Obezitate grad 1: Cum știi că ai depășit pragul greutății normale. Două metode de calcul

    Obezitate grad 1, adică primul stadiu al obezității este atins când ai trecut bine de greutatea corporală normală și când ai sărit inclusiv etapa de supraponderalitate. Mai exact, indicele de masă corporală (IMC) este între 30 și 34.9 kg/m2. Nu e valabil însă dacă faci sport intens pentru că mușchii atârnă mai greu decât grăsimea.

    Cum îți afli IMC-ul? Cu un calcul simplu împărțind greutatea în kilograme la pătratul înălțimii. De exemplu, o femeie cu greutatea de 55 kg si 1,65 metri înălțime, va avea un IMC de 55/(1,65 x 1,65) = 55/2,7225 = 20,2.

    ”O persoană normoponderală prezintă un IMC optim între 18.5 și 24.9 kg/m2, între 25 și 29.9 kg/m2, persoana este supraponderală, iar peste 30 kg/m2, încep cele trei stadii de obezitate. La copii și adolescenți, IMC-ul se raportează în funcție de percentila pentru vârstă și sex: între percentila 85-95 este considerată supraponderalitate, iar peste percentila 95, obezitate,” explică dr. Andra Neacșu, medic rezident Endocrinologie.

    Gradele obezității: obezitate grad 1

    Dr. Andra Neacșu ne învață să ne calculăm greutatea ideală

    Totuși, IMC-ul nu ține cont de variabilitatea etnică privind structura scheletală și musculară, atrage atenția medicul endocrinolog care precizează că, pentru populația din Asia de Sud-Est, valoarea IMC a suferit modificari, între 23-24.9 kg/m2, fiind considerată supraponderalitate, iar >25 kg/m2, obezitate.

    IMCStarea de nutriție
    <18.5 kg/m2Subponderal
    18.5-24.9 kg/m2Normoponderal
    25-29.9 kg/m2Supraponderal
    30-34.9 kg/m2Obezitate grad 1
    35-39.9 kg/m2Obezitate grad 2
    40 kg/m2Obezitate grad 3 (morbidă)
    Tabelul care ajută la stabilirea gradului de obezitate

    Și mușchii pot atârna greu la cântar

    Așa că, pentru cei cărora le place să petreacă mult timp în sala de sport, să ridice greutăți mari, să facă exerciții fizice sau să își dezvolte masa musculară, calculul IMC-ului nu e chiar valabil. Pentru că o persoană care are masa musculară extrem de dezvoltată și un nivel scăzut de grăsime corporală, ar putea avea un IMC mai mare decât cineva care nu face sport.

    Problema calculării indicelui de masă corporală e că ar putea subestima cantitatea de grăsime corporală la persoanele supraponderale și a o supraestima în cazul persoanelor musculoase. Există, din fericire și alte modalități prin care poate fi calulat indicele de masă corporală luând în considerare acest aspect.

    Caluclui IMC nu este singurul mod prin care poți afla dacă ai o greutate corporală sănătoasă. O altă metodă folosită frecvent se numește raportul talie/șolduri. Tot ce trebuie să faci e să măsori, circumferința taliei și să împarți numărul obținut la cel al circumferinței șoldurilor. Adică, dacă măsori în talie 70 cm și la șolduri 95 cm, înseamnă că raportul e 70/95=0,7.

    Raportul talie/șolduri

    Măsoară-ți talia stând în picioare, cu stomacul relaxat, în zona cea mai îngustă, adică imediat deasupra buricului. Măsoară-ți apoi șoldurile stând în picioare, în zona cea mai largă, de regulă în jurul proeminențelor osoase.

    După ce ai făcut măsurarea, consultă tabelul de mai jos pentru a vedea ce înseamnă:

    Chiar și fără acest calcul, însă o circumferință prea mare a taliei este asociată cu sindromul metabolic și vine la pachet cu probleme de sănătate precum diabet, hipertensiune arterială, colesterol și trigliceride crescute.

    Sindromul metabolic, risc major pentru inimă

    Potrivit specialistului în endocrinologie, sindromul metabolic a fost prima dată caracterizat de Kylin în 1923, ca o asociere între hipertensiune arterială, hiperglicemie și gută. Ulterior, a suferit multiple modificari ale criteriilor de diagnostic, în prezent acceptându-se varianta Federației Internațională de Diabet:

    –              obezitate de tip central (apreciată prin circumferința abdominală – în funcție de etnicitate), pentru populația europeană: CA ≥ 94 cm la bărbați, respectiv ≥ 80 cm la femei.

    Asociată cu 2 din următoarele modificări:

    –              HTA (≥130/85 mmHg/ tratament anterior pt HTA)

    –              HDL-C scăzut (B<40 mg/dl, respectiv F<50 mg/dl)

    –              TG crescute (>150 mg/dl/tratament anterior pt dislipidemie)

    –              Rezistența la insulină (glicemie a jeun >100 mg/dl/ DZ tip 2 diagnosticat în prealabil).

    „Riscul la pacienții cu sindrom metabolic de a dezvolta un episod major cardiovascular este de două ori mai mare decât în populația obișnuită și de trei ori de a dezvolta un accident vascular sau o boală cardiacă ischemică”.

    dr. Andra Neacșu, medic endocrinolog

    Dacă toate calculele îți arată că greutatea ta nu e chiar una ideală, nu-ți face griji, nu ești singura persoană aflată în această situație. În ultimii 30 ani, prevalența obezității a crescut, în 2015 aceasta fiind de 34.5% la persoanele cu ten deschis, 42.5% la persoanele hispanice și 48.1% la persoanele afro-americane, conform endocrinologului.

    ”Epidemie” de obezitate

    De asemenea, un trend ascendent al obezității există la copii și adolescenți, acesta dublându-se, sau chiar triplându-se.

    Deși numărul cel mai mare de persoane obeze este întâlnit în Statele Unite, și statele în curs de dezvoltare au înregistrat creșterea prevalentei obezității. În acest caz, cresterea prevalenței obezității a fost întâlnită în principal la persoanele de sex masculin și la persoanele cu nivel socio-economic scăzut. În schimb, la persoanele de sex feminin cu un nivel crescut de educație, proporția de femei supraponderale sau obeze a scăzut.

    „Conform unui statistici Eurostat din 2014 desfășurate în statele membre UE, România a fost printre țările cu cele mai mici ponderi ale obezității, la populația de peste 18 ani (9.4%), alături de Italia, Olanda, Belgia și Suedia, la polul opus situându-se Malta, Letonia și Ungaria.

    Evaluările prospective estimează creșterea numărului de persoane supraponderale de la 937 milioane în 2005 la 1.35 miliarde, iar pentru persoanele obeze de la 396 milioane în 2005, la 573 milioane în 2030,” punctează dr. Andra Neacșu.

    De la greutate normală la obezitate grad 1

    O presupusă cauză a creșterii prevalenței supraponderalitatii/obezității în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare, implică creșterea aportului caloric și scăderea activității fizice, care înclină balanța energetică în defavoarea consumului.

    Balanța energetică este, conform medicului endocrinolog, cea care controlează greutatea unei persoane. Aceasta este alcătuită din aportul alimentar (care determina acumularea caloriilor) și consumul caloric, acesta din urmă fiind de două tipuri: consum pasiv, reprezentat de metabolismul bazal (număr de calorii arse de organism pentru funcțiile vitale) și consumul activ, reprezentat de mișcare.

    Metabolismul bazal este influențat de diverși factori, cum ar fi: vârsta, sexul, greutatea actuală, variații de greutate din trecut, dieta și factorii hormonali.

    Obezitatea apare atunci când balanța energetică depășește necesarul caloric, iar energia este apoi stocată ca țesut gras.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook