Comportamentele tip bullying nu trebuie tolerate! Ce le declanșează și cum ne protejăm

Bullying-ul este deseori întâlnit între copii și, chiar dacă este dificil de empatizat cu agresorii, de regulă și ei sunt victimele unor abuzuri, de regulă în familie. Copiii care sunt victime ale bullying-ului pot dezvolta sentimente de inferioritate, teamă, se retrag din activitățile plăcute și evită socializarea. Ce putem face pentru a ne proteja copilul și cum oprim astfel de comportamente nocive?

Ce înseamnă de fapt bullying-ul

Bullying-ul înseamnă mai exact o suită de comportamente agresive care urmărește să provoace frică, intimidare, umilință, suferință emoțională sau lezarea corpului, stimei de sine, sentimentelor, reputației sau proprietății unei alte persoane. Practic, este un comportament intențional, deseori planificat înainte, periculos pentru toți cei implicați.

Spre deosebire de comportamentele agresive care apar spontan într-un conflict punctual sau într-un moment de furie intensă care încetează atunci când emoția se diminuează sau conflictul se aplanează, bullying-ul se perpetuează pe o perioadă mai îndelungată.

Participanții la bullying sunt: agresorul (bully), victima și spectatorii (bystanderi).  Există, deci, un raport inegal de putere între agresor și victimă. De cele mai multe ori, spectatorii nu se implică, însă alții din anturajul agresorului pot prelua comportamentul acestuia față de victimă.

În general, fenomenul apare la vârsta școlară și adolescență, însă el este prezent și la maturitate, în toate păturile sociale, la locul de muncă sau în relații intime.

Statistici îngrijorătoare

Un studiu al OMS/HBSC (despre comportamentele sănătoase ale copiilor de vârstă școlară) „a plasat România într-un loc destul de fierbinte al hărții Europei privind bullying-ul, cu următoarele cifre: până la 20% din copiii de 11 ani au fost agresați cel puțin de două ori în lunile anterioare; procentajul celor de 13 ani fiind de 22% și 17% pentru cei de 15 ani.

Cât despre perpetuarea unui comportament de tip bullying, datele oficiale arată după cum urmează: până la 26% din copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de două ori în lunile anterioare; procentajul celor de 13 ani fiind de 35% și 30% pentru cei de 15 ani”, potrivit salvaticopiii.ro.

La nivel european, în privința bullying-ului, un alt raport al OMS plasa România, în 2019, pe locul 3.

9 din 10 astfel de agresiuni au loc la școală, 35% dintre elevii chestionați declarând că au trecut prin astfel de evenimente de mai multe ori în decursul unei luni. Mai mult, 51% dintre acești copii consideră că motivul agresiunilor este aspectul lor fizic.

Alte statistici îngrijorătoare privind motivele bullying-ului sunt reprezentate de procentul de copii care consideră că victimele meritau ceea ce li s-a întâmplat (50%),  36% au făcut acest lucru din răzbunare, 15% imită alți colegi care se comportă astfel cu victima și 11% fac acest lucru pentru a se distra.

Tipuri de bullying

Bullying nu înseamnă doar agresivitate fizică, ci cuprinde o serie de agresiuni, repetate, menite să jignească, rănească, înjosească o altă persoană. Agresorul nu este capabil de empatie cu ținta agresiunilor sale, fie se crede îndreptățit să manifeste acest comportament, fie îl folosește ca formă de răzbunare.

Iată formele pe care le poate avea acest abuz:

Bullying verbal: se referă la tachinare, critică, a pune porecle, amenințări, comentarii sexuale nepotrivite, sarcasm, mesaje rasiste sau homofobe.

Bullying fizic: vizează persoana sau bunurile acesteia (lovituri, împingeri, scuipare, furtul sau distrugerea obiectelor personale).

Bullying social sau relațional: lezarea imaginii de sine a persoanei vizate și a relațiilor sociale prin excludere repetată, răspândire de zvonuri, umilire publică.

Cyberbullying-ul este o formă recentă de bullying manifestată virtual, prin telefon sau internet, poate avea loc oricând, de la distanță, fără o interacțiune directă și poate fi anonim.

Vorbim despre mobbing atunci când agresorul este format dintr-un grup de persoane, iar ținta agresiunii este o singură persoană.

De ce bullying-ul este dificil de identificat

Atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților, victimele se simt marginalizate și excluse, le scade încrederea în sine și în ceilalți, căzând astfel în capcana bullying-ului, izolându-se mai mult, însușindu-și inferioritatea și simțindu-se neputincioși.

O serie de celebrități care, la rândul lor, au fost victime ale bullying-ului, au vorbit despre acest subiect și efectele lui toxice. Printre aceștia se numără Rihanna, Kate Middleton, Elon Musk, Eminem, Matt Haig, Eva Mendes și Lady Gaga. 

Rihanna afirmă că a fost agresată pe seama aspectului fizic, dar și datorită pielii ei „prea albe”, Kate Middleton a fost agresată pentru înălțimea ei, Elon Musk a fost spitalizat pentru două săptămâni după ce a fost aruncat pe scări de colegi, iar Lady Gaga afirmă că a fost mult timp urmărită de experiențele îndurate în școală, de imaginea colegilor care stăteau pe margine fără să se implice, de faptul că nimeni nu o întreba cum se simte, iar să vorbească despre ceea ce i se întâmplă ar fi făcut întreaga situație mult mai rea.

Copiii agresați se simt adesea marginalizați și excluși, izolați de semeni (și adulți) și le scade încrederea că cineva ar putea să-i ajute. De asemenea, rușinea și teama de a suferi abuzuri mai grave din partea agresorilor îi împiedică sa ceară ajutor. În ceea ce-i privește pe semeni, spectatorii agresiunilor (bystanderi) nu intervin, încurajând astfel perpetuarea fenomenului.

Pe de altă parte, agresorul caută să dețină puterea, iar aceasta poate fi dobândită fie prin folosirea forței fizice, a popularității, sau a informațiilor și resurselor. Astfel, ne putem aștepta ca agresorii să fie violenți și promiscui, însă uneori pot fi dificil de identificat, aceștia fiind carismatici în relație cu adulții sau cu semenii percepuți ca fiind egali sau superiori.

Important este ca fiecare dintre noi să ne cultivăm compasiunea și empatia, să învățăm să îi ascultăm pe cei din jur și să le validăm emoțiile înainte de a judeca motivele din spatele lor, să le rămânem alături atunci când sunt vulnerabili. Este un comportament util și copiilor noștri care pot fi victime sau martori ai abuzurilor.

Efectele bullying-ului asupra victimei

Când vorbim despre bullying, vorbim despre efecte pe termen lung, cu repercusiuni emoționale pe care victima le poate resimți și la maturitate, la ani distanță de evenimente. Astfel de agresiuni fragilizează o persoană, o izolează, îi întăresc gândirea negativă îndreptată către sine și către ceilalți.

Uneori, astfel de persoane pot ajunge bully la rândul lor „Îți fac eu înainte să îmi faci tu” sau încearcă să iasă din tiparul copilăriei devenind perfecționiști, luptându-se pentru a deveni (cei) mai buni, (cei) mai puternici. Câteva dintre personalitățile menționate mai sus se pot încadra în această ultimă categorie.

Din păcate, în școli, deseori și profesorii au comportamente tip bully. Iar în cazul acesta nu se mai pune problema identificării cauzelor din spate, ci a evaluării capacității profesorului de a fi împuternicit cu grija și educația unor copii. În aceste cazuri, se impune nevoia unor sancțiuni serioase.

„Îmi amintesc de diriginta pe care o aveam și poreclele pe care mi le dădea în funcție de dispoziția ei. Eram înaltă încă din generală, motiv pentru care mă compara adesea cu un cal, iar în situații mai triste îmi spunea că merg spre tablă ca un taur. Nu spun că nu se comporta așa și cu alți colegi, în aceeași măsură în care pe unii îi proteja și le vorbea frumos. Atunci încercam toți cei umiliți să normalizăm cumva situația, să o luăm în râs,” povestește Ioana, o constanțeancă în vârstă de 41 de ani.

Iată câteva dintre efectele toxice ale bullying-ului:

Acest abuz scade încrederea în sine, în ceilalți și în lume ca fiind un loc sigur și prietenos.

Victimele se retrag, ascund experiența negativă din rușine și teamă, au puțini prieteni. Au, totodată, prin acest comportament, abilități de autoreglare emoțională și sociale diminuate.

Dezvoltă atitudini negative față de școală, pierd interesul pentru activitățile care aduceau plăcere.

Pot apărea inclusiv modificări fiziologice – modificarea apetitului alimentar, tulburări ale somnului, stres și hipersensibilitate, se îmbolnăvesc mai ușor.

Ce se află în spatele comportamentului de bullying

Ne reamintim faptul că bullying-ul este un raport inegal de putere între agresor și victimă. De cele mai multe ori, comportamentul agresiv este învățat, copilul agresor fiind expus la astfel de comportamente. Fie copilul este expus la materiale violente (filme, povești), fie mediul familial sau social este unul în care copilul este agresat sau care încurajează violența.

Acesta învață, astfel, că este important să fii puternic și inacceptabil să fii inferior și vulnerabil. Furia și neputința neexprimate într-un mediu sigur și primitor determină manifestarea de comportamente agresive față de semeni percepuți ca fiind mai slabi, sau pur și simplu diferiți.

Un bully este, în spatele comportamentului agresiv, un copil cu mecanisme slabe de autoreglare, furios și dezorientat, rănit și vulnerabil, incapabil să controleze sau să schimbe mediul în care trăiește, încercând prin violență să își câștige vizibilitatea, să se simtă în control, să nu se mai simtă, la rândul lui, o victimă. Astfel, acesta rezolvă, în aparență, sentimentele de neputință, prin impresia de putere și control.

Cum protejăm de bullying copilul victimă

Primul instinct, în calitate de părinte sau adult în postură de autoritate, poate fi de a pedepsi agresorul. Acest mod de gestionare, însă, adaugă și mai multă agresivitate și excludere, contribuind mai degrabă la conflict, decât să-l rezolve, transformând victima într-o țintă și mai mare și crescând nivelul de agresivitate al abuzatorului.

  • Ascultă-i nevoile.
  • Crește-i încrederea în sine pentru a echilibra balanța raportului de putere.
  • Echipează-l cu uneltele de a-și rezolva singur problema – încurajează-l să schimbe povestea despre sine și despre agresor.
  • Repetați împreună moduri diferite de a răspunde la comportamentul agresiv pentru a-l dezamorsa, cu calm și încredere.
  • Susține-l și încurajează-l să-și orienteze energia și atenția în activități plăcute, în care să se simtă bine cu el însuși și să-și dezvolte autonomia, încrederea în ceilalți și relațiile sănătoase.
  • Dacă confruntarea nu este posibilă sau efectele nu sunt cele dorite, scoate-l din mediu, vorbește cu educatorii de încredere și părinții agresorului.
  • Psihoterapia copilului și/sau a familiei.

Cum ajutăm copilul bully

Nevoile de validare, de a fi semnificativ, ascultat și de apartenență nesatisfăcute, precum și părinții abuzivi, pot determina un copil să rezolve durerea emoțională prin agresarea altora.

În primul rând, acești copii au nevoie să fie ascultați, nu (doar) pedepsiți. Da, comportamentele lui e necesar să aibă consecințe, dar ce anume îl determină să adopte aceste comportamente? Ce nevoi emoționale și sociale nu sunt satisfăcute?

Un copil abuzat poate deveni, la rândul lui, abuzator. Deseori, acest lucru se întâmplă când în viața lui nu există niciun adult care să îl protejeze de abuz, să îl asculte, pentru care fricile și suferințele lui să fie semnificative și alinate. Când vrei să ajuți un copil care apelează la bullying, caută modalități sănătoase de a întâmpina aceste nevoi neîmplinite.

Cum gestionezi bullying-ul la vârsta adultă

Nu doar copiii se confruntă cu bullying, ci și la vârsta adultă putem întâlni astfel de abuzatori. La maturitate însă, avem de partea noastră comunicarea asertivă și limitele sănătoase. Uneori, schimbarea mediului și întreruperea oricărei interacțiuni cu agresorul pot fi reacții sănătoase, adaptative. Mai ales dacă agresorul este în grupul de prieteni, colegi sau un potențial partener.

În primul rând pune limite sănătoase – nu ignora comportamentul, spune ce te deranjează și ce așteptări ai, fiind ferm în legătura cu acestea. De exemplu, unui șef/coleg care țipă și jignește îi poți spune „Vreau să ascult ce ai de spus, însă nu o pot face atunci când țipi. Te rog să cobori tonul.”

Schimbă raportul de putere, respectiv reflectarea comportamentului și întoarcerea atenției către agresor. „Observ că ești agitat, ce se întâmplă cu tine? Te pot ajuta cumva?”

Evită situațiile în care ești expus, dacă acestea sunt rare și caută aliați pentru echilibrarea raportului de putere – prieteni în care ai încredere, familie, sau chiar avocați.

Pentru că este un fenomen social atât de amplu, urmele emoționale pot rămâne cu noi toată viața.

Orice mic eveniment aparent nesemnificativ poate să declanșeze stări de neputință, depresie și anxietate. Terapia schemelor descrie chiar internalizarea vocii critice de tip bully, astfel că putem ajunge să trăim cu un bully interior care ne poate afecta calitatea vieții personale și profesionale.

SPUNE-ȚI POVESTEA »
Căutare
Urmărește-ne și pe Facebook