De ce, uneori, psihoterapia nu merge

    Să mergi la psiholog nu e un lucru simplu, din mai multe motive: teama de a fi judecat, speranța că problemele se vor rezolva cumva, motive legate de bani sau teama că ți se va confirma că e ceva „în neregulă” cu tine. Poate nici nu te aștepți ca un străin să te valorizeze, să te respecte și să te susțină. Așadar, în loc să folosești psihoterapia în avantajul tău, aștepți să treacă problema, accepți să trăiești cu suferința sau începi acest demers și… nu merge.

    Cum ajungi să alegi psihoterapia

    De multe ori în jurul tău vezi și auzi din ce în ce mai mult despre terapeuți, oameni care se duc la psiholog (și ce bine a fost!), despre dezvoltare personală și vindecare… și ești mai receptiv la astfel de informații. Din media și online, cărți și podcasturi afli că ar fi bine, dacă ești neliniștit, dacă te simți încărcat de traume, de trecut, de prezent, de frici, de neliniști, de partener, de copii, de părinți, de muncă, de orice, că ar fi bine, deci, să alegi psihoterapia și să stai de vorbă cu un psiholog/psihoterapeut.

    Poate nu poți să dormi noaptea, poate ai pierdut pe cineva drag, poate nu te înțelegi cu partenerul, poate nu știi ce să faci cu viața ta, poate nimic nu merge, poate undeva înăuntrul tău simți că poate, doar poate, mai e și altceva.

    În timp ce problemele continuă să îți acapareze sufletul, mintea și chiar corpul, durerea și blocajele ajung atât de mari încât, în cele din urmă, cauți pe cineva. Faci pasul!      

    Așteptarea sănătoasă în privința procesului terapeutic

    Deseori, înainte de începerea procesului terapeutic, avem anumite așteptări, iar acestea vin din perspective diferite. În funcție de modul în care abordăm psihoterapia, aceasta poate „merge”… sau nu.

    O primă așteptare este ca psihoterapia să meargă și să te simți bine, în cele din urmă. Poate că știi cum este acest bine și îți dorești să fii „ca înainte” sau poate că este ceva ce speri în mod sincer să afli deși habar nu ai cum ar putea să arate la exterior sau să se simtă înăuntrul tău o astfel de stare.

    Ideea e că îți pui toată încrederea în acest proces, fiind ultimul lucru la care mai poți apela pentru a-ți diminua suferința, confuzia sau pentru a găsi un om care să te asculte, măcar.

    Așteptări nesănătoase

    O altă așteptare însă este să scapi cât mai repede, să rezolvi rapid problema, să faci un test, să îți dea un set de tehnici, niște pași de parcurs, și totul să treacă, repede, ușor și bine și să te întorci la chestiile „cu adevărat importante” din viață reparat, vindecat sau dezvoltat personal.

    Psihoterapia nu e relevantă pentru tine și nu dai prea mare importanță terapeutului sau procesului în sine, nici nu vrei să te complici prea mult, este de principiu o chestie pe care speri să o bifezi cât mai repede.

    Asta presupune și că nu ai dispoziția sau dorința să te ții de un program constant, ci vrei să te duci când poți tu, să strecori ora asta sau ședința de terapie în programul tău, în spații libere ca pe un musafir nepoftit dar pe care totuși nu îl poți da afară. Practic îi dai terapeutului un fel de șansă să …. eșueze, și ție deopotrivă.

    Psihoterapia poate să meargă sau nu

    În funcție de aceste două perspective psihoterapia poate să meargă sau nu, poate să meargă satisfăcător sau excepțional, poate fi un dezastru sau, uneori poate să te retraumatizeze. În plus, orice rezultat al interacțiunii provine din participarea ambelor părți la respectiva interacțiune, deci și terapeutul, incluzând aici abordarea sa terapeutică, are și el partea sa de influență asupra rezultatului acestui proces delicat și complex, care este psihoterapia.

    Dacă mergi la terapie numai când problemele au ajuns la limita suportabilității și dacă așteptările tale sunt nerealiste, în sensul că vezi psihoterapia ca pe o soluție magică și rapidă, atunci te expui riscului să fii dezamăgit de realitatea din cabinet.

    Psihoterapia presupune două mari investiții din partea ta, în afară de bani, care este semnificativă, dar nu este cea mai importantă: implicarea și acceptarea durerii.

    În plus, este mult mai folositor, dacă vrei ca psihoterapia să meargă, să fii sincer și să nu ascunzi terapeutului detalii importante (acesta este unul dintre cele mai frecvente motive pentru eșecul terapiilor).

    Psihoterapia este o relație

    Psihoterapia, în dex, este definită ca o metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, prin metode psihologice (explicația rațională, hipnoza, persuasiunea, sugestia). Este o definiție care și pe mine m-ar cam neliniști puțin.

    Nu aș vrea ca cineva să îmi influențeze psihicul fără ca eu să am un control asupra acestui proces, și dacă te uiți la sintagma „tratare a bolnavilor” cel mai probabil ceea ce îți vine în minte în primul rând este un cabinet medical și un „doctor” care îl „vindecă” pe pacient. Adică un proces pasiv din categoria „mă simt rău, mă duc să mă facă bine”.

    Pe scurt, însă, iată ce este cel mai important de știut: psihoterapia este o relație interpersonală intenționată utilizată de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de viață.

    Când te duci la un terapeut fii atent cum te simți în prezența lui și ce impact are asupra ta abordarea lui din ședințele introductive.

    Psihoterapia este deci un proces colaborativ între terapeut și clientul său. Acest proces este bazat în primul rând pe dialog, dar, în funcție de problema care trebuie rezolvată și psihoterapia practicată, se pot folosi și metode de lucru corporal sau simbolic (desen, art-terapie, etc). 

    Psihoterapia și consilierea

    Există multe forme de psihoterapie, astfel că este nevoie să știi ce abordare are terapeutul pe care îl alegi, și pe ce se axează tratamentul propus de acesta. Despre aceste lucruri te poți informa înainte sau îl poți întreba pe terapeut.

    Consilierea se ocupă de probleme mai simple, în special de probleme ce țin de prezent, aspecte concrete și oarecum precise, fără a insista foarte mult pe trecut și corelația sa cu prezentul, fără investigații foarte amănunțite. Este mai degrabă orientată spre dezvoltare personală.

    Consilierii au o formare mai scurtă decât psihoterapeuții și sunt orientați mai mult către optimizare și prevenție. De aceea, dacă tu ai avut nevoie de psihoterapie și ai primit consiliere, probabil este un motiv important pentru care nu a mers. Psihoterapeuții pot oferi consiliere, dar consilierii nu pot oferi psihoterapie.

    Psihoterapia necesită timp

    Psihoterapia de profunzime este un proces care presupune, în primul rând, crearea unei legături între tine și terapeut, pentru ca rezultatele sale au adeseori în vedere schimbări la nivelul tiparelor de gândire sau la nivelul creierului, acolo unde sunt înmagazinate sub formă de impulsuri electrice și conexiuni între neuroni toate amintirile, experiențele, gândurile, senzațiile corporale și emoțiile tale.

    Psihoterapia necesită timp ca să se poată desfășura, ca să se poată crea relația dintre tine și terapeut, iar sufletul și creierul tău să permită schimbările de care ai nevoie.

    Dacă tu cauți doar câteva sedințe de consiliere, sau rezolvări rapide ale problemelor, această grabă ar putea să te împiedice să accesezi acele straturi profunde ale personalitații tale unde se află bine ascunse rănile, traumele, vulnerabilitățile care generează problemele pe care le ai și pentru care cauți sprijin.

    Dacă evaluezi psihoterapia prea devreme, sau în funcție de criteriile nepotrivite, ai putea să ajungi la concluzia eronată că „nu merge” și eventual să cauți pe altcineva care să îți livreze o soluție.

    Relația cu terapeutul

    Tot legat de ideea că psihoterapia este o relație între terapeut și tine poate fi important și alt aspect: dat fiind că terapeutul este om, el poate greși. Este de preferat ca asta să se întâmple cât mai rar, dar aceste momente sunt foarte prețioase în terapie.

    Într-o astfel de situație, tu ai putea să te superi și să pleci, să rupi relația și să termini terapia. Dar este bine să îți evaluezi de două ori impulsul de a pleca și de a pedepsi terapeutul pentru că nu a fost perfect. Este sănătos să îi spui părerea sau observația ta.

    Terapeutul bun este acela care își acceptă greșelile și, mai mult, inițiază o reparare a relației dintre voi, dacă a fost afectată de greșeala sa.

    Dacă terapeutul nu face acest lucru și, poate, situația se repetă, atunci ai putea să ai dreptate și să ai încredere în sentimentul tău intern care îți spune că „nu merge”.

    Dacă psihoterapia nu merge, poate să fie un lucru frustrant sau dureros pentru tine, dar este o continuare a călătoriei tale, nu finalul acesteia.

    Motivele pentru care psihoterapia „nu merge”

    Există o linie fină între o terapie care nu merge pentru că nu te potrivești cu terapeutul sau pentru că abordarea practicată de acesta nu este cea mai potrivită pentru problema ta și faptul că procesul terapeutic poate să nu fie, de fapt, așa cum te-ai așteptat.

    De multe ori acesta presupune disconfort, accesarea unor zone dureroase din sufletul tău sau provocări relaționale în relația cu terapeutul. Acestea din urmă te scot din tiparele vechi de funcționare, dar tot ce se întamplă în cabinet este destinat să fie în beneficiul tău.

    Terapeuții diferă foarte mult din punct de vedere al competenței și stilului personal, iar ceea ce ai nevoie în primul rând este să simți că terapeutul îți respectă valorile, îți înțelege emoțiile, te ascultă cu adevărat și, în special, crede în tine.

    Ora de terapie este spațiul tău personal, iar terapeutul este poate singura persoană cu care poți vorbi lucruri pe care nu le-ai mai împărtășit nimănui. Așa că este normal să simți că terapeutul este dedicat, serios și responsabil, implicat în psihoterapia cu tine și prezent în timpul ședințelor.

    Când merge psihoterapia

    Dacă ești hotărât, dispus să te implici și să depui efort în terapie (să participi emoțional, să te ții de program) și ai așteptări realiste, iar dacă terapeutul este bine pregătit și responsabil, sunt șanse foarte mari ca, în timp, psihoterapia să meargă.

    Chiar dacă pot apărea greșeli sau blocaje, psihoterapia va merge, pentru că blocajele fac parte din normalitate și ceea ce contează cel mai mult nu este faptul că apar ci semnificația lor și modul de rezolvare / reparare.

    Aceste elemente pot să îți fie de ajutor să distingi dacă psihoterapia nu merge din cauza unui element din zona ta de responsabilitate sau din zona de responsabilitate a terapeutului.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook