Există o lege de care nu ne putem feri: viața și moartea sunt interdependente și interconectate; una nu poate exista fără cealaltă.
Probabil că nu există vreo durere psihologică și emoțională mai intensă pe care o vom simți în viață decât cea a pierderii unui om drag. Fie că a venit anunțată sau pe neașteptate, moartea ne pune întotdeauna în fața unei realități pe care inițial o negăm cu toată ființa, pentru că ne schimbă ireversibil traiectoria pe care am mers până în acel moment.
Doliul este o experiență unică, pe care fiecare dintre noi o trăim diferit. Este un proces dificil și anevoios, încărcat de foarte multe sentimente copleșitoare, de la negare, furie, neputință, vină, tristețe sau chiar depresie.
În literatura de specialitate sunt prezentate niște diferențe de context în ceea ce privește potențialul traumatizant al unui deces. În cazul morților violente sau neașteptate, șocul pe care îl resimțim este menționat ca fiind mai mare, iar impactul asupra noastră direct proporțional. Pe de altă parte, există o formă de doliu care poartă denumirea de doliu anticipativ (când travaliul de doliu începe înainte de decesul propriu-zis, cum ar fi în cazul unor boli terminale).
În acest caz, există un fel de pregătire de care avem parte, care atenuează puțin din efectele psihologice pe care moartea le produce asupra noastră. Mai sunt și alte circumstanțe care stabilesc o diferență în ceea ce privește felul în care vom parcurge acest proces, cum ar fi, de exemplu, relația pe care am avut-o cu persoana care a murit. Depășirea doliului se poate dovedi mai complicată în situația în care am avut o relație deficitară cu cel defunct. Alți factori țin de personalitate și reziliență (adică rezistența noastră psihică în fața evenimentelor traumatizante).
În oricare dintre situații te-ai afla, dacă ai pierdut un partener de viață, un părinte, un frate, un copil sau chiar un prieten apropiat și te simți pierdut în fața a ceea ce urmează, acest articol ți se adresează.
Nu există„trebuie“,„prea mult“ sau „prea puțin“
Nu putem cuantifica durerea și nici momentul optim în care ar trebui să fii vindecat sau să fi „trecut peste“. Așadar, primul pas în recuperare este să mergi în propriul ritm. Nu te simți forțat să îți grăbești procesul de vindecare. Nu te simți presat nici de cei care, vrând să te ajute, și-ar dori ca tu să depășești mai repede momentul dificil. Ritmul tău și experiența ta sunt unice și îți aparțin în totalitate.
O altă observație importantă este cea legată de ritualul înmormântării, prima etapă al drumului lung pe care îl avem de făcut. Negrul este, din punct de vedere cultural, asociat cu perioada pe care o traversăm, dar nu ești obligat să te supui acestei convenții sociale dacă nu vrei să îl porți. Sunt nenumărate alte forme de a onora amintirea celui drag, culoarea vestimentației tale nefiind una dintre acestea.
Acceptă-ți trăirile
Vor fi tumultoase, vor veni amestecat, multe deodată, și te vei simți cel mai probabil copleșit. Cu toate acestea, nu le poți ocoli. Orice încercare de a le amorți (negându-le existența sau apelând la droguri sau la alcool) nu va face decât să prelungească durerea pe care o simți. Sentimentele tale nu îți sunt dușmani; din contră, sunt cele menite să îți reamintească că ai iubit pe cineva special, care a contat foarte mult în viața ta.
Grupurile de susținere
Persoanele care au trecut printr-o experiență asemănătoare cu cea pe care o traversezi tu îți pot fi de mare ajutor. În astfel de grupuri vei găsi siguranță, înțelegere, sprijin și un mediu în care îți vei putea împărtăși gândurile și sentimentele fără să te simți judecat.
În România, un astfel de grup este Planuri de Viitor.
Prietenii și familia
Asemenea grupurilor de susținere, cei apropiați sunt o resursă indispensabilă la care poți apela. Dacă îți faci griji că îi încarci cu suferința ta, în loc să te izolezi, menționează-le această temere și roagă-i să îți spună când e prea mult pentru ei. În acest fel, te vei asigura că vorbiți deschis. Apropiații vor fi cu siguranță fericiți să te poată ajuta, iar tu te vei bucura de căldura celor dragi.
Vorbește despre ceea ce simți
Poate că îți va fi greu să faci asta și vei simți impulsul să te retragi complet, însă ventilarea emoțiilor alături de persoane de încredere te va ajuta să îți procesezi experiența, să îi dai sens și să o integrezi în viața ta, mai degrabă decât să o respingi.
Nu uita de latura ta spirituală
În funcție de cum te autodefinești spiritual, poți parcurge etapele doliului și prin prisma credinței tale, participând la slujbe sau la orice alte ritualuri pe carele consideri ca fiind folositoare.
Înclinațiile tale spirituale nu trebuie neglijate în aceste momente, ele putând să îți ofere un pic de alinare sufletească. Pentru unii, doliul reprezintă și un moment în care simt nevoia să exploreze mai mult spiritualitatea. Toate acestea pot reprezenta puncte de creștere personală semnificative, chiar dacă în acest moment nu le vezi așa.
În cazul în care te definești ca fiind ateu, poți lucra cu tine restructurându-ți perspectiva generală asupra lumii, meditând la transformările inerente ale vieții și la cum totul se transformă în natură, într-un ciclu natural și permanent.
Renunță la regrete
După pierderea cuiva drag, cel mai probabil te vei gândi la toate lucrurile pe care le-ai spus sau nu le-ai spus în timpul pe care l-ați petrecut împreună. Mulți oameni suferă de pe urma ideii că ar fi putut face mai multe pentru a preveni decesul.
„Aș fi putut să merg cu el la alt spital“,„Aș fi putut să petrec mai mult timp cu el“,„Aș fi putut să fiu mai drăguță“, „Aș fi putut să îi spun mai des că îl iubesc“.
Aceste scenarii vin din faptul că simțim neputință, iar ideea că am fi putut face ceva ne păcălește lăsându-ne să credem că avem control asupra unui aspect al vieții care nu este și nu va fi niciodată sub controlul nostru. Mintea tinde să ne joace niște feste teribile în această perioadă, dar realitatea este că nimic nu ar fi schimbat acest deznodământ.
Pregătește-te pentru a face față momentelor vulnerabile
Sărbătorile, cum ar fi Crăciunul sau zilele de naștere ori alte aniversări pe care obișnuiați să le sărbătoriți împreună vor fi momente delicate în procesul tău de vindecare. În acest sens, e mai bine să te pregătești dinainte. Poate îți poți lua liber în preajma acelor zile, pentru a putea plânge dacă simți nevoia. Poți chema la tine prieteni sau membri ai familiei, împreună cu care să petreci timp împărtășind amintiri frumoase pe care le aveți despre cel drag.
Obiectele și amintirile materiale
După o perioadă, când vei căpăta mai multă putere, poți face ordine în lucrurile persoanei dragi. Le poți strânge din casă și poți dona hainele sale unor persoane care au nevoie de ele. Te vei bucura și tu, făcând o bucurie altora. Poți pune într-o cutie obiectele la care nu poți să renunți sau poți împărți și din acestea celorlalți oameni care au avut o legătură deosebită cu persoana pierdută. Acest mic ritual nu înseamnă că o trădezi sau că o scoți din viața ta, ci doar că, în timp ce o păstrezi în inima ta, faci loc și altor experiențe.
Ritualurile de aducere-aminte
Persoana pe care ai pierdut-o nu va dispărea niciodată din sufletul tău. Pe măsură ce viața continuă, stă în puterea ta să păstrezi vie amintirea celui iubit. Spre exemplu, poți aprinde cu anumite ocazii o lumânare parfumată, poți face o activitate despre care știi că i-ar fi făcut plăcere, poți asculta melodia ei preferată, poți să îi scrii o scrisoare sau să faci un desen în amintirea sa ori te poți uita la fotografiile cu ea. Fii sigur că orice altă idee creativă pe care o ai și simți că e potrivită pentru tine, diferită de exemplele menționate anterior, este potrivită (ba chiar perfectă) pentru a menține legătura dintre voi.
În loc de încheiere, nu uita că ai primit cel mai frumos cadou în viața ta, iubirea:
Dragostea transcende persoana fizică a celui iubit. Își găsește cel mai adânc sens în ființa spirituală, în eul interior. Fie că este sau că nu este prezent, fie că este în viață sau în neființă, toate acestea nu mai au importanță în prezența iubirii.
Viktor E. Frankl, În căutarea sensului vieții
