Bărbatul potrivit la momentul nepotrivit… e tot nepotrivit

Bărbatul ideal nu există, așa cum nu există femeia ideală. Există însă parteneri potriviți pentru noi, iar asta nu depinde de „moment” sau de alinierea astrelor. De cele mai multe ori, găsim bărbatul potrivit atunci când renunțăm la proiecțiile din mintea noastră, când ne valorizăm, când știm să punem limite și mai ales atunci când ieșim din relațiile nepotrivite menținute de speranța că lucrurile se vor schimba.

Așteptări prea mari sau nerealiste de la o relație

Regulile de dating s-au schimbat destul de mult, iar în prezent pare tot mai dificil să găsești o relație și să o și întreții. Trăim și consumăm totul în viteză, uneori relații abia începute fiind încărcate cu așteptări prea mari de la celălalt. Vrem ca după câteva luni de relație să avem viitorul planificat și certitudini pe care, uneori, nu le putem avea nici după câțiva ani de relație.

Dacă nouă ne permitem să evoluăm și să fim în continuă transformare, de la celălalt avem alte pretenții, mult mai mari. În egală măsură însă, între a accepta traseul personal al unui partener și a visa că el se va transforma în bărbatul potivit pentru noi, este o mare diferență pe care nu ar trebui să o neglijăm.

Diferența constă în disponibilitatea pe care o are pentru noi și relația pe care o construim împreună. Dacă există, suntem amândoi implicați în mod egal în același proces și pășim pe același drum.

Dacă însă nu avem un partener disponibil, ci unul care menține relaționarea cu noi la un nivel superficial, fără angajamente, ne întindem singure capcane sperând că lucrurile se vor schimba.

Bărbatul potrivit nu vine cu dramă la pachet

Poveștile de iubire cu care ne-a obișnuit beletristica deseori sunt dramatice și ajungem să păstrăm cultural în noi acceptarea nefericirii ca parte din pachetul cu iubire. Chiar și când spunem că „în iubire și război totul este permis” facem o asociere între acest sentiment și cucerirea teritoriilor… sau păstrarea propriei vieți.

Confuzia ajunge să ne determine să credem că este firesc să suferim în iubire, că intensitatea emoțiilor, fie ele și negative, sunt dovada unui angajament profund. Dar dacă literatura nu s-ar vinde foarte bine din împărtășirea unor povești liniare, în viața noastră avem nevoie de constanță, de siguranță emoțională, de încredere în celălalt și mai ales de disponibilitate din ambele părți. Sănătatea emoțională și relația potrivită nu includ nesiguranțe și nici suferință.

Cum ratăm bărbatul potrivit

Deși ne dorim relații, ajungem să nici nu observăm un potențial partener potrivit nouă, iar aici ne păcălește de cele mai multe ori atracția cu care suntem obișnuite la cote mari.

„Dacă mă atrage puternic, este ceea ce îmi doresc. Cel puțin, așa am considerat mereu. Totuși, am la activ un set de relații eșuate, motiv pentru care am înțeles că mă atrage același tipar de bărbat chiar dacă la o primă vedere are altă ocupație, altă înălțime sau… mai mult umor. Pe scurt, toți indisponibilii emoțional. Jocul cuceririlor pe care l-am tot jucat a fost însă mereu în detrimentul meu. Am pierdut timp, am consumat emoții, m-am epuizat mental, fără să știu cum ies din această horă. Mi-a fost dificil să înțeleg că ceea ce îmi doresc eu s-ar putea să nu fie ceea ce am nevoie, dar am acceptat ipoteza. Până la urmă, să fac mereu același lucru și să mă aștept la alt rezultat e irațional. Așadar, în prezent, am o relație de 3 ani cu un bărbat care acum mă atrage mult mai mult decât atunci când l-am cunoscut pentru că acum l-am descoperit și, alături de el, am depășit iluziile mele relaționale, apropiindu-mă mai mult de ceea ce îmi doream… dar nu știam,” povestește Andra, 36 de ani.

Nu observăm acei bărbați cu care am putea construi relații pentru că nu simțim atracția aceea copleșitoare și astfel reușim să ratăm bărbatul potrivit nouă.

Pe o scală de la 0 la 10, dacă atracția este la o cotă de 9-10 și știm că avem un tipar toxic de parteneri… e un indiciu bun că nu avem ce căuta acolo.

Atracția trebuie să existe, fiind un factor important, dar este sănătos să fie la un nivel de 6-7… fie și 8, astfel încât să ne bazăm în construirea relației pe descoperirea celuilalt și observarea cu mai multă atenție a compatibilităților noastre.

Cum să evităm bărbatul nepotrivit

În primul rând, este necesar să nu mai investim timp și speranțe în bărbații indisponibili sau, mai plastic spus, constipați emoțional. Ca să îl citez pe Matthew Hussey, un speaker celebru pe probleme relaționale, „Bărbatul potrivit la momentul nepotrivit este tot bărbatul nepotrivit”.

Indiferent de motivele din spatele deciziei și comportamentului unui astfel de bărbat, rolul tău nu este niciodată acela de a-l „vindeca”, „repara” sau… „salva”. Pentru asta există psihoterapeuți. Tot pentru asta, trebuie să existe interes din partea lui să se vindece, repare, salveze.

Altfel, intri într-un rol de îngrijitor, de persoană al cărei interes este acela de a-l ajuta pe celălalt, de a-i oferi preponderent, renunțând la nevoile personale. Mai mult, te trezești că după toate „sacrificiile” tale, nu primești nimic din ce așteptai. Dacă vrei să afli mai multe despre greșelile pe care le facem când oferim ajutor, poți citi articolul de aici.

Limitele sănătoase

Limitele, la fel ca negocierea, sunt sănătoase în orice relație. Ele ne învață să ținem cont și de noi, nu doar de celălalt. Alături de bărbatul potrivit, ele pot fi setate și derulate cu mai multă ușurință. Dacă însă nu există același interes față de relație din partea partenerului, atunci îi cedăm controlul întregii relaționări cu noi: „Este ok orice decizi tu că este suficient pentru mine.” Oare cum ne simțim cu o astfel de formulare?

Pentru bărbatul nepotrivit vom rămâne mereu doar o opțiune și vom ajunge să ne definim propria valoare prin prisma a ceea ce primim (sau nu primim) din partea lui.

Ne va fi tot mai dificil să înțelegem că ceea ce se întâmplă într-o astfel de relație, nu este despre noi, ci despre celălalt. Responsabilitatea noastră este să nu abilităm un astfel de comportament, să nu îl acceptăm și întreținem, fie chiar și prin simpla noastră prezență.

Câtă înțelegere arătăm unui partener?

O altă capcană care ne împiedică să găsim bărbatul potrivit pentru noi este încercarea exagerată de a „înțelege” și justifica acțiunile și comportamentele unui partener.

Fie că a avut o copilărie nefericită sau o relație anterioară toxică (din spusele lui), astfel de probleme pot fi rezolvate doar de el. Folosirea lor ca scuză pentru a-și justifica modul în care se comportă cu tine, este o formă de manipulare și conține mesajul nespus „eu ăsta sunt și nu mă schimb”.

„Am stat doi ani într-o relație alături de un bărbat pe care nu mă puteam baza cu nimic și pentru care orice manifestare a emoțiilor era un semn de slăbiciune. Da, avea o copilărie groaznică și știu că a contribuit major la cine este el azi. Nici copilăria mea nu a fost grozavă. Am încercat însă prea mult să îl înțeleg și să îi caut scuze. Ajunsesem să mă simt rușinată și labilă emoțional. O perioadă am fost convinsă de el că «eu sunt problema». Nu spun că eu nu aș avea problemele mele… dar în relația respectivă nu aveam oricum loc pentru ele. Sau pentru mine. Totul se reducea la abilitățile mele de a-i face pe plac și a-mi înfrâna orice solicitare sau nevoie considerată de el semn de slăbiciune. Intimitatea emoțională era un mit. Am ieșit, cu greu, după doi ani în care mă convinsese că nimeni nu poate tolera o relație cu cineva ca mine. Poate și eu sunt defectă… dar pentru viața mea am ales să îmi dau șansa să caut pe cineva «defect» ca mine,” povestește Andreea, 33 de ani.

Cu toții avem experiențe nefericite, poate în copilărie, poate în relațiile ulterioare, dar să căutăm parteneri cu „traume” similare este o greșeală. Vindecarea nu se produce alături de cineva la fel de rănit, ci fie alături de cineva cu un stil de atașament securizant, fie alături de cineva care lucrează la aceste probleme și chiar a rezolvat dintre ele.

Interesul în a-ți corecta neajunsurile, în a-ți vindeca rănile, pleacă de la observarea și conștientizarea tuturor rezultatelor lor nefericite asupra ta și asupra relațiilor tale. Bărbatul potrivit va ști ce bagaj are și se va ocupa de el.

Nu meriți un bărbat detașat

„Simt că te cunosc de o viață” poate fi un semnal de alarmă dacă în istoria noastră personală au existat relații nefericite, toxice, abuzive, nepotrivite nevoilor noastre.

Atracția familiarității ne poate ține în cercul unor astfel de relații și pe viitor. Nicio femeie nu merită un bărbat neinteresat de ea.

Dacă el nu este interesat, chiar dacă are o sumedenie de calități, nu este potrivit pentru tine. Nu este nevoie ca un bărbat să aibă trăsături și comportamente negative accentuate pentru a-ți justifica distanța pe care o iei de el. Este suficient să nu fie potrivit pentru tine, oricât de „bun” pare în rest.

Revenind la Matthew Hussey, tot el spune că este necesar ca „bărbatul să fie potrivit și pregătit pentru o relație”. Dacă este doar una dintre cele două… este bărbatul nepotrivit.

Poate îți place să crezi că în alte circumstanțe, în altă situație, relația voastră „ar putea merge”. Întrebarea este dacă merge acum? În caz că nu, tu trăiești în prezent, iar așteptarea ca celălalt să devină bărbatul potrivit, neavând drept miză decât proiecțiile tale mentale despre „ce altceva ar putea fi cândva” este înșelătoare și te distanțează de tine și nevoile tale.

Nu ai de unde să știi cum va fi el pe viitor și nici nu e sănătos pentru nimeni să stea să aștepte o himeră, o posibilitate cu incertitudinea probabilității. Viața ta este despre tine aici și acum.