Atacurile de panică sunt deseori confundate cu alte afecțiuni, de multe ori cu unele ale inimii. Senzația că nu mai ai aer, că nu mai poți să respiri sau transpirația excesivă te pot face să suni des la 112. Dacă ți se întâmplă frecvent să ajungi la camera de gardă și să ți se spună că nu ai nimic, deși tu te simți rău în continuare, ia în calcul să apelezi și la ajutorul unui psiholog sau psihiatru.
Un atac de panică este o reacție pe care o persoană o are față de un stimul exterior, care activează mecanismele interioare de gândire și afect (adică simțire), ca apărare la un pericol ce pare iminent.
Un atac de panică poate avea ca sursă fie anumite blocaje emoționale, fie pierderi ale persoanelor dragi prin deces sau separare, dar și eșecuri profesionale sau școlare, respingere sau hărțuire, condiționarea inter-relațională la locul de muncă, școală sau în relații personale.
Un atac de panică poate să fie confundat cu un preinfarct sau alte boli, așa că e posibil să afli că ai unul abia după ce treci printr-o serie lungă de spaime și multe drumuri la spital. În încercarea de a te ajuta să recunoști și să gestionezi un atac de panică, am vorbit cu un psiholog care îți dă câteva sfaturi. Nu uita însă, aceste indicații sunt orientative și ele nu suplinesc vizita la medic și ședințele de terapie.
Primul pas: recunoașterea atacului de panică
Atacul de panică vine ca formă de paralizie mentală, însoțită de simptome fiziologice. De obicei, se manifestă prin blocaje psihice și fizice.
„Manifestările fizice ale atacului de panică sunt palpitații, transpirație excesivă, respirație sacadată, tremor, leșin, orbire sau vedere încețoșată, incapacitatea de vorbire, dureri de stomac”.
Psiholog Nicoleta Radu
Pe lângă simptomele fiziologice, apar adesea și cele mentale, ca, de exemplu: nu mă voi descurca, mi se va face rău, voi muri, nu sunt întreg la minte. Printre emoțiile care se pot trăi sunt frica, vinovăția, îngrijorarea, tristețe, rușine (stânjeneală), disperare, vulnerabilitate, izolare, neputință și multe altele.
Atacul de panică este ușor de confundat cu un preinfarct
La o primă privire, nu se poate face o deosebire între un atac de panică și un preinfarct. De aceea, cei care merg la medic acuzând simptome fizice trebuie, mai întâi, să elimine posibilele cauze care le pun în pericol viața. Medicii recomandă în primul rând verificarea tuturor analizelor medicale, inclusiv pe cele care au în vedere preinfarctul. Ulterior, este indicată vizita la un psiholog.
Ce trebuie să faci dacă crezi că ai un atac de panică
1. Să înveți în ce condiții poate să se declanșeze
La un moment dat, tiparul de reacție la stimulul exterior care se repetă devine recognoscibil. Altfel spus, în timp, poți să îți dai seama ce te pune în dificultate și ce îți poate declanșa un atac de panică. De exemplu, când știi că trebuie să urci cu liftul și gândul acesta te sperie; te temi că vei cădea în gol, că se va bloca liftul între etaje sau că te voi întâlni cu o anumită persoană.
2. Oprește-te din orice activitate când apare atacul de panică
Dacă simți că urmează să se declanșeze un atac de panică, oprește-te din activitatea pe care o aveai, inclusiv șofat, și retrage-te într-un punct sigur. Poți să te sprijini de un perete, să te așezi și să te automonitorizezi până trece atacul.
3. Respirația este importantă
Odată ce conștientizezi că începe un atac de panică, e bine să îți măsori și să îți controlezi respirația, astfel încît să nu iasă din cadrul de expirat/inspirat firesc. Altfel spus, să respiri normal. Tehnicile prin care poți să îți controlezi respirația se învață în cabinetul psihoterapeutului.
4. Concentrarea asupra unui obiect, utilă în anumite situații
Unii specialiști recomandă ca, atunci când ai un atac de panică, să te concentrezi asupra unui lucru concret, cum ar fi un obiect din încăperea în care te afli. Aceasta este o variantă utilă unora, dar nu tuturor. În unele cazuri, această strategie ar putea să accentueze starea în care se află persoana care suferă un atac de panică, prin prelungirea momentului de depersonalizare.
5. Expunerea treptată la stimul, dar cu ajutor
Expunerea treptată și desensibilizarea la stimulul (sau stimulii) care declanșează atacurile de panică este de ajutor. Această metodă se face cu ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut.
În cazurile în care musculatura se încordează, există exerciții care pot fi practicate pentru relaxare, tot cu ajutorul unui specialist în psihoterapie.
6. Spune-le prietenilor ce simți
Dacă ești împreună cu prietenii, de regulă este indicat să spui ce simți, ce gândești și ce ți se întîmplă, nu să ascunzi aceste lucruri. Scopul exprimării lucrurilor pe care le simți este de a normaliza trăirea ta, dar și de a menține o relație cu realitatea înconjurătoare.
În toate cazurile, este recomandat ca, dacă ai atacuri de panică, să mergi la medic și la psihoterapeut.
Atacul de panică nu apare dintr-o dată. Manifestarea organismului și psihicului uman la problemele din viața cu zi cu zi este dinamică, constantă, observabilă și progresivă. Dacă suntem atenți, reacționăm din timp și acționăm pe măsura situației anticipate. Astfel, putem evita creșterea simptomului și deci, declanșarea seriei continue de atacuri de panică.
