Ce spune despre noi comportamentul impulsiv și cum îl corectăm

„Am ajuns să mă împrumut pentru a-mi satisface adicția de cumpărături!” Ce spune despre noi comportamentul impulsiv și cum îl corectăm

    Dacă spontaneitatea este de dorit, implicând creativitate și curaj, comportamentul impulsiv denotă lipsa autocontrolului, căutarea eliberării imediate a unei tensiuni interioare, fără a ne gândi la efecte pe termen scurt, mediu sau lung ale acestuia. Cum ne putem gestiona corect impulsivitatea, ce se află în spatele ei și de ce, uneori, pare atât de dificil de controlat un astfel de comportament?

    Ce este comportamentul impulsiv

    Ne putem uita la comportamentul impulsiv ca manifestându-se pe o axă continuă având la un capăt varianta de comportament inofensiv, minor (și totuși deranjant pentru sine sau pentru cei din jur) de tipul întreruperilor unor activități sau discuții la care nu participăm, și la celălalt capăt varianta de comportament cu adevărat dăunător sieși și celor din jur.

    Citește și articolul: „Ce ne semnalează și cum gestionăm anumite tulburări de comportament în funcție de vârstă”

    La acest al doilea capăt regăsim cheltuielile compulsive, comportamentul imprudent (la volan sau în activități sexuale, de exemplu), dependența de jocurile de noroc, de substanțe stupefiante, comportamentul alimentar dezechilibrat, dar și impulsivitatea asociată cu alte criterii de diagnostic unor tulburări asociate și prezente în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburarilor Mintale, cum ar fi printre altele: tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD), cleptomania, tulburarea bipolară (mai mult în faza maniacală), tulburarea explozivă intermitentă și piromania.

    Citește aici articolul integral despre dependențe: „Ce sunt adicțiile, cum apar și cum pot fi tratate”

    Comportamentul impulsiv este nepremeditat, persoana în cauză negândindu-se la consecințele pe termen mediu sau lung, ci luând în calcul doar efectele imediate de eliberare a tensiunii interioare prin satisfacerea impulsului. Poate fi mai ușor înțeles drept o reacție sau un răspuns mult prea rapid, pentru consecințele negative pe care le poartă.

    „Îmi plăcea să mă identific cu Carrie Bradshaw din «Totul despre sex», spunându-mi că îmi place să îmi țin banii la vedere: în dulap. Totuși, am ajuns la terapie când am ajuns să nu îmi plătesc datoriile casei sau chiar să mă împrumut pentru a-mi satisface această adicție. Cheltuiam tot mai mult și făceam acest lucru pentru a domoli stresul și anxietatea. Mijloacele erau nepotrivite, însă erau singurele la îndemână atunci. Era ceva ce simțeam că nu pot controla…” mărturisește Anca, 39 de ani, București.

    Impulsivitatea se diferențiază de spontaneitate prin consecințele  pe care fiecare dintre acestea le produce, în viața proprie sau pentru cei din jur. Spontaneitatea este, dacă vreți, privită cu ochi buni, drept o abilitate care implică creativitate, deschidere, curaj și care creează rezultate pozitive și benefice, pe când impulsivitatea este judecată și respinsă de societate și se traduce printr-o lipsă a autocontrolului, o capacitate redusă de stăpânire a impulsurilor.

    Ce se află în spatele unui comportament impulsiv

    În general, recurgem la un comportament impulsiv atunci când ne este dificil să amânăm obținerea unor beneficii, a unei recompense, a unui anume rezultat. Practic atunci când nu mai avem răbdare și vrem să trăim, să experimentăm, să obținem o anumită stare de lucruri cât mai repede cu putință.

    De asemenea, incertitudinea unei anumite situații, lipsa de informații despre un subiect de interes, neliniștea interioară sau teama de viitor/anxietatea anticipatorie, toate acestea pot conduce la comportamente impulsive.

    Citește aici articolul integral: „Tot ce trebuie să știi despre anxietate”

    „Înaintea oricărei prezentări pe care o aveam de susținut la birou, fumam în exces. Practic, nu făceam pauză între țigări, crezând că doar așa îmi pot domoli neliniștea. Ținând cont de efectele tutunului, doar mi-o întrețineam. Mi-a fost foarte rău fizic după un astfel de eveniment, când probabil mă intoxicasem. Abia atunci am realizat ce comportament am când sunt stresat și că ar trebui să învăț să fac ceva diferit pentru a domoli anxietatea. Am început să fac sport, să alerg. Acum, înainte de o prezentare la muncă, mă trezesc mai devreme și alerg două ture de stadion,” povestește Paul, 38 de ani, Constanța.

    Toate cele de mai sus pot facilita un comportament impulsiv din cauze care țin de structura creierului, de un dezechilibru hormonal, sau pentru că au în spate o anumită hartă emoțională și cognitivă. Explorarea lumii interioare ne poate evidenția anumite emoții declanșatoare și anumite gânduri disfuncționale activatoare pe care, de fapt, le purtăm în și cu noi pentru că ele sunt menite să răspundă unor nevoi personale neadresate (sau adresate incomplet).

    Citește aici articolul integral: „Teama de necunoscut ne sabotează în luarea deciziilor și ne face anxioși. Soluții pentru a o depăși”

    Iată cum descoperirea cauzelor comportamentului impulsiv ne oferă în paralel și soluțiile de gestionare optimă a unui astfel de comportament.

    Cauzele comportamentui impulsiv

    Sub umbrela gândurilor, emoțiilor și nevoilor declașatoare și susținătoare ale comportamentelor impulsive putem regăsi sentimente de abandon (când constatăm cu mirare că cei din jur nu răspund așteptărilor noastre considerate de noi îndreptățite), idei persecutorii (când interpretăm anumite interacțiuni cu ceilalți ca fiind menite să ne provoace sau să ne ambiționeze), stimă de sine scăzută, izolare sau retragere socială.

    Alte cauze ale comportamentului impulsiv sunt anxietatea, sentimentele de vină și regretele. Factorii de mediu nu trebuie neglijați aici, căci copiii crescuți în familii în care există violență, abuz fizic, verbal sau emoțional, au un risc mai mare de a se confrunta cu un slab control al impulsurilor, în copilările sau în viața de adult.

    Recomandăm și articolul: „Tehnicile care ajută la controlul emoțiilor negative”

    Dificultatea gestionării unui comportament impulsiv reiese din faptul că de cele mai multe ori nu conștientizăm pe deplin nevoile neluate în grijă, emoțiile neverbalizate  și gândurile iraționale care parcă, în aparență, ne controlează viața.

    Neconștientizând acești activatori, ne putem găsi în situația în care rămânem în contexte de viață care perpetuează aceste comportamente impulsive, fără sa luăm măcar în calcul că putem aduce o schimbare benefică sau că este în putiința noastră să ne fim de ajutor și să ne împlinim viața.

    Cum putem corecta un comportament impulsiv

    Pentru gestionarea unui comportament impulsiv este nevoie și de stăpânirea unor strategii de autocontrol. Aceste strategii se obțin și se consolidează prin exercițiu conștient.

    Un exemplu de astfel de exercițiu este urmărirea cu atenție a unui proces mental de tipul: stop (ne oprim din orice suntem tentați să facem) – ascultăm (ce se întâmplă în interior, ce emoții simt) – gândim (la ce ar fi cel mai bine să facem în situația dată) – acționăm (abia la sfârșitul acestui proces punem în act un anumit comportament).

    Citește aici articolul integral: „Frica de a lua decizii: de ce este bine să decidem noi, chiar și când greșim”

    Un alt exemplu de exercițiu este cel prin care ne dezvoltăm așa-numitele abilități de rezolvare a problemelor. Pentru a avea parte de o experiență eficientă și obiectivă, putem antrena aceste noi moduri de a gândi sau de a interpreta o situație generatoare de comportament impulsiv împreună cu un psiholog.

    Obiectivele de lucru în ședințele de psihoterapie sunt reducerea frecvenței comportamentelor impulsive și creșterea frecvenței comportamentelor care sunt atent gândite sau evaluate, gestionarea gândurilor care declanșează un comportament impulsiv și dezvoltarea unui discurs intern care să poată controla comportamentul problematic și nu în ultimul rând, exersarea abilităților menționate ca exemple mai sus.

    Chiar și în cazul în care nu suntem implicați într-un proces terapeutic putem încerca identificarea cauzelor acestui comportament, atunci când avem răgaz fie să scriem poate despre ceea ce simțim, să împărtășim cu un prieten bun prin ce trecem, fie să încercăm tehnici de respirație sau de relaxare atunci când ne simțim copleșiți de presiunea de a pune act un gest sau un comportament impulsiv.

    Citește si articolul: „Nu îmi place să stau degeaba!” – Cum interpretăm greșit nevoia de relaxare

    O altă perspectivă, valabilă atât pentru cei care lucrează împreună cu un psiholog, dar și pentru cei care nu sunt într-un astfel de proces, este aceea de a încerca orientarea acțiunilor noastre către cauze sociale din jurul nostru. Atât cât se poate, acolo unde se poate.

    Citește aici articolul integral: „10 cărți de dezvoltare personală recomandate de psihologi”

    Munca voluntară, serviciile personale oferite comunității în care trăim ne ajută să diminuăm acțiunile realizate de pe pilot automat, să mutam atenția de la sine (focus declanșator de comportamente impulsive) către ceilalți, oferindu-ne un sens al ființei și al existenței proprii mai profund și mai stabil.    

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare