Violența în familie – ghid pentru victime: profilul agresorului, efecte asupra copiilor, unde ceri ajutor

Violența în familie este destul de răspândită în țara noastră și cu atât mai importantă devine nevoia de educație, de protecție acordată persoanelor vulnerabile, de schimbare și ieșire din neputință sau nepăsare. Copiii sunt grav afectați, trauma devine o moștenire de familie, iar sprijinul pe care îl oferim este, uneori, prea mic. Iată ce putem face în astfel de cazuri, dacă ne confruntăm cu violența în familie sau cunoaștem victima unor astfel de abuzuri.

Statistica îngrijorătoare din România

Violența în familie este „utilizarea constrângerii fizice sau emoionale asupra unui alt membru al familiei în scopul impunerii puterii și a controlului asupra acestuia, precum și ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului.” (Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității din România).

Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice definește violența în familie precum „orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima”.

O dată cu insituirea stării de urgență datorate Covid-19, casa a devenit pentru victimele violenței domestice locul cel mai puțin sigur, locul de abuz. Datorită acestui fapt, legislația română a fost modificată prin adoptarea legii 183/2020 prin care agresorii care încalcă ordinele de protecție sunt condamnați la închisoare între 1 și 5 ani. Conform datelor Tribunalului București în perioada aprilie-august 2020 cererile de ordin de protecție s-au dublat față de aceeași perioadă a anului 2019.

România ocupă un loc fruntaș în Uniune Europeană în ceea ce privește violența domestică: la fiecare 30 de secunde o femeie este bătută, iar 3 din 10 femei au fost agresate fizic sau psihic începând cu vârsta de 15 ani.

Violența asupra copilului

Potrivit organizației World Vision, în România, în fiecare oră doi copii sunt victime ale violenței domestice și 86% dintre cazurile raportate de abuz asupra copiilor au loc în familie. Potrivit aceluiași studiu, doar unul din nouă părinți nu și-ar lovi copilul niciodată, iar 50% dintre cei care își lovesc copilul afirmă că o fac pentru bine copiilor, 63% dintre copii au afirmat că au fost cel puțin o dată loviți de părinți.

Victimele violenței în familie în anul 2020 ai căror agresori au fost trimiși în judecată sunt în număr de 1331, iar infracțiunile au fost: omorul, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, rele tratamente aplicate minorului, lipsirea de libertate în mod ilegal, violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, abandonul de familie, nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție)

Forme ale violenței în familie

Violența domestică cunoaște mai multe forme ce se pot manifesta într-un mod izolat sau combinate. Aceste agresiuni pot fi realizate în mod efectiv sau sub formă de amenințări, în contextul vieții în comun sau între persoane ce trăiesc separate. Se pot distinge mai multe tipuri de violențe:

Violența fizică

Se referă la vătămări corporale care pot ajunge până la omor: lovituri cu sau fără obiect, îmbrânceala, plesnirea, trasul de păr, arsuri, mușcături, ștrangulări, izbirea de pereți și mobilă, folosirea armelor, distrugerea de bunuri ale victimei, etc. Aceasta este forma de violență cea mai evidentă și de cele mai multe ori combinată cu alte forme de violență în familie.

Violența sexuală

Înglobează practicile sexuale nonconsensuale, atingeri neplăcure, înjurii sau viol, față de adulții din familie sau față de copii.

Violența psihică

Cuprinde amenințări grave, urlete, batjocoriri, constrângeri, privare de libertate, hărțuirea, șantaj emoțional, forme de violență ce nu par a fi o amenințare imediată, dar acumularea lor devine act de violența în familie. Alte exemple pot fi umilirea, ridiculizarea, utilizarea copiilor ca mijloc de presiune, învinovățirea, intimidarea, insulta.

Violența socială

Reprezintă restricțiile impuse asupra vieții sociale de o persoană precum punerea sub tutelă, interdicția sau controlul strict al contactelor cu familia sau prieteni. Acest lucru duce la izolarea victimei, fără posibilitatea suportului social ce ar putea ajuta în ieșirea din situațiile de violență.

Violența economică

Reprezintă interdicția de a lucra, de a avea un salariu, limitarea accesului victimei la bani, lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon, etc., astfel încât doar abuzatorul să poată decide asupra resurselor financiare. Alături de violența socială și aceasta este tot o formă de violență psihică, cu scopul de a controla victima și de a-i restrânge liberul arbitru.

Violența spirituală

Se manifestă prin limitarea accesului la necesitățile moral-spirituale, prin interzicerea dreptului de a vorbi limba maternă sau obligarea la practici religioase inacceptabile.

Violența cibernetică

Reprezintă cel mai nou tip de violență domestică recunoscută de legislația română (legea 106/2020). Este o hărțuire online cu scopul de a controla, speria și umili victima prin urmărirea și interceptarea diferitelor dispozitive de comunicații de către abuzator, fără acordul acesteia.

Profilul abuzatorului

Violența în familie nu este neapărat cauzată de o persoană cu probleme psihice, în majoritatea cazurilor fiind o persoană conștientă de actele pe care le comite și este în totalitate responsabilă pentru. Acesta are o stimă de sine scăzută, se simte neajutorată și utilizează violența în familie pentru a obține sentimentul de putere.

Caracteristicile agresorului sunt următoarele

Are o părere proastă despre propria persoană, chiar dacă lasă impresia unei persoane încrezătoare în forțele proprii și este dependent de partenerul său, devenind furios pe dorința de independență a acestuia.

Se grăbește în a-și creea relații „ești singura persoană cu care pot vorbi”, „este dragoste la prima vedere”, fără a se asigura dacă poate forma un cuplu cu persoana aleasă. Odată format cuplul, este foarte gelos, ceea ce corelează cu stima de sine scăzută. Gelozia nu este nicidecum o dovadă de dragoste.

Violența în familie înseamnă și comportamente de control și verificare a celuilalt: toate semnele independenței victimei îi amenință supremația agresorului. Acesta are așteptări nerealiste, iar incapacitatea partenerului de a îndeplini dorințele este interpretată ca un refuz.

Deseori folosește izolarea ca strategie, astfel încât nimeni din exterior să nu observe semnele abuzului și utilizează forța în relațiile sexuale – forțează relațiile intime pentru a-și consolida imaginea de „stăpân deplin”

Are comportamente negative pentru a face față stresului (consum de alcool, tutun, droguri) și tinde să fie hipersensibil – interpretează orice afirmație ca o acuză.

Îi blamează pe ceilalți pentru acțiunile sale: atribuirea externă este o strategie pentru a nu-și asuma responsabilitatea. Prezintă adesea un comportament abuziv și față de animalele de companie, mai ales dacă aparțin victimei sale.

Strategiile abuzatorilor

Abuzatorul dezvoltă o strategie pentru a atrage victima în capcana sa. Se observă mai multe etape pe care acesta le parcurge pentru a-și atinge scopul:

1. Izolează încet-încet victima de anturajul său (familie, prieteni, colegi, vecini) pentru a evita prezența unui martor la violența în familie.
2. Este imprevizibil, alternând în permanență perioade de acalmie cu perioade de violență (psihologică, sexuală, fizică, economică și administrativă).
3. Instaurează și întreține un climat de frică și de dominație.
4. Pune responsabilitatea pe umerii victimei sale și o învinovățește, lăsând-o să creadă că ea este responsabilă pentru violența în familie.
5. Impune tăcerea amenințând victima cu represalii asupra copiilor sau apropiaților dacă vorbește.
6. Autorul violenței în familie este un manipulator care se prezintă ca victimă a victimei sale. În exterior poate fi privit ca fiind cel mai bun vecin, fiu, părinte, coleg.
7. În același timp agresorul este expert în a instiga membrii familiei unii împotriva celorlalți prin bârfe sau prin revelarea de „secrete” false.

Factori care agravează violența în familie

Se spune că adulții ajunși abuzatori au fost copiii cei mai abuzați. La baza unor astfel de comportamente stă, de regulă, trauma, dar aceasta nu servește niciodată drept „justificare” sau îndreptățire pentru un astfel de comportament. Iată câteva dintre cauzele abuzului, respectiv factorii care favorizează violența în familie:

Familia de origine: o familie în care se manifestă violența devine focar de răspândire a violenței, copilul devenit adult va perpeptua acest model. Unul dintre efectele majore ale violenței asupra copiilor este riscul ca aceștia să devină la rândul lor abuzatori.

Caracteristicile individuale: consumul de substanțe (alcool, droguri) și psihopatologia agresorului (ex.tulburare de personalitate narcisică sau antisocială, etc).

Contextual socio-cultural: studiile arată că există o corelație pozitivă între nivelul violenței familiale și nivelul violenței din societate.

Factori cauzatori de stres: evenimente neprevăzute (șomaj, moarte timpurie, sarcină nedorită, nașterea unui copil cu handicap, boli cronice, mituri, secrete, așteptări).

Tiparele violenței în familie

Violența în familie este un ciclu ce se repetă, iar acest lucru a fost observat de psihologul american Leonor Walker (1979). Violența devine o succesiune de comportamente care o dată instalate devin previzibile. Această buclă infinită se împarte în patru faze care se regăsesc atât în comportamentul agresorului cât și în cel al victimei:

Comportamentele agresorului

• Faza 1: tensiunea:  agresorul are accese de furie, amenință pe celălalt și pedepsește prin tăcere.
• Faza 2: agresiunea: pentru că nu obține ce dorește, agresorul rănește verbal, fizic, sexual, psihologic sau economic.
• Faza 3: justificarea: agresorul își găsește scuze pentru a-și justifica comportamentul.
• Faza 4: împăcarea, „luna de miere”: agresorul își cere iertare și devine afectuos, promite că se va schimba. După  o perioadă  ciclul se reia și se trece din nou la Faza 1.

Comportamentele victimei

• Faza 1: tensiunea: victima se simte neliniștită, încearcă să amelioreze climatul și este atentă la gesturile și comportamentele sale.
• Faza 2: agresiunea: victima se simte umilită, tristă și are sentimentul că situația este nedreaptă, că celălalt obține întotdeauna ceea ce își propune.
• Faza 3: justificarea: victima încearcă să înțeleagă explicațiile și să ajute agresorul să se schimbe, se îndoiește de propriile percepții și se simte responsabilă de situație.
• Faza 4: împăcarea, „luna de miere”: victima îi dă o șansă agresorului, îl ajută, observă eforturile și crede că acesta își va schimba obiceiurile.

Pe măsură ce bucla se închide, violența în familie se poate intensifica în faza de agresiune și perioadele de împăcare se scurtează progresiv.

Pe termen lung, ciclul violenței are un efect devastator asupra victimei pentru că se produce în manieră continuă. De fiecare dată când ciclul reîncepe, victima pierde din resurse: își pune la îndoială gândirea, se îndoiește de percepția sa, pierde stima de sine, se îndoiește de tot ceea ce o înconjoară, încearcă să prevină accesele de furie și trăiește într-un climat constant de teroare.

Consecințele violenței în familie

Violența conjugală are multiple urmări care nu sunt neapărat legate de rănile fizice. Persoanele abuzate repetat experimentează frica, rușinea, tristețea, neputința. Sunt afectate diferite elemente ale vieții și pot apărea simultan efecte precum:

• Tulburările anxioase și depresive,
• Stres post-traumatic complex
• Tulburări de somn
• Pierdere de memorie
• Probleme de concentrare
• Dureri cronice și boli de somatizare
• Precaritate financiară
• Probleme legate de dependență
• Idei suicidare
• Sindromul Stockholm (victima care este amenințată, izolată și fără scăpare, percepe abuzatorul ca sursă de bunătate)

Nici copiii nu sunt scutiți în cazul violenței conjugale. Chiar dacă nu este îndreptată direct spre ei violența în familie, sub diferitele ei forme, majoritatea dintre ei sunt martori ai acesteia. Deși maltratarea copilului este condamnabilă indiferent de forma ei, studiile arată că acești copii martori sunt mult mai afectați pe termen lung decât copiii care sunt abuzați în mod direct. (Catheline, Marcelli, 1999) Consecințele în ambele cazuri sunt grave pentru micuți. Astfel, efectele violenței asupra copiilor pot apărea la orice vârstă:

• Crize de plâns sau de furie
• Boli datorate somatizării
• Coșmaruri
• Comportamente violente (mușcături, lovituri, îmbrânceli, distrugere de jucării)
• Întârziere de creștere
• Pierdere sau luare în greutate
• Simptome de anxietate sau de depresie sau sindrom de stres post-traumatic
• Absenteism scolar (în adolescență)
• Probleme de delincvență (în adolescență)
• Reproducerea violenței (în adolescență sau la vârstă matură)
• Autoagresivitate și tendințe suicidare
• Dezvoltarea de tulburări de personalitate (ex. borderline, antisocial, dependent)

Copiilor care cresc într-o familie violentă le sunt neglijate nevoile de bază. Stresul, trauma și abuzul ce apar la vârsta fragedă pot altera atât structura cât și funcționarea creierului prin schimbarea compoziției chimice a acestuia. Dezvoltarea anormală a emisferei stângi a creierului este legată de probleme de memorie și instalarea depresiei, în timp ce leziuni la nivelul lobului temporal și peduncului cerebral afectează limbajul și centrul de procesare al emoțiilor.

Mituri despre violența în familie

Victimele violenței domestice sunt persoane naive: în realitate și persoanele cu o  personalitate puternică pot deveni prăzi ușoare datorită faptului că agresorul își controlează și manipulează victima care își pierde stima de sine.

Să ajuți victimele violenței domestice nu ajută la nimic, ele se întorc mereu la partener: ajutorul oferit poate adesea să scoată victima din ciclul violenței.

Dacă cineva din anturajul meu ar fi violent aș vedea sau aș știi: să demaști un agresor este dificil deoarece în public el este atent și șarmant.

Femeilor, victime ale acestor violențe, le place acest lucru, altfel nu ar rămâne în relație: adesea femeile nu au resurse economice sau sociale, se simt vinovate să-și părăsească gospodăria sau se încred în promisiuni.

Violența în familie nu există decât în medii defavorizate: violența se poate întâlni în căminul celebrităților, al oamenilor bogați și în toate culturile.

Victimele ar trebui să țină piept agresorului: violența domestică este un ciclu de violență care se instalează gradual și se repetă fără întrerupere. Este ca în cazul broscuței care fierbe la foc mic, se obișnuiește cu temperatura și nu mai sare din oală pentru a-și salva viața. Este practice imposibil să te aperi de ceva ce nu ai identificat în prealabil.

Victimele își provoacă agresorul: mai degrabă agresorul se folosește de evenimente pentru a explica necesitatea de a folosi violența.

Agresorul nu este singurul responsabil de violența sa: agresorul este responsabil 100% de comportamentele sale violente.

Să părăsești partenerul violent rezolvă problemele de violență conjugală: părăsirea partenerului violent este o etapă importantă în protejarea victimelor și a copiilor lor, însă este important ca victimele să prevadă posibilitea violenței post-separare.

Ghid pentru victimele violenței în familie

Iată câteva lucruri pe care le avem de făcut dacă ne confruntăm cu violența în familie sau cunoaștem o victimă a agresiunilor:

Încetează să te învinovățești: agresorul mânuiește cu iscusință șantajul afectiv „Ești liberă draga mea, poți pleca, însă copiii rămân cu mine”, „Ceea ce fac este din dragoste pentru tine, tu nu știi ce e bun pentru tine.”, „Încetează să mai lucrezi și vom avea mai mult timp pentru noi”.

Acceptă că nu se va schimba (vezi ciclicitatea comportamentelor violenței din ambele perspective) și că tu meriți ceva mai bun.

Fixează limite și comunică scurt și ferm cu agresorul.

Vorbește cu copiii tăi și explică-le că nu ei sunt responsabili pentru ce se întâmplă.

Vorbește cu un vecin și roagă-l să acționeze la primele semne de violență ( de ex. să sune la poliție).

Fă-ți un plan concret de evadare și nu anunța agresorul că intenționezi să pleci sau după ce ai plecat, chiar dacă discursul acestuia poate fi unul mieros, suferind și convingător.

Pregătește o geantă cu lucruri personale, bani și acte pentru tine și copiii tăi ca să pleci repede în caz de urgență. 

Părăsește domiciliul și refugiază-te la vecini, prieteni sau familie în caz de agresiune.

Explică-le copiilor cum se pot pune la adăpost sau unde pot găsi ajutor.

Protejează-te financiar: blochează contul, anulează împuternicirea partenerului, deschide-ți un cont personal, memorează-ți parolele pentru accesul la internet.

Scoate-ți un certificat medicol-legal după un act de agresiune fizică și fă poze pentru a păstra dovezile rănilor.

Sună la poliție (112) sau la linia telefonică gratuită destinată victimelor violenței domestice 0800.500.333.

Instalează-ți aplicația BrightSky, care este o aplicație gratuită, poate fi disimulată printr-un icon meteo și vine în ajutorul tău cu informații utile și consiliere pas cu pas.

A ieși dintr-o relație abuzivă este dificil, poate apărea teama că nu te vei descurca, frica de singurătate sau de un nou abuz. Gândește-te însă că meriți să trăiești fără teamă, așa că începe prin a cere ajutor.