Ce înseamnă să fii tolerant și cum ne educăm această calitate
Când ești tolerant îți arăți compasiune ție și celorlalți Foto: Shutterstock
Într-o lume în care nu știi ce să alegi, alege să fii tolerant cu tine și cu ceilalți, aș parafraza cu respect despre toleranță. Nu ne naștem cu această calitate și, uneori, mediul în care creștem nu favorizează dezvoltarea ei. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să ne dezvoltăm, să învățăm și să practicăm toleranța.
Când știm că suntem toleranți
Atunci când ai capacitatea de a accepta principiile celorlalți, altor religii și accepți alte idei fără să devii agresiv și fără să vrei să impui ceea ce tu știi și crezi că este „adevărul adevărat”, atunci ești tolerant. Când ai puterea să înțelegi și să accepți că suntem diferiți și că putem iubi în moduri diferite, atunci când înțelegi și accepți că oamenii pot forma cupluri având alte orientări decât ale tale sau că oamenii sunt colorați, mai înalți sau mai scunzi, mai veseli sau mai încruntați, te poți numi tolerant.
Cultura influențează emoțiile, iar acolo unde se intersectează două sisteme de gândire, există un mare potențial de creștere sau un mare potențial de conflict.
Pentru a permite celuilalt să existe având principii de viață diferite înseamnă cunoaștere de sine și de ceilalți, înseamnă compasiune și curiozitate, înseamnă empatie și interes: Avem nevoie ca fiecare dintre noi, pentru sine, dar și pentru ceilalți, să lucrăm la propria sănătate psihică.
Nimeni nu are dreptul să rănească pe altcineva și nimeni nu cere cuiva să devină salvator. Propriile suferințe, traume ale vieții, se declanșează cu ușurință în prezența unor evenimente sociale, iar oamenii pot deveni neliniștiți, căutând să salveze lumea.
Devii tolerant prin educație
Prof. Dr. în psihotraumatologie Franz Ruppert scrie într-una dintre cărțile sale: „Pentru oameni, lumea este în primul rând un cosmos de relații interumane. În principiu, avem posibilitatea de a trăi în relații constructive sau distructive, putem decide întotdeauna dacă vom avea relații pașnice sau violente cu alții pe plan personal, economic, politic.”
Oamenii se traumatizează reciproc, își produc răni, se luptă pentru orice, uită să caute soluții raționale. Victimele copilăriei se transformă în tirani, în agresori. Unde să existe spațiu (interior) pentru a deveni tolerant? Nu ar avea loc în psihicul acestor oameni supărați pe viață. Toleranța se naște și își face loc, se bucură de respect acolo unde există sănătate mintală și capacitate de vindecare.
Devii tolerant atunci când te educi și vrei să te cunoști, să înțelegi cine ești și cauți să schimbi ceva în comportamentul tău. Toleranță înseamnă limite sănătoase, înseamnă să știu de unde încep EU și unde începi TU și ce înseamnă să ne respectăm aceste granițe.
Cum aș putea eu să îți respect ție spațiul și principiile dacă nu sunt sigur/ă de ceea ce trăiesc eu, nu-mi înteleg viața?
Se spune în popor „fiecare loc cu obiceiurile lui” și am putea traduce asta prin acele principii din familie despre oameni, despre viață, despre bărbați, femei, căsătorie, familie, etc, despre ce înseamnă să fii bun sau rău, despre iertare sau egoism.
Citește și articolul: „De ce ne este atât de greu să cerem iertare și ce greșeli facem frecvent”
În funcție de locul în care ne-am născut și crescut, vom lua decizii de viață, vom învăța ce înseamnă iubire, relații de prietenie, de cuplu, vom fi învățat despre nevoi și comportamente.
Oamenii sunt cu ușurință contaminați de comportamentele și dispozițiile afective ale celorlalți. Din acest motiv, dacă toleranța nu a fost una dintre valorile educate de familei și mediu, este datoria fiecăruia să rescrie propriile valori și să aleaga pentru sine ce înseamnă să fii tolerant cu propria persoană și cu cei din jur.
Când nu ești tolerant în cuplu
Avem nevoie de alții, iar alții au nevoie de noi. Din perspectiva psihologiei dezvoltării, formarea unui „Eu” unic se realizează cu ajutorul unui „celălalt” care ne permite să ne definim prin diferențiere, învâțand astfel că nu suntem nici mama, nici sora, fratele sau tata ci suntem diferiți.
Înainte să vorbim despre a fi tolerant în cuplu, am putea privi la conceptul de autonomie. Una dintre definițiile autonomiei este să fii capabil să îți urmezi propriile standarde interioare.
Din cauza experiențelor de viață, nu toate oamenii se pot folosi de prezent, de șansele din prezent pentru a deveni autonomi. Autonomia sănătoasă înseamnă să îți spui ție DA și să îți asumi responsabilitatea pentru viața ta. Dar dacă nu știi cum să faci acest lucru?
Complicațiile simbiotice, respectiv fuzionarea cu celălalt, dau naștere unor lupte permanente de a rămâne împreună deși nu există premisele unei relații constructive.
Trăsăturile principale ale complicațiilor simbiotice sunt:
- Agățarea de celălalt și păstrarea lui prin toate mijloacele posibile;
- Respingerea celuilalt, atunci când apropierea și pretențiile lui devin prea mari;
- Reapropierea, atunci când frica, izolarea interioară și singurătatea cresc;
- Acuzarea, învinovățirea celuilalt, provocarea unor certuri violente și iertarea lui repetată;
- Imposibilitatea de a pune capăt relației și rămânerea împreună până într-un final nefericit.
Creșterea și educarea gradului de toleranță îți permite să întelegi că tu și partenerul/partenera sunteți doi oameni diferiți și, cu toate aceste diferențe, vă respectați și vă iubiți. Toleranța este un instrument care ne ajută să vrem să fim împreună deși nu suntem la fel.
De ce e important să fiu tolerant cu partenerul meu?
Pentru că există experiențe de viață diferite și feluri diferite în care fiecare a învățat despre viață, iubire, cuplu, familie. Cu ce mă ajută pe mine sau cu ce ajuta cuplul dacă suntem intoleranți și agresivi și vrem să ne impunem punctul nostru de vedere?
Citește aici articolul integral: „Ce trebuie să oferi într-o relație de cuplu?”
Partenerii răniți, fiecare de experiențele lor de viață, vor avea dificultăți de a rămâne împreună, dar și dificultăți de separare, ei neputând să trăiască în armonie. Idealizările partenerului ca și identificarea cu suferința lui se confundă cu iubirea, mesajul care rulează în relația celor doi fiind „avem nevoie unul de celălalt pentru a ne duce suferința.”
De ce scriu despre traumă când, de fapt, vorbesc despre motive să fii tolerant în cuplu? Pentru că atunci când vorbim de existența traumelor și mai ales a rănilor de atașament, fiecare încercare de a realiza o conexiune emoțională, conduce la haos. Toate sfaturile bine intenționate de a considera trauma trăită ca fiind de domeniul trecutului sau de a nu ne mai preocupa de ea, nu servesc la nimic.
A fi tolerant înseamnă să înțelegi ce se întâmplă cu partenerul, să accepți că trece prin durere, să fii alături de el și când îi este greu.
Cum arată o relație sănătoasă
O relație sănătoasă arată ca un scăunel cu trei picioare: intimitate, pasiune, angajament.
În timp ce pasiunea apare prima și sunt în joc hormonii activați de atracția romantică și de iluziile pe care ni le creăm despre partener, angajamentul și intimitatea țin de simbioză și autonomie, de ceea ce gândesc despre o relație, de ceea ce am învățat implicit sau explicit despre a fi partener de cuplu.
Citește aici articolul integral: „Ce înseamnă și cum putem avea o relație de cuplu sănătoasă”
Spre exemplu, printre nevoile pe care le are un copil sunt și cele legate de libertate. Dacă în copilărie ai parcurs cu bine această etapă și nu ai simțit că ți-a fost îngrădită această nevoie, adult fiind, vei putea exprima liber ceea ce simți, vei face alegeri în legătură cu timpul tău fără să te simți obligat și fără să îți fie teamă că superi pe cineva.
O altă nevoie importantă a copilului este nevoia de autoreglare, este nevoia care stă la baza formării propriei identități. Când copilul plânge, îl doare ceva, își julește genunchii, mama îi recunoaște trăirile, mama este lângă el fără să îi nege experiența, spunându-i că nu s-a întâmplat nimic, că de fapt nu îl doare inducându-i mesajul că ceea ce simte el nu este real.
Toleranța în cuplu depinde și de abilitatea de a ne conecta cu propriul corp, cu propriile emoții, cu gândurile noastre. Cum aș putea să fiu tolerant cu ce simte partenerul și să îi fiu alături dacă eu am învățat că a simți este periculos?
Toleranța în cuplu este conectată și cu dezvoltarea personală, cu educația și cu cât accept la celălalt ceea ce este diferit.
Citește și: „De ce avem nevoie de dezvoltare personală, așa cum avem nevoie de apă și mâncare”
Înveți să devii tolerant, nu te naști așa
Trăind într-o lume agitată şi cu multe probleme, oamenii doresc să cunoască filozofii care îi ajută să fie mai buni şi să cunoască lucrurile ce pot fi sub controlul lor. Suntem martorii unor evenimente de tot felul pe care nu le putem controla. Spre exemplu, practicarea filozofiei stoice te poate ajuta să-ţi concentrezi atenţia pe ce poţi controla. Sentimentul că deţii controlul reduce stresul şi dă un sens vieţii tale.
Una dintre practicile și învățăturile aplicate de stoici este „A te supăra, a te înfuria, a răspunde rău unei persoane, nu ajută la nimic – fii calm și tolerant: aceasta este o tehnică foarte importantă a stoicismului.”
Orice schimbare pe care o faci înăuntrul tău schimbă ceva în afara ta, creând astfel condiţii pentru a debloca sau îmbogăţi o relaţie. Este imposibil ca tu să te transformi, iar relaţia cu celălalt să rămână identică.
Nu poţi înţelege ceea ce nu accepţi şi nu poţi accepta ceea ce negi, prin urmare, toleranța se învață, nu este un dat înnăscut, nu este o virtute cu care vii pe lume.
Alte recomandări pentru creșterea gradului de toleranță sunt următoarele:
- Citește mult, citește despre religii, despre culturi, despre diferențele dintre oameni.
- Călătorește, mergi în locuri în care nu ai mai fost, interacționează cu locuitorii acelor locuri, vorbește cu ei.
- Educă-te prin orice mijloace, fii deschis la ce nu cunoști, nu trebuie să aprobi ci să fii curios.
- Și, cel mai important, cunoaște-te pe tine însuți.
