Totul despre menopauză: simptome, etape și tratament

Pentru majoritatea femeilor, menopauza reprezintă un motiv de îngrijorare. Această etapă a vieţii unei femei poate fi definită ca încetarea definitivă a perioadei menstruale, în consecinţă, şi a perioadei fertile. Schimbările hormonale specifice menopauzei sunt resimţite sub formă de bufeuri, iritabilitate, migrene, insomnie și chiar de anxietate sau depresie. De asemenea, femeile sunt predispuse la anumite probleme de sănătate odată cu debutul acestui proces biologic. Pentru a fi pregătită să faci faţă cu brio menopauzei, iată tot ce trebuie să ştii despre acest pas firesc din viaţa ta.

Înaintarea în vârstă, stilul de viaţă, anumite afecţiuni şi moştenirea genetică dictează momentul instalării menopauzei. Acest proces normal pentru orice femeie se împarte în trei etape:

Perimenopauza

Numită și menopauza de tranziţie, perimenopauza marchează declinul funcției ovariene. Ea poate să debuteze după 40 de ani sau chiar mai devreme.

Perimenopauza poate fi identificată după următoarele manifestări:

• menstre neregulate sau chiar perioade în care ciclul menstrual lipseşte;
• sângerări abundente;
• menstruații care pot dura mai mult sau mai puţin decât de obicei;
• sindrom premenstrual (PMS) accentuat;
• sensibilitate accentuată la nivelul sânilor.

Citește aici mai multe despre întârzierea menstruației în absența unei sarcini.

Perimenopauza durează în medie 4 ani, dar de la caz la caz, această perioadă poate să varieze între 6 luni şi 10 ani;

Menopauza

Intrarea la menopauză se produce, de regulă, în jurul vârstei de 50 de ani.

Se consideră că o femeie a intrat la menopauză dacă ciclul menstrual nu a mai avut loc timp de un 12 luni (ovarele nu mai eliberează ovule în tuburile falopiene, deci femeia nu mai are ciclu menstrual). Uneori se recomandă realizarea unor analize specifice, de măsurare a nivelului hormonilor, pentru a afla cu siguranţă dacă este vorba despre instalarea menopauzei.

Postmenopauza

Este perioada în care simptomele obişnuite ale menopauzei se diminuează sau dispar treptat, odată cu înaintarea în vârstă. 

Ce este premenopauza

Adesea, se face o confuzie între premenopauză și perimenopauză. Premenopauza nu este etapa care precede menopauza. Așadar, premenopauza și perimenopauza nu sunt sinonime și nu putem vorbi despre existența unor simptome de premenopauză.

Prmenopauza este perioada de timp de la debutul menstruației și până la vârsta de 35-45 de ani, când intervalele de timp dintre menstruații devin neregulate și se instalează simptomele de premenopauză.

Menopauza şi modificările hormonale 

Instalarea menopauzei apare odată cu înaintarea în vârstă şi cu modificarea nivelului unor hormoni esenţiali precum estrogenul, progesteronul şi testosteronul. 

Estrogenul (principalul hormon feminin). În timpul perimenopauzei, nivelul de estrogen fluctuează destul de mult şi, în final, ajunge la un nivel foarte scăzut. Aceasta este şi perioada în care pot să apară simptome precum bufeurile şi transpiraţiile nocturne.

Estrogenul are în organism şi rolul important de a proteja sănătatea vaselor de sânge (implicit, protector al sănătăţii inimii) şi a sistemului osos. 

Citește aici despre tipurile de estrogen, valorile normale și efectele estrogenului scăzut.

Progesteronul. Producţia de progesteron se opreşte în timpul ciclurilor menstruale în care nu are loc ovulaţia şi după încheierea definitivă a perioadei menstruale.

Lipsa progesteronului face ca menstrele din timpul perimenopauzei să fie neregulate, cu sângerări abundente şi de durată mai mare.

Testosteronul. Nivelul testosteronului ajunge la nivelul maxim atunci când femeia are 20 de ani, după care începe să descrească încet. La momentul menopauzei, testosteronul mai atinge abia jumătate din nivelul său maxim.  

Citește aici tot ce trebuie să știi despre problemele hormonale.

Simptomele perimenopuzei şi menopauzei

Bufeuri

Este unul dintre cele mai întâlnite simptome, atât la menopauză, cât și în etapa de perimenopauză. Cu bufeuri de căldură se confruntă între 75% și 85% dintre femei.

Bufeurile debutează, de obicei, înainte de oprirea definitivă a menstruaţiei şi pot să dureze, în medie, între 7 şi 10 ani, uneori chiar mai mult.

Pe măsură ce trece timpul, bufeurile scad în intensitate şi sunt tot mai rare. Nu se cunoaşte exact cauza apariţiei lor, dar studiile arată că ar fi vorba despre o resetare a hipotalamusului, considerat „termostatul creierului”, fiindcă el este responsabil de controlul temperaturii corpului, după cum se explică în Manualul medical Merck. Ca urmare, o creştere mică a temperaturii corpului poate face ca femeia să resimtă aceste stări de fierbinţeală.

Simptomul este pus şi pe seama fluctuaţiei nivelurilor hormonale. Un bufeu poate să dureze între 30 de secunde şi 5 minute, fiind adesea urmat de apariţia unei transpiraţii reci.

Alte simptome de menopauză și perimenopauză pot fi:

• transpiraţiile nocturne; 
• migrenele;
• insomnia; 
• oboseala accentuată; 
• iritabilitatea, indispoziţia; 
• sensibilitatea sânilor;
• uscăciunea vaginală;
• libidoul scăzut;
• creşterea în greutate;
• căderea părului şi/sau subţierea firului de păr;
• probleme temporare de concentrare şi de memorare;
• scăderea densităţii osoase (predispoziţie la apariţia osteoporozei). În primii cinci ani după instalarea menopauzei, densitatea osoasă este afectată cel mai mult, apoi se stabilizează la o rată de afectare cuprinsă între 1% – 3%; 
• dureri ale articulaţiilor;
• risc mai mare de infecţii urinare;
• piele mai uscată, mai subţire şi mai puţin elastică. Scăderea nivelului de estrogen, a producţiei de colagen şi de elastină afectează calitatea pielii;
• creşterea colesterolului „rău” (LDL) şi scăderea colesterolului „bun” (HDL), urmare a diminuării nivelului de estrogen. Fenomenul crește riscul femeilor de a dezvolta boli cardiovasculare.

Citește aici mai multe despre simptomele menopauzei.

Terapia hormonală la menopauză

Pentru diminuarea simptomelor de menopauză, se poate recurge la terapia cu hormoni sau terapia de substituție hormonală. Aceasta presupune înlocuirea hormonilor naturali, atunci când oganismul nu mai produce suficienţi. Tratamentul hormonal trebuie început cât mai curând de la instalarea simptomelor de menopauză, se administrează timp de cinci ani și se folosește cea mai mică doză de hormoni.

În terapia de substituție hormonală se folosesc combinații de estrogen și progesteron, sub formă de pilule. Această formulă aduce numeroase beneficii în perioada menopauzei: menține densitatea osoasă și profilul lipidic, crește libidoul, îmbunătățește somnul, memoria și concentrarea.

O alternativă la pilulele orale o reprezintă estrogenul administrat intravaginal sub formă de cremă sau ovule. Se poate prescrie, de asemenea, progesteron natural intravaginal sau oral.

Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că terapia de substituţie hormonală rămâne controversată din cauza unui posibil risc mai mare de cancer de sân și de endometru (mucoasa care căptușește uterul). De aceea, acest tratament nu este recomandat femeilor cu antecedente de cancer ovarian, mamar sau uterin.

Contraindicație pentru terapia de substituție hormonală au și femeile care suferă de tromboză venoasă, hipertensiune arterială severă, steatoză hepatică sau care au suferit un accident vascular cerebral ori un tromboembolism.

Citește aici mai multe despre indicațiile și contraindicațiile tratamentelor hormonale de la menopauză.

Tratament naturist la menopauză

Femeile ajunse la menopauză au numeroase alternative naturiste la terapia hormonală. Natura oferă variante de esterogeni naturali, numiți fitoestrogeni, iar pe piață există diferite produse derivate din surse naturale precum soia sau lăptișorul de matcă. Totuși, ele sunt dificil de dozat și nu sunt cunoscute riscurile asociate cu privire la cancerul mamar și de endometru.

În menopauză, se poate recurge, de asemenea, la produse naturiste care atenuează simptomele neplăcute de la menopauză, precum hameiul, roinița, brusturele, salvia, ginseng, cohoș negru, piperul călugărului sau mlădițele de zmeur. Eficacitatea lor este variabilă, iar beneficiile apar, de regulă, după o administrare îndelungată.

Stilul de viață la menopauză

Câteva schimbări ale stilului de viaţă pot ajuta femeile aflate la menopauză să se adapteze mai ușor la această nouă etapă. Iată care sunt cele mai importante dintre ele:

• Este indicat să renunţăm la alimentele prăjite, la grăsimile saturate, la semipreparate, dulciuri şi sucuri cu zahăr, la fumat şi să reducem cantitatea de alcool;
• Este bine să adoptăm o dietă echilibrată, care să furnizeze suficiente vitamine, minerale, fibre şi proteine, conform recomandărilor Fundaţiei Britanice de Nutriţie; 
• Pentru a preveni osteoporoza, dieta zilnică trebuie să includă lactate şi alte alimente cu conţinut cât mai ridicat de calciu şi vitamina D. Uneori, medicul poate recomanda suplimente de vitamina D; 
• Activitatea fizică susţinută este esenţială, chiar dacă este vorba despre plimbări regulate, de grădinărit, şi nu neapărăt de mers la sala de fitness; 
• Posibilia apariţie a incontinenţei urinare, urmare a slăbirii muşchilor vaginali (scăderea elasticităţii), poate fi prevenită prin efectuarea de exerciţii Kegel (PFM exercises). Acestea presupun încordarea repetată a muşchilor planşeului pelvian şi menţinerea lor astfel timp de 10 secunde, ca şi cum am încerca să oprim urinarea. Pentru a avea efect, trebuie efectuate cel puţin 24 de contracţii pe zi, pe o perioadă de şase săptămâni, conform unei meta-analize publicate în revista de specialitate Nursing Research.

Găsește aici 10 sfaturi de la medicul endocrinolog pentru a trece cu bine de menopauză.

Depresia şi anxietatea la menopauză

Conform Anxiety and Depression Association of America (ADAA), una din 8 femei se confruntă cu depresia de-a lungul vieţii, de două ori mai multe decât bărbaţii, iar cel mai frecvent problemele apar în momentul în care acestea ajung la perimenopauză.

Cel mai probabil, după cum arată studiile citate de ADAA, depresia şi anxietatea apar pe fondul scăderii drastice a nivelului de estrogen din timpul perimenopauzei.

Depresia poate fi însă tratată şi ţinută sub control, iar pentru schimbările emoţionale survenite la perimenopauză şi menopauză, medicii pot prescrie inclusiv contraceptive orale în doze minime pentru a restabili echilibrul hormonal.  

Vezi aici povestea Aidei Strâmbeanu, o tânără de 26 de ani care a învățat să trăiască cu anxietatea cu fond depresiv de care suferea.

„Doar oamenii slabi fac depresie!” Citește aici ce mituri circulă despre depresie și cum luptăm cu ele.

Menopauza precoce

Insuficienţa ovariană primară poate să apară înainte de vârsta de 40 de ani, fiind denumită şi menopauză precoce, prematură sau timpurie.

Deşi cauzele exacte ale acestei afecţiuni nu sunt cunoscute, se consideră că este implicat un proces în care propriul sistem imunitar atacă şi distruge într-un ritm mai alert ovarele şi foliculii ovarieni ori că de vină ar fi anumite anomalii genetice, cum ar fi sindromul de cromozom X fragil sau sindromul Turner, ambele legate direct de scăderea rapidă a numărului de foliculi ovarieni. 

Totuşi, spre deosebire de menopauză, femeile cu menopauză prematură pot să mai prezinte ocazional activitate ovariană şi chiar să aibă capacitatea de a rămâne însărcinate.

Conform cercetărilor efectuate de Cleveland Clinic, menopauza timpurie afectează aproximativ 1% din femeile care nu au împlinit vârsta de 40 de ani.

Menopauza precoce poate să se instaleze şi în urma unor afecţiuni sau tratamente medicale ca îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului), ca efect secundar al chimioterapiei, antecedente de menopauză prematură în familie etc. 

Mai multe despre simptomele și tratamentele indicate în menopauza precoce află din acest articol.