Oboseala psihică înseamnă energie și vitalitate reduse, respectiv o minte obosită într-un corp obosit și el. Starea este percepută drept o piedică majoră în îndeplinirea sarcinilor zilnice, resimțite mult mai epuizante și implică resurse mentale reduse, stare letargică și somnolență. Oboseala nu ne este un concept străin, dar de multe ori răspunsul pe care îl alegem (greșit) este acela de a ne forța limitele.
Oboseala psihică, o realitate mai veche
Oboseala psihică ne este un „partener” cunoscut care apare atunci când ne suprasolicităm fără a ne da vreo pauză, fără a ne concentra asupra nevoilor noastre, asupra semnalelor corporale, asupra emoțiilor sau gândurilor care ne invadează.
Avem obișnuința de a ne conduce după vorbe din popor precum „orice șut în… este un pas înainte”. Ne forțăm limitele, ne detașăm de noi înșine, în sperața atingerii unei eficiențe personale nerealiste.
Credem că așa dăm randament, așa ne descurcăm noi cu toate, așa atingem performanța. Iar aici nu vorbesc neapărat despre performanța profesională, ci în toate planurile vieții în care tindem să ne supraîncărcăm cu sarcini pentru a ne putea permite să „ne simțim bine cu noi înșine”.
Mai exact, gândirea tip „dacă nu fac curat în toată casa, piața, de mâncare, dacă nu spăl și calc rufele, petrec timp de calitate cu copilul și îl și ajut la teme, înseamnă că nu sunt o mamă bună”. Evident, mesajul final va fi subtil, nu ne va fi accesibil. În mintea noastră se aude doar mesajul că „trebuie” să le facem pe toate.
Dacă adăugăm și un serviciu (indiferent cât de solicitant), ba chiar și niște conflicte prin familie sau persoane care ne solicită prezența, implicarea și ajutorul… constatăm că nu avem timp pentru noi, nu mai facem nicio activitate plăcută nouă, funcționăm pe pilot automat și, treptat, simțim cum cedăm. Stresul constant, pe o perioadă de timp îndelungată, nu ne face mai rezilienți ci ne erodează până când oboseala psihică se va instala, lăsând loc anxietății, decuplării de realitate și depresiei.
Cauze multiple ale oboselii psihice
Oboseala psihică apare de cele mai multe ori pe fondul unei boli fizice. Șocul diagnosticului este urmat de un nou ritm de viață, detașarea de ce știam anterior și lupta pentru vindecare sau pentru ameliorare a stării. Toate aceste noi solicitări ne supraîncarcă pe fondul stresului cauzat de boală.
Stresul cauzat de muncă ne este deja familiar, perfecționismul este o capcană în care cădem cu ușurință, alături de multi-tasking și familiarul deznodământ de burn-out.
Nașterea unui copil nu este doar un motiv de mare bucurie, ci și de stres considerabil pe care, dacă îl resimțim, ne încărcăm cu vinovăția de a nu fi părinți perfecți, pe care o vom compensa prin supraîncărcarea cu sarcini destinate copilului. Să nu uităm că pentru un copil este important să aibă părinți sănătoși, nu perfecți.
Indiferent de cauză, oboseala psihică este modul prin care creierul tău îți spune că ai încălcat limita sănătății tale. Nu este o provocare în a te autodepăși ci în a ști când să spui stop pentru a-ți da timp de recuperare.
Ce simptome are oboseala psihică
Între manifestările oboselii psihice putem enumera ceața și lentoarea în gândire, momentele de absență mentală de la ceea ce facem, deconectarea de prezentul „aici și acum”, fatigabilitatea, somnolența, stresul acut, neliniștea, procrastinarea anumitor activități, randamentul scăzut, reacții fiziologice precum modificarea pulsului, tremur, gol în stomac, furnicături, chiar și tensiune musculară și mobilitate scăzută.
Mintea nu ne este separată de corp, iar ceea ce vom evita să acceptăm ca realitate, ne va fi transmis de corpul nostru. Dacă, așa cum spuneam, țelul nostru este depășirea limitelor și ignorarea semnelor că avem nevoie de repaos și relaxare, mai devreme sau mai târziu cedăm fizic.
Oboseala mentală vine însoțită și de dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice sau lipsa de plăcere în activitățile considerate relaxante. În evaluarea ei trebuie să luăm în considerare atât factorii psihologici cât și cei fiziologici.
Ce gândim devine realitatea noastră
Din păcate, deseori ajungem să ne transmitem singuri mesaje distorsionate precum „nu mai rezist”, „este imposibil”, „nu mai pot”. Cu toate acestea, ce pierdem din vedere este că rezistăm, este posibil și mai putem. Ne luptăm în continuare, dar o facem de pe o poziție toxică, în care nici măcar noi nu jucăm în echipa noastră. Respectiv, nu facem nimic pentru a ne ajuta.
Terapia cognitiv-comportamentală ne învață un prim lucru important în lupta aceasta cu stresul și oboseala psihică: ceea ce gândești devine realitatea ta. Prin urmare, cel mai simplu lucru pe care îl putem face pentru noi este să evităm etichetarea realității drept „imposibilă” din moment ce o trăim.
Să învățăm, așadar, să ne arătăm compasiune, blândețe și înțelegere: „este foarte dificil, dar pot să o fac”, „este frustrant, dar mă lupt pentru mine”, „îmi este greu și am dificultăți, dar rezist”. Să nu uităm că avem în continuare resurse și chiar le putem accesa. Să ne reamintim să „jucăm în echipa noastră”.
Limitele necesare
În oboseala psihică problema este că nu putem limite solicitărilor fie ele interne sau externe. Cele interne au forma așteptărilor pe care le avem de la noi, a standardelor mult prea înalte, a comparațiilor inechitabile cu alții, a criticului interior neobosit în a ne forța să fim performanți, în loc să fim bine.
Din exterior, imposibilitatea de a pune limite vine, deseori din neputința de a refuza, sentimentul de vină asociat unui potențial refuz, dorinței nerealiste de a fi mereu pe placul altora și de a oferi ajutor nelimitat și nediscriminat.
Ajungem, în viața noastră, să jucăm un rol secundar, de figurație, în loc să ne asumăm rolul principal. Și dacă noi nu știm să punem limite, să ne evaluăm corect resursele și să ne adaptăm ritmul nevoilor noastre, vom resimți oboseala psihică și pe cea fizică.
„Dacă nu înveți să spui nu, corpul tău va face asta pentru tine prin boli fizice.”
Dr. Gabor Maté, medic cu experiență în dezvoltarea copilului și traume
Resurse pentru a combate oboseala psihică
Deși uneori ne vine greu să realizăm acest lucru, soluția oricărei probleme este la noi, nu la altcineva. Dacă însă ne simțim copleșiți, ghidarea unui psihoterapeut ne este utilă, alături de el putând să antrenăm acele resurse pe care în oboseala psihică nu le mai accesăm.
În acest sens, psihoterapia cognitiv-comportamentală este o metodă eficientă, ea ajutându-ne să identificăm acele gânduri negative care ne mențin în starea pe care o avem, să le reformulăm, să le aplicăm în noi contexte.
Exercițiile de relaxare sunt la fel de eficiente, iar pe acestea le găsim și on-line, putem să îl alegem pe cel cu care ne simțim compatibili și să îl punem în practică. Meditația este o formă importantă de relaxare mentală, iar mindfulness-ul o metodă de a ne distanța de gândurile intruzive, de a învăța să le observăm fără a emite judecăți asupra lor și fără a ne lăsa antrenați în scenarii.
Mark Twain spunea „La viața mea am avut multe îngrijorări din care mare parte nici nu s-au întâmplat.” Capcana anxietății este aceea de a ne pierde în scenarii negative asupra unui viitor incert, pierzând din vedere prezentul pe care îl trăim acum.
Nu renunța la activitățile plăcute pentru tine, chiar dacă simți că nu ai neapărat chef. Foamea nu vine mâncând, dar bucuria unei activități plăcute, da. În plus, se spune că o existență echilibrată și satisfăcătoare înseamnă echilibru între cele trei aspecte ale vieții: profesia, relația cu ceilalți și relația cu sine. Tu ce faci pentru fiecare dinte aceste trei aspecte?
