Nevoile emoționale neîmplinite pot compromite viața privată și cariera

Nevoile emoționale neîmplinite pot compromite viața privată și cariera. Cum avem grijă de ele

    De multe ori nu reușim să fim în contact cu nevoile noastre emoționale sau chiar nu știm cum să facem acest lucru. Putem fi înzestrați intelectual, dar să nu avem succesul de care suntem capabili în plan profesional, iar în plan personal să înregistrăm eșecuri. De asemenea, putem avea o carieră, iar viața privată să fie inexistentă. Putem să ne simțim inconfortabil, fără să identificăm sursa stresului nostru, pentru că informația este deținută de emoții. Iar atunci, ce sunt nevoile emoționale și de ce este important să avem grijă de ele?

    Stresul provocat de nevoile emoționale neîmplinite

    Împlinirea nevoilor emoționale ne dă o stare de bine, de echilibru, fiind în acord cu starea din care putem fi creativi, îndrăzneți, siguri pe noi, capabili să primim și să oferim iubire. Și totuși, tot mai mulți oameni afirmă că nu știu ce vor… Alte persoane se laudă că au ajuns departe în viața profesională, de cele mai multe ori datorită capacităților intelectuale, dar planul sentimental sau familial este aproape inexistent.

    Ei rămân blocați în convingerile lor abstracte și devin confuzi în enumerarea avantajelor și a dezavantajelor, când e vorba să ia o decizie emoțională importantă ori să-și stabilească obiective personale. Le lipsește legătura cu nevoile lor emoționale, care le-ar putea oferi împreună cu strategiile logice, o direcționare în viață.

    Recomandăm și articolul: Depresia și tot ceea ce trebuie să știi despre ea

    La luarea unei decizii, alte persoane sunt stăpânite de un puternic sentiment care se află în prim plan, indiferent că e vorba de teamă, depresie sau agresivitate. În spatele impulsurilor care ne conduc către decizii se ascund de cele mai multe ori emoții care nu au fost și nu sunt percepute corect. 

    Tot acest stres interior deseori rămâne neidentificat sau este abordat defetist „și ce să fac?”. De ce ni se întâmplă aceste lucruri și de unde vin ele? De cele mai multe ori, dacă nu chiar 100 %, ele vin din perioada copilăriei. 

    Citește și articolul integral: Ce este stresul și ce rol joacă în viața noastră

    Copilul interior și nevoile emoționale

    Conform metodei terapeutice numită analiza tranzacțională (care folosește concepte de natură cognitivă, psihanalitică și umanistă), fiecare persoană ascunde în ea trei individualități sau trei părți ale eului (simbolul reprezentativ ar fi păpușile rusești Matrioska): eul adult, eul părinte și eul copil (pe care îl numim și copil interior).

    Citește și articolul: Copilul interior este amprenta trecutului asupra noastră. De ce este necesar să îl vindecăm și cum o facem

    O persoană echilibrată din punct de vedere psihic are toate cele trei stări ale eului echilibrate. Atunci când o persoană prezintă dezechilibre sau stări emoționale pe care nu și poate explica, înseamnă că una dintre stări preia controlul și de cele mai multe ori este vorba despre eul copil. 

    Eul părinte

    Acesta ascunde în el starea de responsabilitate, asumarea de sarcini, griji, fixarea de reguli, aspecte critice și standarde propuse. El se conturează tot în perioada copilăriei, iar dacă cei mici sunt prea mult criticați, ajunși la vârsta adultă, emoțiile negative care au fost reprimate în copilărie s-au transformat într-o voce interioară care le spune că ceva este în neregulă. De aici rezultă cerințele pe care și le impune fiecare, uneori tot mai greu de satisfăcut. 

    Citește și articolul: Criticul interior sau cum se transformă vocea critică a părinților în vocea ta. Soluțiile ca să ne găsim echilibrul

    Eul adult

    Această parte a eului compară, evaluează, gândește, înregistrează, comunică, ascultă informații și face analize. El reprezintă conștientul și face referire la interpretarea obiectivă a evenimentelor din jur.

    Cel mai observabil, eul adult își desfășoară activitatea la locul de muncă, când sarcinile sunt desfășurare și finalizate cu echilibru și rațiune. 

    Citește și articolul: Inteligența emoțională în relațiile de la muncă – de ce este utilă și cum o dezvoltăm

    Eul copil

    Presupune satisfacerea imediată a dorințelor, impulsivitate, lipsa controlului, emoții excesive, trecerea bruscă de la o stare la alta. El poate ajunge să dirijeze viața, când în subconștient rezidă temerile că nu putem realiza anumite lucruri.

    Eul copil se manifestă în momentele cheie ale vieții: interviuri profesionale, examene, întâlniri importante, în relațiile cu ceilalți și se exprimă prin instabilitate emoțională. Copil fiind, depinzi de alții ca să fii fericit, iar mulți dintre noi asociază cu copilăria amintiri mai puțin plăcute sau chiar traumatice. Uneori, pentru a ne continua drumul în viață, reprimăm emoțiile negative și experiențele urâte, eul copil fiind un adevărat maestru în acest sens.

    Recomandăm și articolul integral: Ce facem la maturitate pentru a vindeca traumele copilăriei. Există 10 situații ce le pot cauza

    Atunci când adulții se comportă precum copiii, au excese de furie, gesturi imature, schimbări de dispoziție bruște, înseamnă că atunci se manifestă copilul interior prin mecanismele de apărare pe care și le-a format. Aceste mecanisme de apărare vin ca urmare a faptului că în anumite situații, în perioada copilăriei, persoana nu s-a simțit iubită, dorită, ba din contră s-a simțit respinsă și neîndreptățită de către părinți, bunici, tutori legali.

    Cei care au avut o copilărie nefericită, și-au reprimat experiențele și au încercat să le șteargă. Însă ele nu s-au șters, s-au impregnat în subconștient și ies la suprafață în tot felul de situații conform mecanismelor și convingerilor din copilărie, apărând reacțiile negative și exagerate. 

    Citește aici articolul integral: Ce învață copiii de la părinți furioși și care sunt efectele pe termen lung

    Cei care dimpotrivă, susțin că au avut o copilărie fericită, la o investigație mai atentă, își reamintesc anumite momente dezamăgitoare. Chiar dacă sentimentele de nesiguranță din copilărie s-au atenuat și au scăzut în intensitate, odată cu înaintarea în vârstă, aceștia pot avea probleme legate de încrederea în sine și se tem că nu sunt plăcuți și doriți de către ceilalți, având dificultăți de relaționare.

    Aceste persoane își doresc siguranță din partea celorlalți și caută refugiu în partenerul de viață, în prieteni/colegi și se simt foarte ușor dezamăgiți atunci când le sunt trezite emoțiile reprimate în copilărie, ce funcționează ca niște senzori. Medicamentele de bază în astfel de situații sunt acestea trei: conștientizare, acceptare și iubire de sine, pentru că cei care nu au un cămin în interior, nu-l vor găsi nici în afara lui. 

    Împlinirea nevoilor emoționale ale copilului

    Dacă ați surprins adulți care se plâng că propriii copii au tot ce le trebuie și nu înțeleg de ce sunt morocănoși sau sunt nefericiți, explicația este că acei copii au nevoia să se simtă iubiți, în siguranță și îngrijiți. Acest lucru necesită multă dedicare din partea părinților, întrucât de felul în care se simte copilul iubit în familie va depinde mai târziu construirea relațiilor și conectarea cu ceilalți.

    Atunci când nevoile emoționale nu sunt împlinite, copilul va avea probleme cu înțelegerea și exprimarea emoțiilor și îi va fi dificil să aibă încredere în oameni și să stabilească relații cu ceilalți. Chiar dacă își va dori să clădească relații de calitate, mintea lui nu-i va permite să facă acest lucru, nefiind o obișnuință. Nu degeaba se spune că „mintea uneori ne minte”

    Recomandăm și articolul integral: Cum satisfacem nevoia de conectare la copii. Ghid pentru părinți

    În general, nevoile emoționale ale copiilor sunt acelea de a fi tratați cu bunătate, de a se simți apreciați, utili, de a ști că li se poartă de grijă și că părerile lor sunt luate în seamă. Dar cum mai exact pot fi împlinite aceste nevoi? Răspunsul este simplu: printr-o comunicare eficientă, deoarece cuvintele au marele dar de a alina.

    De exemplu, în situația când copilul este trist indiferent de motiv, recomandat este ca părintele să-l îmbrățișeze, să-l asculte și să-i permită să-și exprime durerea prin care trece și mai ales să nu-i subestimeze suferința, spunându-i că „nu-i mare lucru”.

    Ascultarea activă a durerilor copiilor a ajuns în ziua de astăzi o mare artă, mai ales din cauza lipsei timpului, însă este recomandat de fiecare dată să-i validezi copilului nevoile din spatele tumultului afectiv resimțit și mai ales să-ți exprimi iubirea față de el. Iubirea trebuie arătată nu doar prin cuvinte, ci și prin acțiuni, încurajări, gesturi frumoase.

    Într-o familie, ar trebui creat obiceiul de a spune „Te iubesc!” și cultivată încrederea că sunteți o echipă, fiindu-vă alături oricând. În felul acesta, când copilul va crește mare, își va declara relaxat iubirea atât față de părinți, cât și față de persoanele cu care își dorește relații. Practic, el va fi în contact cu nevoile emoționale și va avea încrederea că acestea pot fi satisfăcute.

    Copiii trebuie încurajați să-și exprime emoțiile, de orice fel ar fi ele, pentru că atunci când un copil nu-și va exprima stările prin care trece, va avea de suferit mai târziu, așa că un părinte trebuie să se folosească de cât mai multe tertipuri ca să îl ajute pe copil să comunice.

    Cei mici trebuie lăsați să plângă, să fie mânioși și să li se mărturisească întâmplări emoționante din viața părinților. Acest lucru îl va învăța pe copil să fie deschis cu părintele și mai târziu, în perioada adolescenței. Paradoxul este că în orice perioadă ar fi, orice persoană care vorbește despre sine, devine de fapt mai puternică. Oamenii se nasc cu nevoia de a se simți iubiți și îngrijiți, iar dacă nevoile emoționale le sunt satisfăcute în copilărie, șansele de a se transforma în adulți echilibrați emoțional sunt mari.  

    Citește aici articolul integral: „Criza adolescenței este semn de normalitate”. Cum ne comportăm cu un adolescent rebel

    Importanța exprimării nevoilor emoționale în relații

    Statisticile referitoare la rata creșterii divorțurilor de la an la an alertează asupra faptului că nevoile emoționale ale oamenilor dintr-o relație s-au schimbat, s-au diversificat, iar satisfacerea lor devine asemănătoare „speranței” din Cutia Pandorei.

    Nu doar ieșirea din cuplu este problematică, ci și intrarea în cuplu. Paradoxul alegerilor se vede cel mai bine în relațiile de cuplu: cu cât oamenii au mai multe opțiuni, cu atât le este mai greu să aleagă potrivit pentru ei, ba și mai mult să și rămână fideli, acest lucru venind bineînțeles și ca o consecință a independenței femeii și a bărbatului. Astfel, apare fenomenul FOMO (fear of missing out/ teama de a nu pierde ceva „mai bun”): „Mi-e teamă că dacă aleg varianta A, pierd beneficiile pe care mi le oferă varianta B și dacă aleg B, pierd beneficiile pe care mi le-ar fi oferit A și C.”

    Citește și articolul: Bărbatul potrivit la momentul nepotrivit… e tot nepotrivit

    Oamenii își doresc astăzi mult mai multe de la partener decât acum câteva decenii. Cu toate acestea, sunt anumite aspecte similare pentru ambii parteneri dintr-un cuplu. Ca o relație să fie funcțională, partenerii au nevoie să le fie îndeplinite anumite nevoi, în special nevoia de a se simți iubit și admirat.

    În cartea Cele 5 limbaje ale iubirii”, Gary Chapman arată că oamenii rezonează diferit la nevoile celuilalt. Dacă unii se simt iubiți atunci când li se fac verbal declarații de iubire și apreciere, alții se simt iubiți atunci când partenerul le oferă tot mai mult timp petrecut împreună, pentru unii contează cel mai mult contactul fizic și atracția sexuală, pentru alții contează cadourile, iar ultimul limbaj îi reprezintă pe cei cărora le place ca partenerul să le facă servicii și să fie ajutați cu responsabilitățile cotidiene. 

    Recomandăm și articolul: Cum să primim și oferim afecțiunea dorită în cuplu. „Dacă vreau ceva de la el, inițiez eu! Fie că vorbim despre îmbrățișări, sărut sau… sex!”

    Pentru ca partenerul să simtă că are nevoile emoționale împlinite, este important să discutăm despre limbajele iubirii și ce anume din comportamentul nostru este important pentru el. Evident, la rândul nostru ne vom dezvălui propriile nevoi emoționale.

    Cele mai importante nevoi emoționale 

    Tendința oamenilor este să ofere ceea ce își doresc și să folosească limbajul iubirii pe care îl au pe primul loc atunci când vor să-i arate celeilalte persoane că o iubesc. Important este să înțelegem că suntem diferiți și că ne manifestăm iubirea în moduri diferite. Iată câteva dintre nevoile emoționale importante:

    Nevoia de a fi respectați. Mai întâi de toate, este foarte important să știm să fim atenți la nevoile noastre emoționale și să avem grijă de ele, pentru a nu copleși partenerul solicitând lucruri pe care doar noi le putem împlini. Astfel, s-ar evita relațiile bolnăvicioase sau toxice. 

    Nevoia de a comunica, a se simți în siguranță și de a avea încredere. Încrederea într-o relație vine și ca urmare a cunoșterii trecutului partenerului, cu precădere a evenimentelor de ordin emoțional. Însă, pentru ca o relație să funcționeze, comunicarea este pe primul loc.

    Odată ce împărtășim cu partenerul viața noastră emoțională, permitem vulnerabilitatea în cuplu, și ne dezvăluim pentru a fi înțeleși și acceptați. Evitarea comunicării duce deseori la așteptări nerealiste într-o relație, respectiv ca celălalt să „înțeleagă” și să „știe” lucruri despre noi pentru că… le simte. Este o iluzie că celălalt ne poate citi gândurile și poate ghici ce nevoi emoționale avem. 

    Nevoia de empatieEmpatia este generată de cunoașterea gândurilor, sentimentelor, valorilor, prejudecăților, suferințelor prin care a trecut partenerul. Mai mult, cu un pas mai departe, ajungem la compasiune, la a fi prezent alături de celălalt, a-l înțelege și a încerca împreună să depășim anumite situații.

    Nevoia de a face parte dintr-un parteneriat real, de a face o echipă și de a avea planuri comune. Cu siguranță această nevoie nu poate fi de la început satisfăcută, însă odată cu evoluția unei relații, un parteneriat stabil are nevoie de planuri atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Iar acestea sunt posibile odată cu cunoașterea nevoilor emoționale și conturarea intimității în cuplu.

    Starea de bine în relație implică satisfacerea acestor nevoi într-un mod conștient și responsabil. Ca o relație să evolueze într-un mod armonios, este esențial ca fiecare dintre parteneri să se ocupe de îmbunătățirea abilităților personale de a satisface aceste nevoi, pentru a ajunge la un echilibru general.

    Chiar și dacă se ajunge la acest echilibru, este bine de știut că nu există relații perfecte, iar dacă o persoană își descrie partenerul/a ca fiind dificil/ă, se poate spune despre acea persoană că încă are răni nevindecate din copilărie. Succesul în orice fel de relație ține și de a trata cu generozitate defectele celorlalți, de a accepta că așa cum noi vom lucra permanent la dezvoltarea noastră personală și partenerul are nevoie de aceeași îngăduință. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare