Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă și cum se poate trata

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă și cum se poate trata

    Să-ți speli excesiv mâinile, să refuzi să mergi la medic din teama de a nu te contamina cu vreo bacterie sau să verifici în mod repetat dacă ai închis aragazul- toate acestea pot fi semne ale faptului că suferi de tulburare obsesiv- compulsivă.

    Așa cum îi spune si numele, simptomele caracteristice tulburării obsesiv-compulsive (TOC) sunt reprezentate de obsesii și compulsii. Obsesiile sunt gânduri, idei, imagini sau amintiri persistente, recurente, intruzive și inadecvate, dificil de controlat, care induc anxietate, si pe care pacientul nu le poate ignora, deși încearcă. Ele nu produc plăcere și nu sunt resimțite ca voluntare.

    Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care individul se simte presat să le realizeze ca răspuns la o obsesie, cu scopul de de a reduce disconfortul declanșat de aceasta și de a preveni un eveniment de care se teme (de exemplu, obsesia de contaminare – frica de de infectare în urma celui mai mic contact cu un obiect sau cu o persoana și ablutomania – compulsia de a se spăla în mod excesiv pe mâini).

    Gesturi care reduc calitatea vieții la cei cu tulburare obsesiv-compulsivă

    Obsesiile și compulsiile sunt consumatoare de timp (mai mult de o oră pe zi), cauzează disconfort semnificativ și deficite în domeniul social, profesional sau în alte  domenii importante, ceea ce le diferențiază de comportamentele repetitive ocazionale, care apar în mod obișnuit (de exemplu, verificarea de două ori că ușa este încuiată).

    Vârsta medie la debut este 19,5 ani în SUA. În 25% dintre cazuri, tulburarea debutează până la vârsta de 14 ani. Debutul după 35 de ani este neobișnuit, dar poate fi întâlnit. Persoanele de sex masculin au o vârstă mai mică decât cele de sex feminin la debutul bolii.

    Cele mai comune obsesii și compulsii

    Conținutul specific al obsesiilor și compulsiilor variază de la un individ la altul. Totuși, unele teme sau subiecte sunt comune:

    • obsesiile de contaminare și compulsiile de spălare
    • obsesia pentru ordine și simetrie și compulsiile de repetare, ordonare și numărare
    • obsesii pe teme considerate interzise sau tabu, spre exemplu obsesii cu un conținut agresiv, sexual sau religios și compulsii de mărturisire
    • îndoiala patologică și compulsia de verificare (obsesia implică un pericol pentru sine sau pentru ceilalți, de exemplu frica de a fi lăsat aragazul deschis și verificarea repetată a acestuia).

    O tulburare care poate deteriora relațiile cu prietenii și familia

    O astfel de tulburare se asociază cu o reducere a calității vieții, precum și cu niveluri crescute de afectare socială și profesională.

    Deficitul poate fi cauzat de timpul consumat cu obsesiile și compulsiile, precum și de obstacolele specifice pe care acestea le creează. De exemplu, obsesiile de rănire a celorlalți pot face ca relațiile cu prietenii sau familia să fie resimțite ca periculoase, iar rezultatul poate fi evitarea lor.

    Obsesiile legate de ordine și simetrie pot perturba finalizarea la timp a unor proiecte școlare sau profesionale. Indivizii cu griji legate de contaminare pot evita cabinetele medicilor sau spitalele, chiar și atunci când consulturile sunt necesare, sau pot să dezvolte leziuni tegumentare prin spălare excesivă.

    De ce apare tulburarea obsesiv- compulsivă

    Există multiple ipoteze privind cauzele TOC:

    • vulnerabilitatea genetică: rata de apariție a tulburării în rândul rudelor de gradul I ale adulților diagnosticați cu TOC este de două ori mai mare decât în rândul rudelor de gradul I ale adulților fără acest diagnostic
    • perturbarea unor sisteme de transmitere neuronală, cum este cel al serotoninei
    • factori de temperament: tendința mai mare către emoții negative, inhibiție comportamentală în copilărie
    • evenimente de viață: abuzul fizic și sexual în copilărie, precum și alte evenimente stresante sau traumatizante au fost asociate cu un risc crescut de a dezvolta această tulburare.

    Adesea, cei afectați au și alte tulburari: depresie, tulburare de panică, tulburare de anxietate generalizată, fobie socială, tulburare cu ticuri, tulburări ale comportamentului alimentar, schizofrenie.

    Cum se poate trata tulburarea obsesiv- compulsivă

    Modalitătile de tratament sunt multiple:

    • psihoterapeutice: terapie cognitiv-comportamentală, terapie suportivă, terapie de grup, terapie familială
    • biologice (medicație)
    • terapie electro-convulsivă
    • stimulare cerebrală profundă

    Decizia privind o modalitate de tratament sau alta se bazează pe judecata clinică și experiența medicului psihiatru, dar și pe preferința pacientului.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare