Somatizare: când corpul atrage atenția asupra problemelor psihologice ignorate
În somatizare putem experimenta diferite dureri fără a avea nicio boală fizică. Foto: Shutterstock
Deși există o legătură certă între minte și corp, avem obiceiul să ne ignorăm grijile, problemele, nevoile, în speranța că „vor trece”. Nu odată auzim: „și dacă mă gândesc la ele cu ce mă ajută?”. Totuși, numeroase studii arată că, ignorând problemele de ordin psihologic, creăm un stres cronic în corp care, mai devreme sau mai târziu va duce și la o somatizare a acestora. Concret: corpul începe să ne atragă atenția.
Anxietatea, motorul somatizărilor
În ultima vreme, s-a vorbit foarte mult despre anxietate și am experimentat-o majoritatea dintre noi, în contextul pandemic. Anxietatea este frică cronică cu privire la viitor, o dispoziție generală ce cuprinde simptome emoționale, cognitive, comportamentale, și fiziologice.
Printre simptome și manifestări, găsim adesea: griji permanente și ruminații asupra unui viitor amenințător și pesimist, gânduri autocritice, control excesiv, perfecționism, frică intensă, agitație interioară, comportamente de asigurare (verificări repetate, precauții excesive) sau de evitare a unor situații specifice, amânare sau procrastinare, tensiune musculară, insomnii, oboseală cronică, modificări ale apetitului, puls crescut, dificultăți respiratorii.
Teama se instalează atunci când nu ne simțim în siguranță și are rolul de a ne activa pentru a ne proteja de pericole și amenințări. Din punct de vedere evoluționist, creierul s-a adaptat să reacționeze prin a elibera hormoni activatori care să ne dea energia de a ne lupta cu pericolul sau de a fugi de el. Răspunsurile de apărare la nivel somatic (în corp) sunt luptă, fugi sau fă pe mortul (îngheață). În situația în care amenințarea este iminentă și constantă, n-avem cu cine ne lupta și nici cum să fugim, teama se cronicizează în anxietate.
Spre exemplu, contextul pandemic a generat o stare generală de nesiguranță și incertitudine, la care răspunsul emoțional firesc este teama. Cu atât mai mult cu cât inamicul (virusul) este invizibil și impredictibil și oricine îl poate purta, ne-am izolat social. Reglarea emoțională sănătoasă, tot din punct de vedere evoluționist, este prin atașament, adică prin relaționarea cu persoanele dragi. Pierzând și acest mecanism, riscul de somatizare a anxietății în boală a crescut.
Același lucru se întâmplă și cu alte amenințări invizibile – gândurile. Din acest motiv este recomandată terapia cognitiv comportamentală, întrucât adresează felul în care noi interpretăm realitatea și anticipăm viitorul și energia pe care o consumăm pentru a preveni amenințări imaginate și puțin probabile.
Cum se simte în corp anxietatea
Cea mai evidentă manifestare a anxietății este într-un atac de panică. Pulsul crește, respirația e rapidă și superficială, apar senzații de sufocare, transpirație excesivă. Se activează tot corpul, însă neexistând un inamic palpabil, trăim un paradox – în atacurile de panică ne este frică tocmai de manifestările fricii excesive.
Gândurile cele mai comune sunt „o să mor” și „o să înnebunesc”. Este un cerc vicios al fricii de frică. Atacul de panică este, însă, la nivel fiziologic, o descărcare puternică de adrenalină și cortizol, care se „consumă” prin corp în câteva minute și apoi se oprește.
„Fiica mea, când o duceam la grădiniță, aproape în fiecare dimineață, când ne apropiam de clădire începea să verse, spunea că îi este rău și să nu o ducem. Am cam ignorat manifestările și am zis că o sa îi treacă, că este doar o perioadă și îi este dificilă separarea. S-a adaptat și nu a mai repetat aceste episoade când le-a fost schimbată educatoarea. Ulterior, la ceva timp distanță (mai exact când a mers la școală și ne-a povestit exact ce a pățit), am aflat că prima educatoare îi abuza psihic: dacă nu știau să răspundă la anumite întrebări, îi punea să stea în picioare cu mâinile ridicate… A avut mult timp probleme de încredere din cauza a ceea ce a pățit atunci și îi era teamă să răspundă la școală ca nu cumva să fie pedepsită dacă nu știe ceva,” povestește Diana, o mamă din Constanța.
Legătura minte-corp sau psiho-somatică
Medicul și specialistul în traumele de dezvoltare Gabor Maté și-a dedicat munca asupra studiului impactului acestora asupra sănătății fizice și mentale. Acesta afirmă că nimic nu există pe cont propriu, toate sunt interconectate și că majoritatea bolilor fizice au un substrat psihologic.
În cartea sa, „Când corpul spune nu”, detaliază legătura dintre minte și corp, dintre psihic și fizic. Somatizarea sau boala somatică are loc atunci când separăm mintea de corp, iar corpul răspunde și trage semnale de alarmă asupra unui stres psihologic și emoțional neprocesat.
Există o legătură strânsă între sistemul nervos și sistemul imunitar. Stresul stimulează sistemul nervos pentru a ne face mai puternici să ne apărăm de pericol. Creierul percepe și reacționează la amenințare la fel, fie că e leul din savană, deadline-ul de la muncă sau durerea emoțională. La animale, activarea ajută pentru supraviețuire, iar după ce pericolul a dispărut, energia se eliberează prin scuturat sau tremor. În cazul nostru, de astăzi, stocăm în corp toată acea energie, cronicizându-se.
Sistemul imunitar protejează de pericolele din interiorul corpului și ne menține rezistenți la boală. Atunci când corpul este suprasolicitat, supra-activat pe termen lung datorită anxietății, acesta nu mai are energie pentru a se lupta cu boala. Pe de altă parte, cortizolul mai este numit și hormonul stresului, iar efectul expunerii prelungite la cortizol este scăderea imunității și slăbirea funcționalității organelor. Practic, organismul face o economie a resurselor interioare și le distribuie în funcție de priorități.
Frecvent, persoanele predispuse la anxietate au istoric de viață din care au învățat că lumea este un loc periculos. Fie pentru că au fost abuzați sau neglijați (abandon emoțional), fie criticați excesiv (mesajele primite fiind „nu sunt suficient, trebuie să fiu/fac perfect, altfel voi fi respins”), fie pentru că au fost hiper-protejați (mesajul primit fiind „nu sunt în stare”).
Mediu stresant, corp stresat
În dezvoltarea umană, copiii percep și experimentează lumea în primă fază corporal și senzorial, neavând structurile cognitive și lingvistice dezvoltate. Astfel, supraviețuirea lor depinde în totalitate de iubirea, protecția și îngrijirea din partea părinților sau a figurilor de atașament. Când mediul este unul stresant sau figura de atașament este stresată, copilul percepe și organismul lui reacționează pentru a-l ajuta să supraviețuiască.
Frecvent are loc un conflict interior între două nevoi foarte importante – de iubire și atașament și de autenticitate, să fim cine suntem. Când autenticitatea amenință iubirea, înțelegem că nu vom fi iubiți pentru cine suntem, ne reprimăm autenticitatea și ne luptăm să fim cine se așteaptă de la noi să fim pentru a primi iubire. Durerea emoțională nu dispare, sistemul nervos rămâne activat și afectează toate celelalte sisteme.
Stresul acut devine cronic pe termen lung, corpul nu mai are energie de a se regla, scade imunitatea, iar boala se instalează în zonele vulnerabile.
Tulburările somatice nu sunt alegeri conștiente, ci adaptări la un stres pentru care nu avem (încă) alte strategii de a supraviețui.
Citește aici articolul integral: „Ce putem face pentru a diminua stresul la muncă”
Alte tulburări somatice
În Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-V) există o categorie dedicată Tulburării cu simptome somatice și tulburărilor înrudite. În tulburarea cu simptome somatice există simptome fizice reale, și deși investigațiile medicale nu arată nimic, îngrijorările în legătură cu simptomele cauzează dificultăți psihologice și sociale. Apare mai frecvent la femei.
„În ultima vreme, am dureri acute de stomac și episoade de febră inexplicabile. Am fost la medicul generalist, mi-a spus că analizele sunt bune și că sunt răcită. Nu sunt răcită. Gastroenterologul mi-a spus că nu am nimic, că sunt tânără și n-am de ce să-mi fac griji. Muncesc mult și sunt mereu activă, nu sunt o persoană bolnăvicioasă, nu-mi plac pastilele și nu abuzez de medici. Mă frustrează și mă sperie faptul că nu am un diagnostic, că fac febră pe neașteptate și nu-mi pot organiza activitățile. Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine,” se îngrijoreazp Paula, 24 de ani, studentă și angajată în corporație.
Tulburări înrudite
Iată alte câteva tulburări cu somatizare a problemelor psihologice:
Tulburarea de conversie – simptome sau semne neurofiziologice (tremor, paralizii), fără cauză neurologică.
Ipohondria – teama de a se îmbolnăvi. Adeseori simptomele pe care persoana le evită chiar apar. De exemplu, la începutul pandemiei aproape tuturor ni s-a întâmplat să simțim că avem febră, din teama de a contacta virusul.
Tulburare factică – falsificarea simptomelor din dorința de a fi îngrijit și de a primi atenție. Uneori conștient și voluntar, alteori inconștient, ca formă de adaptare dacă în copilărie aceste persoane au primit iubire, atenție și îngrijire doar atunci când erau bolnavi. O alta variantă este aceea de a impune simptomele altei persoane, cu scopul de a prelua rolul de îngrijitor și, implicit, a primi iubire și apreciere pentru efortul depus.
Ce poți să faci să întâmpini sau să ameliorezi boala somatică
Dacă ne imaginăm corpul nostru ca un balon în care suflăm constant griji și frici, dacă nu eliberăm în niciun fel, la un moment dat va pocni. Este util să găsim o supapă de depresurizare, să ne exprimăm grijile și emoțiile într-un mod sănătos. Vorbește cu un prieten, scrie în jurnal, apelează la psihoterapie.
Folosirea corpului pentru eliberarea energiei surplus – dansul, mișcarea fizică, alergatul au efect eliberator.
Acordă atenție nevoilor tale emoționale și caută modalități sănătoase de a le întâmpina.
Psihoterapia și hipnoterapia pot ajuta atât în reducerea simptomelor, cât și în găsirea unor noi strategii de a face față stresului într-un mod sănătos.
