Ce sunt adicțiile, de ce apar ele și cum pot fi tratate

Ce sunt adicțiile, cum apar și cum pot fi tratate

Înainte de a ne întreba ce sunt adicțiile, este recomandat să înțelegem motivele care duc la formarea dependențelor care uneori sunt blamate social: alcoolul, drogurile, sexul, iar alteori încurajate și admirate: munca, sportul. De regulă, dependențele au în spatele lor un abuz sau o traumă, fie ea și sub forma neglijării, iar comportamentul adictiv are rolul de a ameliora disconfortul produs de emoția asociată. Iată cum putem înțelege mai bine aceste comportamente.

Adicția este o problemă de sănătate

Cuvântul adicție este termenul medical folosit pentru dependență. Așadar, adicția este o problemă de sănătate și nu o problemă de voință sau eșec personal. Ea poate afecta pe oricine indiferent de statut social, educație, religie, cultură, venituri, etc.

În privința adicțiilor dr. Gabor Maté, medicul canadian renumit pentru experiența sa în lucrul cu trauma și adicțiile, afirmă că întrebarea potrivită nu este „De ce există dependența?” ci „De ce atâta suferință?”.

Pentru a înțelege ce sunt adicțiile, trebuie să privim către un tablou care cuprinde o serie de simptome – cognitive, comportamentale și fiziologice, care apar ca un tipar patologic, la persoana care continuă să consume substanța sau să repete comportamentul, în ciuda problemelor semnificative provocate de acestea.

Recomand vizionarea filmului „Cracked Up – The Darell Hammond story” în care actorul și comediantul Darell Hammond dezvăluie cu multă vulnerabilitate impactul pe care traumele copilăriei le-au avut asupra lui, afectându-i relațiile, raportarea la sine și ceilalți, munca, traseul întregii vieți presărate cu dependențe, depresie și anxietate.

Multe persoane au una sau mai multe dependențe, fie de alcool, tutun, mâncare, dulciuri, cumpărături, internet, jocuri video/de noroc, sex, etc. Mai mult de atât, orice activitate care ne face plăcere, poate genera dependență într-un context favorizant.

Important este să știm că acea substanță sau activitate care ne face plăcere, creează la nivelul creierului și în corp o anumită stare pe care o dorim, cu care ne obișnuim în timp și pe care cautăm să o avem din ce în ce mai des, mai intens, ajungând astfel să consumăm substanța, să cheltuim, să facem activitatea din ce în ce mai mult, mai frecvent, pentru a ne simți „bine” constant.

Factori favorizanți în declanșarea adicțiilor

Familie și anturaj

Istoricul familial joacă un rol important. Respectiv, dacă ai o rudă apropiată cu dependență, există riscul de a dezvolta și tu o dependență (nu neapărat aceeași). În cazul adicției de alcool, prezența rudelor cu astfel de dependență crește riscul de dezvoltare a adicției, de până la 6 ori.

Mediul familial este un factor determinant în apariția adicțiilor. Lipsa legăturilor afective și relaționale puternice, normale, funcționale cu părinții, frații, poate duce la dezvoltarea de adicții. Cu atât mai mult crește riscul acolo unde există abuzuri și traume.

Anturajul are un impact semnificativ, întrucât din dorința de a fi acceptați, integrați într-un grup ești tentat/ă să cedezi presiunii grupului și să devii consumator/e de anumite substanțe.

Sociali și de mediu

Singurătatea poate fi factor favorizant de a declanșa adicții, ca formă de „a face față” situației.

Stresul poate fi factor favorizant în declanșarea adicțiilor, ca formă de a reduce presiunea resimțită  de cineva.

Bio-psiho-fiziologici

Sexul – bărbații sunt mai predispuși riscului de a dezvolta dependențe decât femeile.

Vârsta – cu cât vârsta este mai scăzută în consumul adictiv, cu atât riscul de a deveni dependent este mai mare, pe termen lung.

Metabolismul – felul în care corpul nostru metabolizează o substanță, diferă de la o persoană la alta; în unele cazuri pentru a atinge nivelul de „plăcere” dorit sau așteptat este nevoie de o cantitate mai mare din acea subtanță.

Prezența unei afecțiuni mintale sau de personalitate – depresia, anxietatea, ADHD, tulburarea de personalitate borderline, etc. pot să crească riscul de a dezvolta o adicție, conform DSM V.

Tipuri de adicție

Adicțiile de substanțe

Conform DSM V avem adicțiile de substanțe care au ca și caracteristică importantă modificarea circuitelor cerebrale care persistă și după detoxifiere, în special la indivizii cu tulburări severe.

Pentru a înțelege ce sunt adicțiile este bine de știut că efectele comportamentale ale acestor modificări cerebrale se observă în recăderile frecvente și în nevoia  intensă  de substanță atunci când persoanele sunt expuse la stimuli care au legătură cu acea substanță (craving). Substanțele adictive pot fi alcool, tutun, cafeină, droguri sau medicamente.

Adicția de muncă (workaholism-ul)

În condițiile în care muncim ca să trăim, muncim pentru că suntem încurajați socio-economic să o facem, pentru că supraviețiurea devine dificilă în lipsa muncii, cum putem vorbi despre adicție? Tot mai des se vorbește despre efectul de burnout care vine din „prea multă muncă”.

„Mă simțeam bine muncind, întrucât acolo eram apreciată, simțeam că am control asupra lucrurilor, că acestea depind în mai mare măsură de mine. Când am ajuns la burnout am realizat că am o problemă. Evident, nu aveam aproape nicio formă de viață personală, iar timpul pentru mine era limitat la strictul necesar. Mi-a fost necesar un an de terapie pentru a accepta că munca în exces este o fugă. Și pentru a mă confrunta cu lucrurile de care încercam să fug. Mai am un drum lung înainte, dar știu că am făcut primii pași.” povestește Diana, 35 de ani.

Adicția de jocuri de noroc

Jocul patologic de noroc (online sau offline) este des întâlnit și are drept caracteristici repercusiunile severe asupra calității vieții sociale, financiare, și a relațiilor familiale ale persoanei afectate.

Acesta este diferit de jocul ocazional, rar cu prietenii, într-un anumit context sau de jocul profesionist în care jucătorul joacă calculat, pentru a face bani și știe cum/când să se oprească. Ca și la alte adicții, controlul impulsiunilor este deficitar.

Adicția de internet/calculator/sindromul „selfie”

În era internetului, în perioada telemuncii, teleșcolii, toți suntem „dependenți” de calculator și internet. Dar, atunci când pierdem noțiunea timpului în fața calculatorului, când nu ne putem desprinde de calculator pentru a face altceva pentru beneficiul nostru, când viața socială se reduce sau dispare complet, când ești entuziasmat doar de statul/jocul la calculator/în mediul online/pe rețele de socializare, atunci putem vorbi de adicție.

În cazul acesta, când ne întrebăm ce sunt adicțiile, răspunsul ar putea fi „comportamente care compensează o lipsă de conectare”. Gordon Neufeld împreună cu Gabor Maté, în cartea lor „Cum să ne păstrăm copiii aproape” pun accent pe nevoia copiilor de conectare subliniind comportamentele ce derivă în lipsa conectării autentice (deseori, dependența de internet/jocuri)

Adicția de televizor

Televiziunea, respectivrelaxarea omului modern ar putea fi numită chiar adicție? Neuropsihologii au demonstrat că televizorul are efect hipnotic, indiferent de emisiunea vizionată.

Creierul nostru intră în stare de relaxare, respectiv de somn după 2 minute de expunere. Creierul nu face niciun efort când este expus televiziunii, practic tot ceea ce vedem trece dincolo de gândirea noastră critică, direct în subconștient.

Adicția de pornografie

Este nevoia crescută  de a viziona materiale pornografice. Aceasta vine însoțită de o serie de simptome precum: stimă de sine scăzută, dificultăți de relaționare, lipsă de intimitate emoțională cu partenerul, diminuarea libidoului și disfuncție erectilă, izolare socială, scăderea interesului față de relaționarea fizică reală, lipsă de motivație și depresie.

Adicția de cumpărături

A merge din când în când la cumpărături nu înseamnă că ești dependent/ă. Însă dacă ajungi cumperi mai mult decât îți poți permite și ai acest comportament pe fondul unor emoții de tristețe severă sau furie, atunci putem vorbi despre adicție.

Se pot distinge câteva tipologii de cumpărător precum: cumpărătorul compulsiv – cumpără pe stres emoțional; cumpărătorul bulimic – cumpără și returneză; colecționarul – se simte incomplet dacă nu are toate elementele/toate culorile dintr-un set; cumpărătorul trofeu – cumpără obiectul perfect; cumpărătorul de chilipiruri – cumpără orice doar pentru că este la reducere; cumpărătorul care dorește să își mențină imaginea de mare cheltuitor, cumpără tot ce este scump și strălucitor.

Adicția alimentară

Când vorbim despre adicție alimentară luăm în considerare consumul dar și restricția de alimente. Dacă restricția nu este impusă de doctor și de condiții medicale (ex. alergii, intoleranțe, boli de nutriție), atunci avem un tipar „bolnăvicios”  de restricție a anumitor alimente, cu observația strictă în consum, a cantității acestor alimente sau ingestia abuzivă de anumite alimente, alternând cu episoade de comportament restrictiv.

Prevenirea adicțiilor

Pentru a preveni adicțiile, încă din școală este important a se aduce în discuție următoarele aspecte:

Cunoaşterea şi înţelegerea riscurilor medicale, sociale, emoţionale şi legale, aferente adicțiilor de alcool, droguri, tutun, etc. Este necesar să se explice ce sunt adicțiile pe înțelesul fiecărei categorii de vârstă.

Cunoaşterea şi înţelegerea impactului presiunii exercitate de cei de-o seamă (anturaj) asupra deciziilor privind consumul de diverse substanțe sau activități.

Cunoaşterea şi înţelegerea organizațiilor și a tipurilor de asistenţă medicală și psihologică, disponibile pentru tratamentul dependenţelor.

Tulburări de comportament în adicții

În momentul în care există un tipar adictiv, indiferent de tipul adicției, există câteva comportamente care apar în mod repetitiv. Este necesar să știm ce sunt adicțiile pentru a fi atenți la semnalele care atenționează apariția unei dependențe, a o putea identifica și adresa cât mai timpuriu:

Repetarea actului adictiv, iar și iar, indiferent de consecințe.

Nevoia de a consuma/apela la comportament, pentru a resimți aceleași stări de anticipație, excitație, plăcere.

Pofta, nevoia greu de stăpânit marchează craving-ul.

Timpul de relaxare sau alături de familie sau prieteni este diminuat semnificativ sau chiar dispare, având loc o izolare socială a persoanei dependete.

Persoana în cauză minte, fură, ascunde sau comite alte ilegalități pentru a-și menține adicția.

Are probleme în urmarea studiilor, inclusiv drop-out (în special în cazul adulților tineri), dificultăți în a-și menține slujba și/sau relațiile familiale sau de prietenie.

Se bazează pe alții să îi asigure obiectele de strictă necesitate. Îngrijirea personală este oricum precară.

Pot apărea tulburări de alimentație și variații în greutate.

Pot fi observate comportamente de autopedepsire, care pot lua inclusiv forma unor exerciții fizice intense (în special în cazul dependențelor alimentare).

În lipsa adicției apar stări de iritabilitate, nervozitate, agresivitate. Sănătatea persoanei este afectată.

Terapia și recuperarea persoanelor cu comportament adictiv

Adicția este un efect și nu cauza principală a problemelor persoanei dependente, prin urmare adicțiile vin insoțite de alte afecțiuni precum depresie, anxietate, PTSD, tulburări de personalitate, etc. Cum spuneam, pentru a înțelege ce sunt adicțiile este necesar să privim în istoricul persoanei dependente.

Intervenția în adicții se face pe 2 planuri: medical și terapeutic. Medical, se analizează gradul de afectare al sănătății persoanei în cauză și se pot recomanda tratamente medicamentoase în cazuri severe.

Terapeutic se intervine pentru a analiza comportamentul cauzat de dependență, efectele adicției, emoții implicate în declanșarea și menținerea acestui comportament, dar și experiența de viață a persoanei. De asemenea este foarte importantă identificare motivației care stă la baza schimbării comportamentului. Se folosesc terapia cognitiv-comportamentală, terapii holistice sau terapii existențialiste în intervenția asupra adicțiilor.

Managementul recăderilor este parte importantă în terapia persoanelor cu adicții, ele fiind aduse în discuția și atenția persoanelor cu dependențe.

Terapia de grup are rol suportiv în menținere a comportamentului de abținere al persoanelor cu adicții. Este bine de știut că tratamentul adicțiilor este de lungă durată, deci este necesară multă răbdare…

Prevenirea recăderilor

În lupta cu dependențele persoana afectată nu luptă singură. Ea are nevoie de un psihoterapeut alături de care să treacă pas cu pas prin toate etapele. Lupta cu dependențele nu este ușoară și nici „corectă”.

Inclusiv persoanelor care se confruntă cu această problemă este necesar să li se explice ce sunt adicțiile pentru a le abilita să recunoască „problema” de care fug prin dependență. Din nefericire, la baza adicțiilor de cele mai multe ori stau abuzuri și traume, prin urmare confruntarea cu astfel de probleme poate fi dificilă, având o greutate emoțională deseori greu de dus.

Psihoterapeutul susține persoana cu adicții prin intermediul anumitor tehnici precum mindfulness, atât în recăderile depresive, în reducerea anxietății, dar și în intevenția efectivă asupra comportamentului adictiv. Conștientizarea intenției de consum și a comportamentului, slăbesc încetul cu încetul asocierile care susțin consumul și ajută la gestionarea mai bună a momentelor de nevoie, de poftă (craving).

În România sunt ONG-uri și clinici dedicate susținerii persoanelor în lupta cu adicțiile.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare