„Creierul îmi spune să ies din relația toxică, dar mă tem că nu voi găsi ceva mai bun”. De ce sunt femeile atrase de băieți răi

    Există diferite tipologii de „băieți răi”, dar cu certitudine au trecere la femei. La întrebarea de ce femeile sunt atrase de băieți răi, răspunsurile ar putea oscila între fiorul relațiilor cu avertismente, triumful în fața unui câștig aparent de neatins, dorința feminină de a îmblânzi pe cel „sălbatic” sau sentimentul de aparentă siguranță resimțit în preajma unui bărbat care pare puternic, încrezător și rebel. Uneori atracția este foarte puternică, iar atunci, nu ar fi rău să ne evaluăm tiparul relațional.

    În primul rând, ce este, oricum, un „băiat rău”?

    Biologii evoluționiști ar numi „băieții răi” ca fiind hipermasculini, explică Michael R. Cunningham, doctor profesor și psiholog la Universitatea din Louisville. „Acești bărbați eliberează  testosteron, ceea ce inspiră îndrăzneală și este asociat cu o sexualitate exagerată”, spune el.

    Pot fi, de asemenea, rebeli sau indisponibili din punct de vedere emoțional, spune Madeleine A. Fugère, Ph.D., profesor de psihologie la Eastern Connecticut State University și autor al cărții „Social Psychology of Attraction and Romantic Relations”. Să nu uităm că indisponibilitatea emoțională a fost mereu un soi de afrodisiac pentru femei, o atracție născută din dorința de a repara, deseori, relația cu propriul tată absent.

    În cea mai extremă și negativă interpretare, băieții răi prezintă calități ale așa-numitei triade întunecate psihologice, potrivit cercetătorului și antrenorului în relații, Marisa T. Cohen, Ph.D., CPLC. Practic, aceștia ar putea fi narcisiști (cu un sentiment de îndreptățire și o viziune grandioasă asupra lor), machiavelici (insensibili și predispuși la exploatarea altora) și psihopați (prezentând un comportament antisocial și impulsiv). Și totuși, uneori nu-i putem părăsi.

    Reprimarea rebeliunii feminine

    „Fetele posedă o serie de trăsături, precum răzvrătirea”, explică Robyn McKay, Ph.D., psiholog și co-autor al „Smart Girls in the 21st Century”. Aceste trăsături sunt de obicei reprimate în timpul copilăriei, deoarece femeile sunt educate  pentru a fi corespunzătoare principiilor societății și agreabile.

    Dacă viața interioară a unei fete nu este exprimată, ea poate fi atrasă de un băiat rău ca o modalitate de a-și exprima în mod indirect propria rebeliune interioară. Practic, „Suntem atrași de calitățile altora pe care noi înșine ne dorim să le avem”, spune sociologul și sexologul clinic Sarah Melancon, Ph.D. „O fată bună” poate admira libertatea băiatului rău.

    În ciuda faptului că această calitate îl face un partener nepotrivit pe termen lung, îl poate face atât de atractiv, încât merită aparent durerea potențială asociată ”.

    Citește aici articolul integral: „Bărbatul potrivit la momentul nepotrivit… e tot nepotrivit.”

    Deviațiile atașamentului

    Cercetările  din anii 1960 și 1970 efectuate de John Bowlby și Mary Ainsworth ne-au ajutat în înțelegerea teoriei atașamentului. Diferite forme de atașamente nesigure cu părinții noștri afectează stilurile noastre de atașament ca adulți. De exemplu, dacă părinții arătau dragoste, răspundeau nevoilor noastre și ne validau sentimentele, foarte probabil am dezvoltat un stil de atașament sigur. Atunci căutăm și dorim același stil de atașament ca un adult.

    Pe de altă parte, dacă am avea un atașament nesigur cu părinții noștri, este posibil să avem un sentiment fragmentat al sinelui. Acest lucru poate duce la stima de sine scăzută, anxietate în relații, îndoială că putem avea încredere în ceilalți și, uneori, suntem mai înclinați să căutăm relații care imită același atașament – nu pentru că ne simțim bine, ci pentru că ne este familiar.

    Citește aici articolul integral: „Momentul adevărului: știi ce tip de atașament ai?”

    Rolul tatălui

    Prin construirea unei relații cu tatăl nostru, creăm baza tuturor relațiilor viitoare. Tatăl ne învață cum să stabilim granițe cu ceilalți, să ne exprimăm propria autoritate, să trăim sentimentul propriei valori, reușind să ne menținem într-un echilibru sănătos.

    În relația cu tatăl stabilim dacă suntem capabile de autenticiate și exprimare liberă sau dacă ar fi trebuit să performăm, să vrăjim, să seducem, să concurăm, să flatăm, să cerem, să negăm, să distrugem, pentru a ne simți pe deplin acceptate. Într-o relație de cuplu avem tendința de a repeta tot comportamentul pe care l-am avut de trăit în copilărie pentru a primi atenția și acordul de la tatăl nostru.

    Factori psihologici care determină atracția față de băieți „răi”

    Problemele emoționale și psihologice nerezolvate pot determina, de asemenea, de ce femeile sunt atrase de băieți răi, respectiv stima de sine scăzută, sentimentul de a nu merita iubire, lipsa reperelor unei relații sănătoase, tolerarea abuzului ca parte din familiarul precizat anterior.

    O femeie care are un stil de atașament evitant, va alege un partener cu atașament similar, provocându-și aceleași răni cu care s-a obișnuit în copilărie. De asemenea, carențele educaționale conform cărora „așa sunt bărbații”, includ o sumedenie de convingeri nesănătoase privind lucrurile pe care o femeie „trebuie” să le tolereze.

    Lipsa de încredere în propria valoare explică de ce femeile sunt atrase de băieți răi, dar și de ce, deseori, tolerează relații abuzive (vorbim aici și despre abuzul emoțional, de altfel, foarte răspândit).

    Citește aici articolul integral: „Forme de abuz subtil: Ce efecte are neglijarea emoțională”

    Tiparul femeii predispuse la parteneriate toxice

    Cum spuneam anterior, există o serie de factori psihologici care pot explica de ce femeile sunt atrase de băieți răi. Tiparul relațional este o combinație între calitățile și defectele pe care părinții le-au etalat atât în relația cu noi, cât și în relația dintre ei.

    De multe ori femeile rămân în relații abuzive, sunt manipulate de sentimentul datoriei, al vinovăției, de convingerea că „nu sunt suficient de bune” sau că „doar atât merită”. În egală măsură, femeile au obiceiul de a se îndrăgosti de potențialul unui bărbat, de ceea ce ele însele proiectează în el la capitolul calități (neexplorate).

    De multe ori, ele trăiesc cu speranța că, odată ce le va întâlni pe ele, el se va schimba, va deveni diferit, se va „liniști”. În realitate nu ne schimbăm niciodată pentru că vrea „altcineva” ci doar atunci când există motivație interioară să facem acest lucru.

    Atunci când există răni nerezolvate din relația cu părinții, în special cu tatăl, femeile trăiesc fantezia repetării relației sau alegerii unui partener similar, cu scopul nerealist de a da o altă finalizare – un happy end. În realitate, nu stă în puterea lor să facă acest lucru, așa cum nici în copilărie nu este datoria copilului să construiască o relație sănătoasă cu părinții.

    Neputința este aceeași, indiferent de vârstă, ea fiind condiționată de capacitățile reale ale celeilalte persoane de a oferi ceea ce avem nevoie. În cazul „băieților răi” această capacitate rămâne doar o proiecție, o așteptare nerealistă a femeilor cu rolul unui miraj.

    „Mihai este căsătorit, are doi copii, iar eu am o relație cu el de 4 ani. Relație în care nu știu de ce stau, dar nu pot să renunț la el. Nu mi-a spus niciodată că mă iubește, nu crede în «sentimente», spune că amândoi avem beneficii de pe urma relației. Eu nu știu ce beneficii am. Nu sunt întreținută de el, sunt doar la dispoziția lui. Totul se rezumă la timpul lui, cheful lui, nevoia lui. Dacă cer ceva, îmi reproșează și îmi spune că e dezamăgit de mine că sunt așa needy. Știu că nu sunt ok, creierul meu îmi spune să ies din această relație. Dar teama mea este că nu voi găsi ceva mai bun, așa că rămân unde sunt și tot sper. Că într-o zi poate mă alege pe mine. Sau într-o zi o să mă trezesc… sper să nu vină târziu ziua aceea,” povestește Florentina, 32 de ani, din Timișoara.

    De ce evităm băieții buni?

    Deseori, băieții buni par a fi plictisitori și nu o provocare, iar asta nu este vina lor. Atunci când obișnuința femeii este de a se simți într-un roller-coaster emoțional alături de un partener, este posibil să nu recunoască o relație sănătoasă, aceasta nefiindu-i familiară. Totodată, tot ce intră în categoria „fructului interzis” reprezintă o mai mare atracție. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai multe obstacole de depășit, cu atât este mai mare fiorul pentru femeie.

    Cu toate acestea, pe măsură ce femeile înaintează în vârstă (evoluează, se maturizează și experimentează durerea, suferința și dezamăgirea relațiilor toxice), ele încep să aprecieze bărbați care să le satisfacă nevoile, să le iubească, să le îngrijească și să le respecte, care pot fi buni părinți. Se reapropie astfel de nevoile lor, de autenticitate, de o viziune mai limpede asupra viitorului.

    Când întâlnim pentru prima dată un partener toxic sau o persoană indisponibilă din punct de vedere emoțional, legătura noastră cu el se consolidează prin atenția excesivă pe care o primim, combinată cu retragerea emoțională pe tot parcursul relației.

    Respingerea și afecțiunea merg adesea mână în mână într-o relație atât de tulbure în care un partener este fluent în a oferi mesaje mixte. Respingerea afectează într-atât încât circuitele cerebrale, în timpul unei despărțiri, reflectă circuitele cerebrale atunci când suferiți de durere fizică. O despărțire de o persoană toxică care v-a maltratat pe tot parcursul relației agravează acest efect și îl face mult mai dificil de recuperat.

    Citește aici articolul integral: „Ghosting sau ce se întâmplă cu cei care dispar fără explicații: „Oare am greșit eu cu ceva?”

    Dopamina, oxitocina și băieții răi

    Experiențele pozitive, precum întâlnirile de neuitat, atenția excesivă, complimentele, sexul uimitor, cadourile și gesturile romantice, mărețe, pot elibera dopamina în creier. Dopamina este un neurotransmițător care controlează centrul de plăcere al creierului nostru, ceea ce creează circuite de recompensă, care generează apoi asociații automate în creierul nostru, corelând partenerii noștri romantici cu plăcerea și chiar cu supraviețuirea.

    Care este trucul? Dopamina curge mai ușor în creier atunci când există un program de „întărire intermitentă” de recompense, mai degrabă decât un program consistent. Incapacitatea unui partener toxic de a ne oferi ceea ce avem nevoie ne lasă să căutăm vremurile bune și să continuăm să investim în relație, la fel ca un jucător de la un slot machine care speră la un câștig perceput în ciuda inevitabilelor pierderi ale unei investiții atât de riscante.

    Dr. Helen Fisher a descoperit că această experiență de „frustrare-atracție” a obstacolelor într-o relație romantică ne intensifică sentimentele de dragoste, mai degrabă decât să le împiedice. Ea discută despre modul în care creierul celor aflați în relații de adversitate devine activat într-un mod extrem de similar cu creierul dependenților de cocaină.

    Intimitatea fizică permite femeilor aflate în relații disfuncționale să elibereze oxitocină, numită în mod adecvat hormonul „dragostei” sau „îmbrățișării”. Acesta este același hormon care leagă mama și copilul la naștere și, de asemenea, explică de ce femeile sunt atrase de băieți răi și chiar rămân în relații cu ei.

    Oxitocina promovează nu numai atașamentul, ci și încrederea. Cercetările arată că atunci când este implicată oxitocina, trădarea nu împiedică neapărat o persoană să investească în continuare în cel care a trădat.

    Cum renunțăm la acest tipar

    Pentru sănătatea noastră emoțională avem nevoie de noi tipare relaționale, iar pentru acest lucru este necesar să ne informăm din surse de specialitate, să ne evaluăm obiectiv relația de cuplu, poate chiar să ascultăm părerile celor apropiați nouă, care ne vor binele, iar dacă pare dificil să întrerupem cercul suferinței, să ne adresăm unui psihoterapeut.

    Uneori, să constatăm că nu ne este bine alături de un partener, sau că avem un tipar toxic, nu este suficient pentru a produce o schimbare. Poate fi necesar un demers mai profund, în care ne poate însoți un specialist.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook