cu părinții escaladează.
  • Ascultă și respectă punctul lor de vedere. Uneori, datorită experiențelor de viață și din dorința de a ne proteja, părinții cred că știu mai bine decât noi ceea ce avem nevoie, lucru destul de greu de înțeles și acceptat.
  • Negociați reguli privind responsabilitățile și îndatoririle fiecăruia, necesare pentru a face conviețuirea cât mai confortabilă.
  • Căutați împreună soluții pentru problema voastră. Colaborarea presupune luarea în considerare a intereselor, preferințelor, alegerilor și deciziilor ambelor părți şi găsirea unei soluţii reciproc acceptabile.
  • Respectă deciziile. Atunci când sunteți de acord cu anumite decizii, este important ca acestea să fie respectate, lucru care va îmbunătăți relația voastră și vă va oferi credibilitate.
  • Aceptă că nu poți controla decât partea ta din cearta cu părinții. Pentru o reconciliere este nevoie de două persoane. Dacă cealaltă nu este dispusă să colaboreze, vei fi nevoit să accepți că disputa nu se va rezolva. Nu toate conflictele se rezolvă. În situația în care există părinți toxici, reconcilierea nu este posibilă întotdeauna.

Ce ascunde reactivitatea părinților

În cearta cu părinții, aceștia ne pot dezamăgi, pot fi critici, furioși sau pot face lucruri care nu sunt întotdeauna în interesul nostru. Toate acestea sunt declanșate de frică.

Părinții se tem în permanență pentru siguranța și fericirea copiilor lor. Se tem ca ei să nu rateze, să nu fie excluși, marginalizați, trădați, umiliți, prea expuși, respinși, neiubiți. Uneori, părinții se tem irațional de faptul că acești copii, adulți fiind, nu mai au nevoie de ajutorul lor.

De cele mai multe ori, părinții sunt copleșiți de stresul propriilor probleme și de provocările vieții cotidiene. Paradoxal, aceste temeri îi determină să reacționeze în toate modurile care rănesc.

De la cearta cu părinții la relații toxice

Dacă cearta cu părinții este inevitabilă într-o familie – pentru că suntem diferiți și avem nevoi și așteptări diferite, mai devreme sau mai târziu, conflictele apar – toxicitatea în relația cu ei implică multă renunțare din partea copiilor, supunere sau abuzare a acestora.

Cum spuneam mai sus, limitele sunt necesare în toate relațiile noastre, inclusiv în cea cu părinții. Nu trăim în relație simbiotică cu ei, nu suntem o prelungire a lor și nu ne-am născut exclusiv ca să le „ducem pahare cu apă la bătrânețe”.

Este ok să avem viața noastră, să ne luăm propriile decizii și să facem greșeli, chiar dacă acționăm împotriva voinței lor. Totuși, putem fi atenți dacă reacțiile noastre sunt în acord cu ceea ce ne dorim, cu nevoile noastre autentice sau doar din spirit de răzvrătire la adresa lor, din dorința de a ieși „câștigători” din cearta cu părinții. De multe ori, conflictele, chiar dacă sunt neplăcute, nu vizează lezarea nimănui (de preferat să nici nu se ajungă la acest lucru).

Când părinții își vor copiii supuși

Totuși, există și situații în care părinții noștri sunt mai interesați de nevoile lor, intenția unică fiind aceea de a ne menține disponibili și supuși. Astfel de situații apar atunci când părinții:

  • Se focalizează doar asupra propriilor probleme, obligându-și copiii să aibă grijă de ei.
  • Când se folosesc de manipulare și vinovăție pentru a controla abuziv viețile copiilor.
  • Când sunt alcoolici sau dependenți de orice substanță, dependența absorbind timpul și energia necesară nevoilor copiilor lor.
  • Atunci când sunt abuzivi verbal sau subtil sarcastici, demolând încrederea de sine a copiilor.
  • Atunci când nu îți pot controla furia intensă și abuzează fizic sau în cazurile de abuz sexual.

Nu există părinți perfecți. Părinții sunt oameni cu propiile probleme, uneori prea multe. Toți greșim din când în când însă, cu certitudine, părinții noștri sunt în cele mai multe cazuri bine intenționați. Copiii pot face față conflictelor ocazionale, atât timp cât au parte de înțelegere și iubire din partea părinților.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare