Ce este depresia funcțională și de ce este extrem de periculoasă

„Eram absent din viața mea, dornic de singurătate…“ Ce este depresia funcțională și de ce este periculoasă

    Ceva mai greu de detectat, spre deosebire de alte afecțiuni psihice, depresia funcțională se „ascunde” în spatele măștii funcționării normale a persoanei care suferă. Nu vedem schimbări vizibile la persoana afectată, de cele mai multe ori nici măcar aceasta nu realizează clar ce se întâmplă. Totuși, pericolul este același și, ignorată, problema se poate agrava.

    Golul afectiv din depresia funcțională

    Privind depresia pe un continuum, cea funcțională se află la capătul opus față de depresia majoră sau severă. Această distanțare, o poate face să treacă neobservată, deoarece cei mai mulți dintre noi asociem starea depresivă cu o scădere vizibilă a interesului pentru activitățile plăcute, cu dificultatea de a avea o rutină zilnică, izolarea și retragerea din relațiile sociale, scăderea sau, din contră, creșterea bruscă a apetitului alimentar și altele.

    Aceste comportamente lipsesc în depresia funcțională care se manifestă mai subtil dar afectează experiența internă a individului, ceea ce el simte în interior și calitatea vieții sale afective, cu alte cuvinte aceste persoane se pot simți triste, nefericite, singure sau pot resimți un gol permanent, deși la suprafață pot avea un job bun, familie sau viață socială.

    „Nu m-aș fi gândit niciodată la depresie, deși îmi era clar că nu sunt bine. Eram apatic, absent din viața mea, incapabil să mă conectez cu cei din jur, dornic de liniște și singurătate, impunându-mi permanent să rămân angajat în sarcinile mele – job, creșterea copiilor, responsabilități casnice. Treptat, nu am mai reușit decât să merg la muncă. Acolo, cumva, reușeam să funcționez mai ușor, să mă separ de tot ceea ce simțeam, să îmi țin mintea preocupată cu altceva.

    M-am gândit la un moment dat că poate nu mai simt nimic pentru soția mea, poate ar trebui să divorțez. Dar ulterior mi-am dat seama că nu mai simt nimic pentru nimeni și nimic. Că tot ce simt e o greutate mare și apăsătoare pe care nu mai vreau să o duc. M-am gândit că nu mai sunt în toate mințile, așa că m-am hotărât să merg la un psihiatru… care apoi, m-a trimis la psihoterapie.

    A fost ciudat o perioadă, întrucât deși recunoșteam simptomele, nu mă identificam cu diagnosticul acela. Cum să fie depresie? Am un job bine plătit, nu am probleme financiare și am o familie frumoasă. Nu ai depresie când lucrurile merg rău? Aparent, nu e așa de simplu. Mă bucur că am ajuns la terapie și, cumva, am senzația că am ajuns la timp. Cred că aș fi putut ajunge mult mai rău. Continui terapia de un an și mă simt mai echilibrat. Așa că… aș spune și altora că, dacă totul merge bine în viața ta, mai puțin tu, mergi la terapie”, povestește Raul, 42 de ani, din București.

    Capcana depresiei funcționale este faptul că tocmai subtilitatea simptomelor determină persoana care suferă să desconsidere necesitatea schimbării. Mai degrabă, aceasta va privi situația ca pe un obstacol de înlăturat în loc de a trata problema și cauzele ei.

    Citește aici povestea Iuliei, un cadru didactic care s-a luptat cu depresia mai bine de 25 de ani: „Depresia e o suferință ascunsă, o durere surdă, e un dușman foarte perfid, pentru că nu știi că e acolo. Cinci ani, eu nu am știut că e acolo. Depresia e departe de a fi o glumă, te doare și fizic și te doare și psihic faptul că nu ești suficient pentru ceilalți, că nu însemni nimic, că nu ești capabil de nimic. Exact astea erau gândurile din depresie: că nu valorez, că, și cu mine, și fără mine, e același lucru, că sunt incapabilă să fac lucruri pentru viața mea.“

    Cum se manifestă depresia funcțională

    Structural nu sunt diferențe mari între depresia clinică și cea funcțională, ci mai degrabă ca intensitate și frecvență. Activitățile în care rămânem prinși ca din inerție sunt cele care maschează depresia funcțională și ne determină să o purtăm cu noi mult timp până să realizăm nevoia de a interveni.

    Există însă câteva criterii după care o putem identifica, o putem observa mai clar, fără să așteptăm să de manifeste „ca la carte”. Uneori poate fi dificil să acceptăm că ni se întâmplă, dar în loc să sperăm că va trece de la sine, putem apela la ajutorul unui specialist, care să ne ghideze și să ne îndrume pe calea revenirii. Iată semnele pe care, dacă le identificăm și în cazul nostru, este momentul să le tratăm cu seriozitate.

    Citește aici articolul integral: „Cum recunoști un episod depresiv major. Lista cu posibile simptome”

    Un critic interior mai acerb

    O voce internă critică avem cu toții. Acesta însumează mesajele critice primite de-a lungul timpului de la persoanele cu adevărat importante pentru noi – părinții, bunicii, educatorii noștri.

    De multe ori nu intenția acestei voci este problema, ci felul în care ne vorbește, adesea cu lipsă de interes pentru nevoile și emoțiile noastre, determinându-ne să ne simțim în inferioritate, rușinați, triști, neajutorați sau copleșiți.

    În depresia funcțională acest critic intern crește și ne putem trezi că ne privim aproape permanent prin lentila sa. Gândirea negativă subliniază aspectele neplăcute din situații și oameni, deși cele pozitive sunt în egală măsură prezente.

    Este important să începem să schimbăm discursul intern, să ne abordăm cu mai multă înțelegere, compasiune, empatie și să căutăm să ne vorbim ca celei mai dragi persoane pentru noi.

    Este important să înțelegem că vocea criticului interior nu dispare doar pentru că am identificat-o. Indiferent ce cuvinte folosește, rolul ei este acela de a ne „proteja”, „ajuta” sau „motiva”. Din păcate, reușește opusul acestora.

    Pierderea interesului

    Un alt aspect care ne poate atrage atenția este atunci când observăm că activitățile care ne plăceau odinioară, nu ne mai aduc bucurie în prezent. Fie încetăm să le mai facem, fie ne simțim tot mai puțin motivați să continuăm cu ele. În relațiile interpersonale ne putem resimți din ce în ce mai străini, având tendința să le evităm treptat, până putem să le evităm cu totul. Putem observa faptul că rețeaua noastră socială se rărește iar noi ne simțim tot mai singuratici.

    Dacă am remarcat acest aspect, este bine să ne reamintim de ceea ce ne făcea plăcere în trecut și ușor să reîncepem să acele activități. Pofta vine mâncând iar odată ce ne activăm comportamental pozitiv, motivația de a continua va crește. Așadar, în astfel de momente este important să nu așteptăm să ne vină cheful, ci să facem acele lucruri cu pași mici, să nu renunțăm.

    Lipsa energiei din depresia funcțională

    Una este să fim obosiți fizic după ce depunem un efort mai mare iar alta este oboseala psihică atunci când ne luptăm să facem față task-urilor care altă dată erau firești.

    Senzația că totul este greu și dificil ne poate face să consumăm multă energie chiar și pentru cele mai mici sarcini. Putem resimți o dificultate în rutina zilnică, în a ne găsi energie pentru a ne face igiena, a ieși din casă, a ne deplasa sau a ne duce la final cerințele de la serviciu.

    „Diminețile erau cele mai grele. Observasem că dorm din ce în ce mai mult, dar îmi spuneam că este oboseală acumulată. Adevărul este că, atunci când mă trezeam, aș fi preferat să îmi pun pătura în cap și să lipsesc… din viața mea. Igiena personală devenise o corvoadă, în casă nici nu se punea problema să fac curățenie, iar când veneam acasă de la serviciu mă întindeam pe pat sau pe canapea cu ochii închiși, încercând să adorm.

    Îmi era dificil și să port o conversație telefonică. Sora mea a fost cea care s-a alarmat de această schimbare care deja dura de două luni. Singura mea activitate rămăsese jobul, iar acolo mă implicam minim. Tot sora mea a fost cea care m-a trimis la un psihoterapeut. Inițial am fost retincentă, mi se părea obositor să vorbesc despre mine, dar până la urmă am acceptat să încerc. Eram sigură că renunț după prima ședință. La cât am plâns în ședința aceea, am realizat și eu că e mai rău decât îmi spuneam eu mie…”, povestește Lidia, 31 de ani, din Iași.

    Ne putem confrunta în aceste momente cu ideea lipsei de sens, a inutilității, a incapacității de a ne motiva să rămânem angajați în activități. Dacă observăm această lipsă de energie, ne putem gândi că ne confruntăm cu depresia funcțională și să căutăm ajutor.

    Citește aici articolul integral: „Doar oamenii slabi fac depresie!” Mituri despre depresie și cum luptăm cu ele

    Tristețe neexprimată

    Tristețea este o emoție firească pe care o resimțim cu toții. În acele momente avem nevoie de înțelegere, alinare, reconfortare, încurajare dar și să avem spațiu pentru a trăi această experiență, fără să o ocolim sau să facem eforturi pentru a ne distrage atenția de la ea. Dacă însă nu ne permitem să ne uităm la ceea ce simțim când suntem triști, această emoție neexprimată se va aduna până când se va transforma în depresie.

    Așadar este sănătos să ne îndreptăm atenția către motivele de tristețe din ultima vreme și să ne dăm timp și răgaz să procesăm aceste experiențe. Ne poate fi de un real folos să o facem alături de o persoană în care avem încredere și cu care ne simțim în siguranță.

    Evitarea propriei persoane

    Multe persoane fug de propriile lor sentimente neplăcute prin muncă în exces sau activități multe îngrămădite într-un timp limitat. Scuza lor este că nu au timp să stea să proceseze ceea ce simt pentru că au alte urgențe/priorități. Uneori urgențele sunt juste, însă este important să ne uităm dacă agenda încărcată este doar o scuză pentru a nu ne opri. Pentru că dacă o facem, riscăm să simțim tristețe.

    Putem începe schimbarea prin a recunoaște că și tristețea este firească, este chiar utilă pentru că ne oglindește ceea ce simțim și ne semnalează că avem nevoie de o pauză, de relaxare sau de a ne pune limite.

    Iritabilitatea din depresia funcțională

    Depresia funcțională poate acționa precum disconfortul produs de o durere surdă: ne sâcâie, ne irită, ne creează o stare de disconfort pe fundal. Astfel ne putem surprinde simțindu-ne cu ușurință iritați de aspecte minore. Dedesubt se pot afla lipsa de motivație, de obiective, chiar de sens a propriei vieți. Reacțiile noastre deseori îi pot răni pe cei din jur care nu știu ce se petrece în interiorul nostru și nici nu le oferim ocazia să ne asculte, să ne sprijine, să ne ajute.

    Este important să apelăm la sprijinul unui specialist, medic psihiatru sau psihoterapeut sau chiar ambele. Indiferent că ne este greu să facem pasul acesta, este mult mai ușor să intervenim atunci când situația nu este urgentă, pentru a putea preveni, decât să tratăm atunci când lucrurile s-au agravat.

    De asemenea, este util să ne punem în contact cu noi înșine, să ne oprim puțin și să acordăm atenție stărilor noastre; să fim sinceri cu noi și să recunoaștem când ne este greu, să ne îngrijim emoțional, social prin relațiile cu prietenii sau familia și nu în ultimul rând să avem o rutină bună: somn, alimentație, muncă-viață personală echilibrate.

    Citește aici articolul integral: „Devin agitat când îmi «inventariez» eșecurile: nu am casa mea, o relație“ Ce ai de făcut când simți frustrarea

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare