Conflictele sunt parte din realitatea noastră, fie că vorbim despre conflicte în cuplu, în relația cu copiii, părinții sau prietenii, conflicte la muncă sau chiar conflicte cu necunoscuți (în trafic sau la o coadă). Teama de conflict, pe de altă parte, poate însemna evitarea confruntărilor, ascunderea problemelor, acceptarea nedreptăților și distanțarea de propriile nevoi. Iată câteva tipuri de conflict și cum le abordăm corespunzător.
Extremele conflictelor
Conflictele pot fi benefice sau dăunătoare în funcție de modul în care noi ne raportăm la ele, în general, dincolo de aspectele particulare ale unei situații conflictuale.
Atunci când relația noastră cu conflictele este una rigidă, în sensul că, fie le considerăm periculoase la modul general și vrem să le evităm chiar cu prețul renunțării la propriile nevoi și opinii, fie le considerăm necesare pentru a putea impune respectul celorlalți și ca urmare le întreținem sau le generăm, este foarte posibil să suferim consecințe nedorite, pentru că o singură strategie nu poate rezolva probleme de viață variate.
Care este soluția? Cum ar fi bine să ne raportăm la tipurile de conflict care apar pentru a avea o viață bună și cum putem să le rezolvăm?
De unde vine teama de conficte sau predispoziția pentru conflicte
Sunt convinsă că ți s-a întâmplat și ție sa ai o discuție cu cineva și să nu fii într-un acord total cu ce spunea celălalt, dar ai decis pe moment să-ți păstrezi părerea pentru tine.
Oare ce crezi că te-a făcut să faci acel lucru? Ai luat cumva decizia în urma unei analize detaliate a beneficiilor și a costurilor pe termen scurt și pe termen lung pentru tine și relația voastră sau mai degrabă ai acționat automat?
Cred că este o probabilitate destul de mare să fi acționat automat. Și zic asta nu pentru că te cunosc, ci pentru că știu că, în general, aproximativ în jumătate din timpul nostru, noi toți acționăm pe pilot automat, în virtutea unor condiționări, fiind controlați mai degrabă de trecutul nostru decât de prezent sau viitor.
Tipurile de conflict au rădăcini în copilărie
Dacă simțim teama de conflict sau dacă suntem predispuși la a le genera, facem asta pentru că așa am învățat, pentru că ne-am adaptat la condițiile în care am crescut și în care am trăit până acum. Care sunt primele imagini care îți apar în minte? Ce redau ele? Care erau tipurile de conflict cele mai frecvente?
O atmosferă care, în general, era liniștită, în care tu, copil fiind, te simțeai în siguranță să-ți poți spune punctul de vedere și să-ți comunici nevoile, știind că ceilalți vor ține cont de ele?
O atmosferă tensionată, în care te simțeai presat sau presată să fii într-un anume fel, să ții pentru tine punctul tău de vedere sau să fii cât mai retras sau retrasă, pentru a nu-i enerva pe ceilalți și tensiona atmosfera mai rău?
Sau o atmosferă în care aveai o șansă să fii considerat sau considerată și să ți se satisfacă nevoile doar dacă țipai sau atrăgeai atenția prin comportamente exagerate?
Dacă ai avut șansa unei copilării liniștite, caracterizate de prima descriere, probabil relația ta cu conflictul este una sănătoasă, în care nici nu simți teama de conflict, atunci când ai o opinie diferită de a celuilalt sau când îți exprimi asertiv nevoile, dar nici nu stârnești conflicte degeaba. Pur și simplu, te poți adapta mai ușor și poți trece de la discuții colaborative la discuții în contradictoriu, având ca repere propriile puncte de vedere, valori și nevoi, dar și considerație pentru perspectiva și nevoile celuilalt.
Dacă, însă, te regăsești în celelalte două categorii, adică fie ai învățat să simți teama de conflict, fie ai învățat că numai prin conflict poți fi auzit sau auzită, atunci ai o probabilitate mai mare să ai o relație mai rigidă cu conflictul.
Această relație te face fie să simți teama de conflict și să le eviți cu orice preț pentru a menține o relație (Mai bine nu îi spun prietenei mele ce mă deranjează când vorbesc cu ea. Mai bine tac când șeful meu mă acuză de ceva ce nu am făcut), fie să cauți sau pur și simplu, în virtutea modului tău personal de interacțiune, să-i întărâți pe ceilalți, purtând discuții de pe poziții în care ai certitudinea punctului tău de vedere și credința că punctul de vedere diferit al celuilalt nu este corect (Nu-i adevărat ce spui tu. Ascultă-mă pe mine, eu știu cel mai bine).
Niciuna dintre cele doua variante nu este însă sănătoasă, indiferent de tipurile de conflict, pentru că, în timp, fie îți cresc frustrările pentru că ți-ai neglijat nevoile, fie rămâi singur sau singură, pentru că ceilalți s-au săturat să fie desconsiderați.
Conflictul benefic, conflictul toxic
Dacă ne uităm în literatura științifică cu privire la relațiile de cuplu, observăm că, în general, tipurile de conflict în cuplu, fie ele mici (Cine duce gunoiul azi? La ce film ne uităm împreună?), fie mari (Cine aduce mai mulți bani acasă? Cum să ne educăm copiii? Cum ne împărțim responsabilitățile în cuplu?) reduc satisfacția cu relația de cuplu, pot afecta negativ copiii și chiar sănătatea fizică a partenerilor, pentru că le induc celor doi o stare cronică de stres.
Dar aceste lucruri sunt valabile numai în cazul în care partenerii simt că punctul lor de vedere și nevoile lor nu sunt înțelese de către celălalt. O serie de studii în care au participat câteva sute de cupluri, au pus în evidență acest lucru. Studiile au arătat că dacă, în timpul unui conflict, un partener simte că celălalt este preocupat să-i înțeleagă punctul de vedere, chiar dacă nu este de acord cu el și îi înțelege și acceptă emoțiile, el simte că acel conflict a fost o oportunitate de a fi cunoscut mai bine de către celălalt și de a-și îmbunătăți relația de cuplu.
John Gottman, psiholog american și printre cei mai cunoscuți cercetători ai relațiilor de cuplu, susține în cartea sa, „Cele șapte principii ale unei căsnicii fericite”, că 69% dintre conflictele dintre partenerii de cuplu nu sunt rezolvabile.
Tipurile de conflict pot fi legate de faptul că un partener vrea să facă sex mai des decât vrea celălalt, un partener vrea să-și educe copilul într-o anumită tradiție religioasă și celălalt în alta, un partener vrea limite mai ferme pentru copii, în timp ce celălalt vrea mai multă libertate pentru copii, un partener vrea să meargă mai des la părinți decât își dorește celălalt sau un partener este mai preocupat decât celălalt să fie ordine în casă.
Dacă te regăsești în aceste exemple și dacă te-ai speriat de faptul că aceste conflicte nu sunt rezolvabile, tot studiile lui Gottman îți pot aduce liniște, pentru că ele arată că este posibil să fii mulțumit sau mulțumită cu relația de cuplu, chiar și în cazul unor conflicte nerezolvabile cu condiția să accepți că aceste conflicte sunt normale și inevitabile într-o relație pe termen lung.
De ce ai face asta? Pentru că oamenii sunt ființe complexe, cu experiențe de viață diferite și ca urmare, cu concepții diferite despre viață, cu nevoi și preferințe care se pot schimba de la un moment la altul, iar atunci când intră în interacțiuni cu alți oameni la fel de complecși, dinamici, dar diferiți, există o probabilitate mult mai mare ca cei doi să nu fie compatibili în nevoile, resursele și dorințele lor decât să fie.
Cum putem, concret, gestiona mai bine conflictele
Tipurile de conflict cel mai des întâlnite sunt: conflicte legate de sarcini (Cine duce gunoiul azi?), conflicte legate de preferințe (Facem sex mai des sau mai rar?) conflicte de valori (Votăm un partid de stânga sau un partid de dreapta?) sau conflicte relaționale ce țin de lipsa încrederii în celălalt, care vin din experiențe trecute, în care unul dintre parteneri a avut nevoie de susținerea celuilalt într-un moment critic și nu a primit-o (Nu ai fost acolo pentru mine când am avut nevoie de tine.)
Conflictele legate de sarcini prezente pot să apară din cauza resurselor limitate ale partenerilor (de timp, de bani, de energie) sau a responsabilităților neclare. Acestea sunt cel mai ușor de rezolvat: se clarifică responsabilitățile pe care cei doi le au în rolurile de parteneri sau părinți și se poate decide cine are mai multe resurse la un anumit moment pentru a realiza acele sarcini, în cazul în care ambii îți asumă responsabilitățile în mod egal (Amândoi lucrăm, amândoi avem grijă de casă și de copii).
Dacă responsabilitățile sunt diferite (Unul lucrează, iar celălalt are grijă de copii), este important ca sarcinile implicate de acele responsabilități să fie comparabile ca efort și timp necesare pentru îndeplinire, așa încât amândoi să aibă și timp de relaxare.
Conflictele legate de preferințe se pot negocia, în sensul că preferințele celor doi sunt satisfăcute alternativ, fiecare având încredere să cedeze pentru moment, știind că ulterior va fi prioritizată preferința proprie.
Conflictele legate de valori sunt cele care nu prea pot fi rezolvate. Însă relația poate fi satisfăcătoare, dacă cei doi pot agrea valori comune legate de cuplul sau copiii lor și pot înțelege valorile celuilalt și accepta ca parte din ceea ce-l face diferit. Poate ajuta și conștientizarea faptului că împreună cei doi au o viziune mai extinsă și ca urmare acoperă mai bine realitatea.
Conflictele relaționale sunt firești
Conflictele relaționale se nasc din experiențe trecute care au lezat încrederea că celălalt ține cont de nevoile și interesele tale. Vorbim despre tipurile de conflict cele mai dureroase, pentru că pot afecta imaginea de sine a celui rănit (Nu sunt suficient de important sau importantă pentru tine.).
Ele pot fi depășite dacă partenerul căruia i se fac reproșuri are disponibilitatea și curiozitatea de a înțelege cum s-a simțit partenerul rănit, care a fost punctul său de vedere și ce ar fi avut nevoie să primească. Totodată, e important ca partenerul care a rănit să-și asume responsabilitatea și să-și exprime regretul pentru suferința cauzată celuilalt. Și tot el poate să explice celui rănit de ce crede că nu a putut oferi ceea ce-și dorea celălalt în acel moment.
Critic pentru succesul discuției și repararea încrederii este ca fiecare din cei doi să accepte punctul de vedere al celuilalt (ce a gândit, cum a interpretat situația, cum s-a simțit), fără să încerce să i-l schimbe. Este normal ca oameni diferiți să aibă percepții diferite ale aceleiași situații. Este ca și cum, un pahar cu apă nu înseamnă nimic pentru un om căruia nu îi este sete, dar același pahar cu apă să fie esențial pentru un om însetat. Un conflict despre importanța paharului cu apă pentru fiecare ar fi fără sens.
Concluzionând, conflictele sunt normale, dar ele pot fi benefice numai dacă există disponibilitate pentru punctul de vedere al celuilalt, acceptarea faptului că există puncte de vedere diferite și ambele sunt valide și dorință de reîmpăcare și reconectare emoțională cu celălalt.