Tot ce trebuie să știi despre stres: când este util, când devine un pericol

Tot ce trebuie să știi despre stres: când este util, când devine un pericol

Nu putem elimina stresul din viața noastră dar, înțelegând rolul pe care îl joacă, ne putem ocupa mai eficient de efectele lui negative. Latura pozitivă a stresului înseamnă motivare către atingerea unui obiectiv, dar și activare corporală pentru evitarea unui pericol. Stresul cronicizat însă duce la oboseală permanentă, iritare, depresie și la îmbolnăviri ale corpului. Să fim atenți la stările noastre înseamnă să dăm mai multă atenție nevoilor pe care le avem și modului în care ne autoreglăm. Iată tot ce trebuie să știi despre stres.

Conectare prin stres

Ne simțim conectați prin stres? Am rămas cu această retorică în urmă unei ședințe de terapie. Femeia din fața mea îmi aducea în prim plan cum relația ei actuală de cuplu funcționează mult mai bine decât cea anterioară, întrucât partenerul prezent este „la fel de stresat și de ocupat” și astfel se simte înțeleasă.

Trăim o formă de contagiune prin stres, ajungem să normalizăm stările, gândurile, să ne pierdem în mulțimi stresate și să nu luăm în seama că orice lucru cu valențe pozitive pierdut din control poate să atragă consecințe. Stresul este inevitabil și indispensabil cât timp resursele corpului nostru nu sunt constant și prelung suprasolicitate.

„Mă simt copleșită, nu reușesc să rămân atentă, resimt o oboseală continuă, mintea mi-e ca o tornadă, iar corpul încordat. Sunt câteva dintre acuzele pe care le expun în perioadele în care stresul mă acoperă și nu reușesc să fac un pas în afara mea pentru a observa că toate acestea sunt legate între ele.”

Stresul este răspunsul la orice formă de amenințare, reală sau creată în plan imaginar. Mă poate proteja când sunt în pericol, cât timp îl conștientizez și nu îl las să se transmită ca într-o epidemie.

Hans Selye, cel care a formulat, în 1937, primul model teoretic și experimental al stresului (valabil și astăzi în liniile sale esențiale), consideră că lipsa stresului înseamnă moarte („no stress means death”), astfel că el a definit stresul că sindrom general de adaptare.

Stresul, personaj pozitiv, personaj negativ

Sistemul nervos reacționează prin eliberarea adrenalinei și cortizolului care demarează un soi de celulă de criză, bătăile inimii sunt mai puternice, mușchii se încordează, respirația se intensifica. Corpul ajunge într-o stare superlativă în care face apel la resurse, la energie și rezistență, însă oferă un timp mai scurt de răspuns în față deciziei: luptă, îngheață sau fugi.

Stresul ne e necesar în primul rând pentru a ne ține în gardă când suntem în situații dificile sau periculoase. Stresul în conexiune cu anxietatea, cât timp se modelează în echilibru și capătă rol autoprotector, ajută chiar și în situații limită, de exemplu, să avem o reacție promptă – pe care o numim instinctivă, în prevenirea unui accident.

Când vorbim despre proiecte, activități academice sau activități referitoare la job, stresul capătă forme de încurajare, presiunea resimțită se îmbracă în antrenor motivațional și ne ghidează spre a efectua sarcinile fără să dăm curs procrastinării sau chiar să evităm vinovățiile survenite din cauza lipsei eficienței.

Însă, când perpetuăm același stil, de la un punct, lucrurile nu vor mai fi în favoarea noastră. Vom începe să resimțim sabotajul, să suspectăm probleme de sănătate psihică sau fizică, să ne subjugăm stările de spirit și să încălcăm flagrant relațiile cu oamenii din jur. Stresul poate duce către boli fizice și afecțiuni psihice, eșecuri profesionale ori separări în relații.

Simptomele stresului

Stresul acționează sub formă triadei cunoscute, există simptome cognitive, emoționale și comportamentale.

Din punct de vedere cognitiv pot să apară probleme de memorie și de concentrare, incapacitate decizională, instaurarea pesimismului: îi transmit minții mele o filtrare exclusivă pe negativ și pierd controlul asupra gândurilor, creez aglomerație și preocupare și astfel apare și anxietatea.

Emoțional, resimt furie și iritabilitate, pentru că pare că timpul se distorsionează în defavoarea mea și încep să instaurez o formă de singurătate, de izolare socială, fie pt că nu am energie de a interacționa fie pt că tristețea și furia mă fac să fiu ursuză și de neplăcut pentru cei din jur.

Comportamentele cotidiene încep să se schimbe și întreaga stare să semene cu o depresie. Merg spre transformări ale rutinelor, alimentația e în exces sau insuficientă, pierd o disciplină a orelor de somn și bineînțeles, încep să neglijez din rândul responsabilităților, Există totodată apariția ticurilor nervoase sau amplificarea dependențelor.

Mai există o ultima categorie de simptome, extrem de importantă, în care corpul își cere tribut pentru modul în care îl purtăm. Simptomele fizice sunt cel mai ușor observabile din cauza energiei scăzute, încordării musculare, palpitațiilor, scăderea sistemului imunitar, scăderea libidioului, apar migrenele ori bruxismul.

Tipuri de stres

Stresul acut

Stresul acut poate fi încadrat la „stres sănătos” până într-un anumit punct, întrucât se dezvoltă în baza cerințelor prezente sau din viitorul apropiat și este o formă de scurtă durată dezvoltată chiar și din activități care ne fac plăcere.

Aglomerarea în exces sau repetarea activităților plăcute în conjuncturi nefavorabile, când suntem obosiți, lipsiți de energie, duc spre forme de stres cronic și epuizare. Adrenalina se retrage când expunerea e prelungită și nu ne oferim recuperare.

Stresul acut poate ajunge și la intensități mari, atunci când este cauzat de evenimente traumatice și poate cauza în astfel cazuri probleme de sănătate psihologică, precum sindromul de stres post-traumatic (PTSD).

Stresul post-traumatic activează retraumatizări ale unor evenimente traumatice și atrage frică, neputință, groază. Amintirile recurente sau visele detresante persistă și se crează o reactivitate fiziologică repetitivă la percepția că evenimentul traumatic e recurent.

Stresul acut episodic are la baza fugă continuă și constanța apărută dintr-un stil de viață nu tocmai optim. Persoanele care rămân în urmă cu activitățile, care întârzie sistematic, care nu reușesc să se organizeze dezvoltă pe perioade scurte stres acut.

Stresul cronic

Stresul cronic este un fel de resemnare în față stresului. „Nu văd soluții, nu am de ales, nici nu mai încerc să schimb ceva.” Stresul cronic poate să provină din experiențe din copilărie care nu au fost procesate. O persoană cu stress cronic, de obicei are o stimă de sine scăzută, o schemă cognitivă activă care ține de eșec, deprivare emoțională, neglijare ori supraresponsabilizare.

În stresul cronic, adesea, oamenii uită de existența lui și se obișnuiesc cu existența acestuia. Obiceiurile nocive pe care le menținem în viața noastră vor duce către apariția bolilor de natură fizică sau psihică. Corpul ne indică semnale de alarmă, iar mintea i se împotrivește de cele mai multe ori; dacă vom ignoră problema, nu o să dispară.

Vitamine pentru stres

Atunci când stresul ne copleșește, afectându-ne abilitatea de a ne găsi liniștea, de a ne relaxa sau chiar de a ne odihni, tulburându-ne somnul, ar fi recomandat să ne adresăm unui psihoterapeut, dar și unui medic.

Dr. Brian Dixon, specializat în biologie moleculară și John Bosse, dietetician, ambii din partea companiei Usana Health Sciences din SUA, declară că vitaminele îți ajută corpul să performeze la parametrii optimi, iar suplimentele cu multivitamine adaugă minerale importante sănătății. Combinația dintre cele două (vitamine și minerale) este cea mai recomandată, cu atenție la dozare, nefiind recomandat consumul în exces, care poate avea efecte negative.

Ei menționează că folosim noțiunea de stres pentru starea emoțională, dar ea este legată și de stresul oxidativ. Stresul oxidativ este termenul folosit pentru afecţiunile produse de speciile reactive de oxigen numite radicali liberi. Stresul oxidativ se definește ca fiind dezechilibrul dintre oxidanţi și antioxidanţi, în favoarea oxidanţilor, cu potenţial distructiv și patogenetic.

În acest sens precizează că există sudii cu vitamine B, care arată că un consum regulat timp de 2 până la 12 săptămâni, duce la îmbunătățirea percepției stresului, îmbunătățind dispoziția. Tot ei precizează că ar trebui adăugate între suplimente și antioxidanții (vitaminele A, C și E).

Este bine de știut că echilibrarea interioară vine în primul rând odată cu adoptarea unui stil de viață mai sănătos în care să includem o alimentație corectă, dar și mișcare. Multe dintre aceste probleme se datorează consumului de alcool, fumatului și consumului de alimente bogate în grăsimi. Suplimentele pot fi utile, dar schimbarea în bine depinde de noi și măsurile pe care le adoptăm.

Stresul dintotdeauna

Tratarea superficială a stresului nu e un loz câștigător. Medicul canadian Gabor Maté prezintă în amănunt în cartea sa „When the body says no” conexiunile dintre traumă și stres, implicațiile pe termen lung, poate chiar permanent, a cronicizării unei stări constante de presiune, încordare, furtună a minții și epuizare care poate să își aibă rădăcina încă din vremurile când nu ne era clar cum arată sau cum ar trebui să arate îndeplinirea nevoilor noastre.

Invalidarea felului în care ne simțim atrage stigma, adică de multe ori contribuie activ la creșterea unor comportamente necorespunzătoare, nesănătoase.

Stresul nu e un moft al vremurilor actuale, e o realitate a tuturor vremurilor care din când în când își schimbă numele, dar își păstrează conținutul și puterea de a sancționa lipsa de grijă pe care ne-o oferim.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare