Teama de necunoscut ne sabotează în luarea deciziilor. Ce e de făcut

Teama de necunoscut ne sabotează în luarea deciziilor și ne face anxioși. Soluții pentru a o depăși

Poate până acum nu am conștientizat acest lucru, dar fiecare dintre noi trăiește cu teama de necunoscut, iar când aceasta este prea intensă, ne poate împiedica să ne ocupăm de planuri și proiecte, ratăm oportunități, rămânem înghețați, captivi anxietății. Cum astfel de impedimente ne pot afecta diferite părți ale vieții, este util să știm ce înseamnă această frică și cum putem să îi gestionăm mai bine intensitatea pentru a nu deveni o piedică.

Intoleranța la incertitudine

Frica este o emoție care ne asigură supraviețuirea ca specie. Atunci când facem față unei situații amenințătoare, ne ajută să ne întipărim pericolul căruia i-am făcut față, dar și resursele folosite pentru a-l depăși. După unii specialiști, vorbim aici despre frica fundamentală care face parte din viața noastră.

În general, când ne gândim la viitorul nostru (apropiat sau îndepărtat) nu știm ce se va întâmpla sau cum se va întâmpla, iar frica se bazează pe această lipsă de informație. Evident, sunt persoane care fac față mai bine decât altele acestui sentiment. Unii se concentrează pe eventualele dificultăți pe care le vor avea de înfruntat și își imaginează diferite soluții. Alții rămân blocați emoțional și nu mai fac nicio acțiune sau vor catastrofiza și se vor simți neputincioși.

Teama de necunoscut se mai regăsește în literatura de specialitate sub numele de intoleranță la incertitudine și își are baza în teoria evoluționistă când strămoșii noștri erau expuși la o multitudine de pericole. Este tendința de a avea teamă în fața unei situații (sau a unui obiect) despre care nu avem informații și care este percepută ca un pericol: persoanei îi este teamă de o împrejurare a cărei finalitate nu este previzibilă și atunci este considerată dezagreabilă.

Citește și articolul: „Ce ascunde nevoia de control și cum gestionăm o astfel de problemă”

Noutatea este, uneori, prilej de frică

Atunci când ne confruntăm cu ceva nou, rețelele noastre neuronale accesează depozitul de amintiri ale diferitelor experiențe și, dacă nu găsesc nicio informație anterioară, tratează situația actuală ca pe o amenințare.

Anumite cercetări asupra fricii de necunoscut au arătat că aceasta crește nivelul de activitate a amigdalei și hipocampului. Se activează de asemenea sistemul de inhibiție al comportamentului o dată cu creșterea sentimentelor negative față de potențiale erori.

Când se instalează această teamă, ea ne limitează în mai multe domenii. Dacă pe vremuri ea restricționa strămoșii să își găsească mâncare sau adăpost, în zilele noastre ea ne reduce oportunitățile sau întâlnirea unor persoane noi. Deseori, oamenii preferă să tolereze aspectele negative legate de frică decât să îi facă față.

Teama de necunoscut apare pentru că nu place să ne schimbăm obiceiurile care ne par securizante și confortabile. De câte ori nu am auzit, sau chiar am spus: „Nu sunt fericit în cuplu, dar am eu curajul să mă despart? Ce voi face după aceea?”, „Nu-mi place job-ul meu, dar ce fac dacă îl schimb?”, „Mi-am luat licența, dar cum mă descurc mai departe?”, sau „Am aplicat pentru un post nou, dar o să fiu acceptat?”

„De când mă știu am avut rețineri în a cunoaște oameni noi. Da, sunt introvertă, dar paralizia pe care o simt mă face să cred că este o teamă mai mare acolo. Uneori am așteptări negative și știu că sunt corelate cu imaginea mea de sine, stima scăzută, neîncrederea în general. Dar și dacă mă regăsesc într-o astfel de situație, printre necunoscuți, simt nevoia să îi observ înainte de orice interacțiune. Cumva, să îmi devină puțin familiari. Iar asta se întâmplă la muncă sau la câte o petrecere pe la care ajung cu vreo prietenă. Altfel, dacă ar fi după mine, nu aș întâlni niciodată oameni noi. Știu că pare ciudat… dar un context nou, oameni noi, situații despre care nu știu prea multe, mă îngheață, efectiv,” povestește Flavia, 27 de ani.

Îți recomandăm și articolul: „Inteligența emoțională în relațiile de la muncă – de ce este utilă și cum o dezvoltăm”

Probleme ce însoțesc teama de necunoscut

Teama de necunoscut este corelată cu alte tulburări psihologice precum anxietatea, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul post-traumatic, depresia sau toxicomania. Cercetătorii universității din Illinois au demonstrat într-o cercetare cu subiecți între 18 și 65 de ani, că aceste tulburări psihice provin din teama de necunoscut.

Citește și articolul: „Eram absent din viața mea, dornic de singurătate…“ Ce este depresia funcțională și de ce este periculoasă

Cele mai obișnuite simptome ale fricii de necunoscut sunt următoarele: inima începe să bată repede, mușchii sunt încordați, se simte o slăbiciune în corp, respirația se realizează la nivel toracic, superficial, oxigenând creierul mai puțin.

Când amenințarea este pe termen scurt, simptomele dispar rapid. Însă, dacă simți o teamă constantă de necunoscut, acest lucru îți poate afecta sănătatea. Îngrijorările constante vor dezvolta obiceiuri de catastrofizare sau de imaginare a celor mai rele scenarii. Catastrofizarea este o eroare de gândire, acea lentilă care îți modifică realitatea, având la bază greșeli de logică.

Unele persoane sunt mai predispuse la teama de necunoscut, mai cu seamă cei cu anxietate, tulburări alimentare, dependență de alcool, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de acumulare.

Cum învățăm în copilărie teama de necunoscut

Teama de necunoscut poate fi amplificată și de tendința de a trăi pe pilot automat în majoritatea timpului nostru, refuzând să ne centrăm pe sine.

Educația primită în copilărie influențeză această teamă. A merge pe un drum nebătătorit se învață din copilărie, pas cu pas. Dar dacă am fost protejați, dacă ni s-a spus că este periculos acest necunoscut, atunci am învățat că ceea ce este nou este un obstacol de netrecut.

Copiii hiperprotejați în copilărie, ajung să nu aibă încredere în sine, în propriile decizii, ezită în fața unei situații noi sau chiar o evită. Dacă ei nu sunt încurajați să exploreze, să experimenteze, să cadă și să se ridice, iar părinții le sar în ajutor la fiecare pas, ajung la maturitate să se teamă de orice situație ce îi scoate din zona de confort.

Nevoia de control

Nu acceptăm că nu putem controla viața noastră și de aici apare sentimentul angoasant al incertitudinii. Dar atunci când ne concentrăm pe necunoscut, devenim incapabili să vedem ce se întâmplă real în viața noastră. Dacă am privi mersul nostru cu încetinitorul, am observa că la un moment dat suntem cu un picior în aer și nu ne dezechilibrăm. Ne pregătim să punem piciorul jos, într-o mișcare continuă care ne asigură mersul în echilibru.

Incertitudinea este acea secvența când avem un picior în aer și rămânem așa fără să mai continuăm mișcarea, datorită fricii care ne cuprinde. Teama de necunoscut ne determină să rămânem într-un picior, în permanent dezechilibru, ceea ce este inconfortbil.

Dacă ne focalizăm pe teama de necunoscut, vom fi incapabili să vedem ce se întâmplă real în viața noastră. Putem totuși începe prin a schimba modul de a gândi. Pentru început ar fi indicat să avem încredere în noi, să acționăm în sensul obiectivului ales, să aceptăm că rezultatele nu sunt immediate și să ne lăsăm sufletul deschis, disponibil la alte alegeri posibile.

Citește aici articolul integral: „Semnele care arată că ești perfecționist și de ce poate fi o capcană”

Ce determină să ne fie teamă de necunoscut

În primul rând, experimentăm lipsa de predictibilitate, respectiv nu deținem suficiente informații pentru a putea face previziuni, iar acest lucru crește anxietatea.  Prin urmare, spre exemplu, dacă simți teama de necunoscut  în cazul unui cartier nou sau al unei școli noi, poți explora mai mult zona, adunând informații noi pentru a descoperi cum va fi noua ta viață.

Lipsa controlului, de asemenea, ne destabilizează. Trăind în permanență o situație stresantă, percepând-o a fi fără posibilitatea de a fi controlată, în timp, se poate transforma în neajutorare învățată: „nimic nu are rost, nu am ce face pentru a schimba ceva”. Însă, pentru a nu cădea în această capcană a lipsei dorinței a de lupta, poți face o listă cu ce poți și ce nu poți controla. Scopul este să identifici și să dezvolți pas cu pas zonele pe care le poți stăpâni.

Cum abordăm teama de necunoscut

Răspundem incertitudinii cu frică generalizată, hipervigilență și evitare. Anxietatea anticipatorie este o frână în sfera personală, profesională și socială a individului. Psihoterapia cu un profesionist în domeniu este indicată, iar terapia cognitiv-comportamentală este cea mai bună soluție pentru că identifică gândurile care provoacă senzații de rău și modifică gândirea distorsionată. Odată teama de necunoscut diminuată, pot fi explorate mai multe direcții:

Acceptă și identifică teama: începe prin a înțelege că frica este o emoție naturală pe care o simțim cu toții, face parte din viața noastră și nu se bazează pe o gândire rațională. Te poți întreba dacă este o teamă generalizată sau se sprijină pe ceva specific, precum frica de moarte?

Analizează această emoție pentru a vedea dacă există o cauză anume a acestei frici. Chiar dacă teama nu vine dintr-o experiență neplăcută, este interesant să descoperi dacă frica de necunoscut își găsește originea în copilărie sau în educația primită.

Adună ideile primite la cerințele de mai sus și încearcă să spargi tiparele gândurilor. Te poți întreba: „Pe ce dovezi se bazează frica mea?”, „Ce garanție am că ceva rău se va întâmpla?”, „Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?” Apoi îți poți imagina trei scenarii prin care incertitudinea se va transforma în ceva pozitiv.

Acceptă posibilitatea unui eșec: în situația în care nu ai de unde să știi ce se va întâmpla, controlul așteptărilor este o variabilă care poate face diferența în gestionare emoțiilor. Să greșești nu este ceva atât de rău. Și, în general, putem să ne corectăm greșelile. Pe de altă parte eșecurile au și ele rostul lor, pentru că așa învățăm. Un lucru nou se poate transforma într-o pasiune atâta timp cât ne oferim posibilitatea să experimentăm.

Recomandăm și articolul: „Am oare nevoie de terapie?” 7 motive să mergi la psiholog

Cum depășim teama de necunoscut

Important este să ne dăm seama că totul este în continuă schimbare, chiar și noi. Poate că nu vrem să ne schimbăm și, totuși, cu fiecare experiență, cu fiecare întâlnire evoluăm, ne transformăm. Avem tendința să împărțim lumea în două, între eșecuri și reușite. Dar nu observăm că un eșec este o tentativă care nu a ajuns la final și o reușită ne poate trimite spre direcții mai puțin interesante.

Pentru a gestiona mai bine teama de necunoscut, poți proceda astfel:

Întreabă-te pe ce te bazezi pentru aceste gânduri negative, care sunt credințele tale? Este logică gândirea ta? Ai mai folosit și în trecut aceste gânduri pentru a face față unor provocări ale vieții?

Cercetează un pic, adună mai multe informații pe care să îți fondezi opinia.

Ancorează-te în „aici și acum”, acționează astăzi pentru a reduce anumite posibilități negative viitoare. Îți poți face o listă pe care să o bifezi pas cu pas.

Gestionează-ți stresul cu un stil de viață sănătos (cu exerciții fizice, odihnă, mâncare sănătoasă, relații bune și mindfulness).

Vorbește cu cineva în care ai încredere: un psihoterapeut te va învăța diverse strategii de a-ți recadra gândurile. Dacă totuși nu a venit momentul să încerci psihoterapia, poți de asemenea, să vorbești cu un prieten de încredere.

Imaginați-vă că necunoscutul este ca o țară îndepărtată pe care vrem să o explorăm. Incertitudinea este călătoria în necunoscut pe care o vom descoperi cu surpriză, dacă nu ne vom bloca deschiderea spiritului. Dacă acceptăm acest risc cu discernământ și încredere, vom fi sigur surprinși de ce ne oferă viața.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare