Timiditatea nu ocolește pe nimeni! Cum o vindecăm când ne domină viața

    Fiecare dintre noi ne-am confruntat într-un anumit moment al vieții cu timiditatea, pe care am resimțit-o la intensități diferite. Aceasta este o teamă care apare în contexte sociale și care nu ocolește nici introverții, nici extroverții. Dar oare când este prea multă și ce avem de făcut dacă ne afectează modul în care relaționăm cu ceilalți?

    Ce este timiditatea

    Într-un sens general timiditatea este o teamă. O teamă de a fi observat sau analizat la care se adaugă o senzație de rușine, care poate îmbrăca diverse haine: ne poate fi teamă să nu fim în atenția cuiva (deși ne dorim acest lucru), să nu fim considerați neimportanți de către ceilalți, să nu fim judecați de cei din jur.

    Fiecare dintre noi a simțit de-a lungul vieții, cu o intensitate mai mică sau mai mare, timiditate. De exemplu, atunci când vrem să avem interacțiune socială, dar ne temem că nu ne vom ridica la înălțimea așteptărilor și sfârșim prin a evita unele întâlniri sau prin a avea un comportament reținut în general.

    Spre deosebire de timid, introvertul nu evită interacțiunile sau activitățile sociale, el preferă solitudinea și se bucură de aceasta, mai ales că după un anumit timp, socializarea fără un sens mai profund sau o miză mai importantă i se pare obositoare. Este cu siguranță mai ușor pentru un introvert decât pentru un timid să-și exprime o părere personală, sau să ia cuvântul în public.

    Majoritatea celor timizi sunt și introverți, dar se pot regăsi timizi și în rândurile extraverților. Aceștia din urmă își pot arăta timiditatea în cazuri în care este necesară spontaneitatea sau când devin anxioși sub puterea ideii că ar putea fi deconspirați drept impostori.

    Când simțim însă o teamă exacerbată față de situații noi, de critică sau respingere, când suntem dominați de sentimente de inadecvare sau ridicol atât de intense încât evităm inclusiv relații de cuplu sau anumite meserii care necesită un contact social, putem să ne gândim la posibilitatea existenței unei tulburări de personalitate de tip evitant.

    Cum se manifestă timiditatea

    Persoana timidă manifestă o inhibițe la nivel social. Ea gândește foarte mult, înainte să acționeze sau să verbalizeze ceva. Trece în revistă, de mai multe ori, ce urmează să se întâmple și, de cele mai multe ori, anticipează negativ consecințele acțiunilor sale.

    Timidul are, în general, o stimă de sine mai scăzută, discursul interior critic, este pasiv sau cel puțin discret în relațiile sociale. În interacțiunile cu ceilalți, persoana timidă se autoevaluează în general prin subestimare, mai ales în privința statutului social. Necesitatea de a vorbi în public sau prezența într-un grup de oameni solicită intens emoțiile.

    Cum trăim cu timiditatea

    La nivel emoțional, timiditatea ne face să simțim rușine, însingurare, stimă de sine scăzută, chiar și tristețe, iar la nivel comportamental putem evita privirea celor din jur sau vorbi nearticulat și încet, în speranța că nu ne aude nimeni. Putem dezvolta ticuri, sau putem evita cu totul anumite întâlniri sau evenimente sociale.

    La nivel cognitiv, suntem acaparați de o părere foarte proastă despre sine, de gânduri negative referitoare la situație în sine sau la ce ar putea considera ceilalți, de griji permanente și de tendința destul de conturată în cazul timidității către perfecționism.

    Nu sunt de neglijat nici manifestările la nivel corporal – inima ne bate mai rapid, ne transpiră palmele, avem senzație de vertij, putem tremura, ne putem înroși.

    Efectele timidității

    Timiditatea poarta cu sine multă suferință și pierderi, mai ales la nivel social. Este un real disconfort pentru o persoană timidă să comunice cu altcineva, un subiect de interes sau chiar lucruri banale, cu toate că în sinea sa, timidul tânjește după această relaționare.

    Paradoxal, sensibilitatea și nesiguranța timidului sunt etichetate de cei din jur drept plictiseală, snobism sau posomorâre. În carieră, efectele timidității pot deturna persoana de la un parcurs profesional ascendent. Astfel, fiind timid, posturile de conducere sau de vânzări, unde este nevoie de o atitudine hotărâtă și expansivă, nu pot fi accesate.

    Remedii prin gestionarea gândurilor și emoțiilor

    Înainte de a ne putea gestiona emoțiile, trebuie mai întâi să le cunoaștem, să le acceptăm și să le onorăm prezența în viața noastră, pentru că niciuna nu este în plus! Aidoma și cu gândurile. În tumultul nostru de trăiri și gânduri, nu există numai aspecte negative, doar că pe acelea le recunoaștem mai repede (ne-au ajutat să supraviețuim).

    Dincolo de ele există și situații gestionate cu succes, există aptitudini și puncte forte care ne-au servit de-a lungul vieții. Dacă reușim să ne menținem focusul pe acestea din urmă, vom identifica ce am făcut, cum am gândit când am avut succes, iar mai departe vom putea încerca să repetăm ceea ce a funcționat pentru noi.

    Focusul pe pozitiv se antrenează pas cu pas, puțin câte puțin, mai întâi cu o listă a calităților personale, apoi cu recunoașterea prezenței lor în trecutul nostru, apoi cu planuri de a le aduce și astăzi în viața noastră și nu în ultimul rând cu observarea și monitorizarea permanentă a stării noastre interioare.

    Exerciții de expunere

    O altă abordare care poate diminua timiditatea este expunerea treptată la stimulul declanșator de teamă sau de rușine. Acest lucru presupune ca mai întâi să cunoaștem acești stimuli – poate socializarea într-un grup, vorbitul în public, interacțiunea cu un potențial partener de cuplu, participarea la o examinare, sau conversațiile banale la supermarket.

    Prin expunerea treptată la acești stimuli evităm izolarea în propria carapace (care nu face altceva decât să agraveze timiditatea) și luăm contact direct cu sursele de disconfort. Aici, în acest contact, avem șansa de a gândi și de a simți altfel decât am făcut-o până acum.

    Sprijinul terapeutic

    Nu trebuie să trecem prin tot acest proces singuri. Există psihoterapeuți specializați în astfel de abordări care ne pot fi alături. În psihoterapie se tratează gestionarea anxietății și dezvoltarea competențelor de a face față cerințelor sociale. Comunicarea asertivă, antrenarea unor comportamente hotărâte și asumate și învățarea unor tehnici de relaxare sunt alte căi ce se pot descoperi în terapie, atât în forma ei individuală, cât și în cea de grup.

    Deturnarea atenției de la persoana proprie către cei din jur poate fi o altă soluție pentru gestionarea timidității. Și asta pentru că persoanele timide se focusează foarte mult pe gândurile și emoțiile proprii, pentru a le a avea în permanent control

    Așadar, ieșirea din zona de confort și înfruntarea propriilor frici ne poate elibera. Încrederea vine din acțiune, nu din evitare. Și dacă tot ne decidem să acționăm, să fie cu bărbia sus, spatele drept, privind viața și omul în ochi, vorbind mereu din locul în care suntem, menținând atenția pe obiectivul dorit – eliberați de timiditate.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook