Cum ne comportăm cu un adolescent rebel

„Criza adolescenței este semn de normalitate”. Cum ne comportăm cu un adolescent rebel

    Trecerea de la etapa copilăriei la maturitate este marcată de pubertate, perioadă a transformărilor, a căutării identității, a unor crize semnificative pentru tânăr și cei din preajma lui. Deseori părinții sunt debusolați și intră în conflicte atunci când copilul ascultător este înlocuit de un adolescent rebel. Ce avem de făcut pentru a parcurge această perioadă cât mai armonios și cu o conectare cât mai bună cu copilul nostru?

    Transformarea în adolescent rebel

    Adolescența înseamnă perioada de la pubertate la maturitate, este perioadă biologică, normală în evoluția noastră, de creștere, dezvoltare și maturizare, fiziologică, psihologică și emoțională. Este caracterizată de schimbări rapide și creșteri explozive în greutate şi în înălțime, de „toane”, furie și neînțelegeri.

    Este denumită perioada de „storm and stress” (furtună și stres), tocmai datorită numeroaselor schimbări care se produc, inclusiv cea de maturizare sexuală.

    Perioada adolescenței înseamnă așadar trecerea de la copilul „drăgălaș și cuminte” la un/o tânăr/ă încăpățânat/ă, sfidător/sfidătoare pe care simți că l-ai pierdut de sub „control”, al cărui/cărei unic scop ți se pare că a devenit acela de a fi permanent „împotrivă, pe contre”, astfel încât să te aducă pe tine părintele, la disperare. Astfel, de la copilul compliant, cu opoziționism limitat, ajungem să ne confruntăm cu un adolescent rebel, puțin dispus negocierilor.

    Citește și articolul: „Ce ne semnalează și cum gestionăm anumite tulburări de comportament în funcție de vârstă”

    Mulți părinți devin „speriați” de ideea de adolescență chiar dinainte de a intra copilul în această etapă, datorită numeroaselor îndrumări pline de griji pe acest subiect, uitând uneori că orice părinte a fost și el adolescent cândva.

    „Criza” adolescenței, semn de normalitate

    Modificările apărute în plan psiho-emoțional, determină așa-numita „criza de pubertate”, rezultat al tendinței de dezvoltare individuală, în contradicție cu normele de conviețuire socială.

    Apare tot mai puternic sentimentul de independență față de „mediu” al adolescentului, și o labilitate psiho-somatică, cu rezistență scăzută la agresiuni externe, altfel spus adolescentul rebel.

    Ca și atenționare este de reținut că în această perioadă orice element care afectează imaginea adolescentului în vreun fel, poate lăsa urme de lungă durată în plan psihologic și emoțional (ex: boli, stigmatizare, bullying). Educația adolescenților este cu siguranță diferită și mult mai provocatoare decât a copiilor mici. Vestea bună legată de adolescență este că are durată limitată de timp!

    Cum ajunge un adolescent rebel

    Este bine să știi de la început că ceea ce se întâmplă cu adolescentul este influențat de factori biologici: comportamentul lui are legătură cu dezvoltarea creierului în această perioadă, mai exact cu zonele cognitive care evoluează în perioada adolescenței.

    Recomandăm și articolul: „Criticul interior sau cum se transformă vocea critică a părinților în vocea ta. Soluțiile ca să ne găsim echilibrul”

    El evoluează și emoțional, într-un ritm mai rapid decât până acum. Este o perioadă în care tânărul dorește să își stabilească identitatea și caută recunoașterea ei de către părinți, colegi și prieteni.

    Tânărul resimte și o nevoie intensă de a se separa de părinți, nu neapărat fizică, de independență.

    Conflicte semnificative se nasc în familie atunci când tânărul începe să descopere că și părinții au defectele pe care până atunci nu le-a sesizat, și devine obiectiv și critic. De multe ori, eticheta de adolescent rebel este dată tocmai de acest comportament străin și inconfortabil părinților.

    Ce înseamnă adolescent rebel

    Adolescentul rebel este același indiferent de statutul social, de cultura din care face parte sau de rasa căreia aparține. Comportamentul lui se referă în general la încălcarea normelor sociale.

    Adolescentul rebel adoptă diferite roluri, comportamente și ideologii noi, toate ca parte din procesul de dezvoltare și maturizare.

    Comportamente „problematice” ale unui adolescent rebel

    Jean Rousselet (1969) identifică mai multe tipuri de comportamente dezvoltate în adolescenţă: conduita revoltei, conduita închiderii în sine, conduita exaltării şi afirmării. Recomand cartea „Adolescentul, acest necunoscut” a lui J. Rousselet ca și îndrumar pentru părinții ai căror copii trec prin adolescență.

    Comportamentele problematice pot fi ușor identificate, fie pentru că sunt noi, prea diferite de comportamentul din trecut, prea zgomotoase, fie se accentuează foarte mult. Cumva, nu trec neobservate!

    Un adolescent rebel poate manifesta violență, imprudență, delicvență, abuz de alcool sau de droguri, acestea fiind situații cu risc pentru adolescenți.

    Totodată, el poate fi deprimat, necomunicativ, se izolează, „dintr-o dată” se îmbracă doar în culori terne, schimbă genul de muzică, schimbă grupul de prieteni, pleacă fără să spună unde, cu cine și pentru cât timp. În această perioadă, orice tentativă de comunicare cu el/ea se transformă în conflict cu lupte interminabile. Adolescentul pare că nu te mai ascultă deloc.

    Citește și: „Violența în familie – ghid pentru victime: profilul agresorului, efecte asupra copiilor, unde ceri ajutor”

    Toate aceste comportamente devin greu de gestionat și de tolerat de către părinte. Așadar sunt probleme care fie sunt singulare, manifestate inconsecvent, fie vin „la pachet” și devin constante, precum: stima de sine și imaginea corporală, stresul crescut, depresia, presiunea colegilor și competiția, bullying-ul, dependența de internet, consumul de alcool, droguri și fumatul, începerea vieții sexuale prea devreme, tulburările alimentare, alte comportamente deviante.

    Citește aici articolul integral: „Simptomele depresiei la copii și adolescenți. Cât contează genetica, ce alți factori o declanșează”

    Nevoile unui adolescent rebel

    Ca să știm cum să relaționăm cu un adolescent rebel, indiferent de forma de manifestare a rebeliunii, trebuie să ținem minte că adolescentul se confruntă cu o serie de nevoi, care deși au fost acolo mereu, acum sunt accentuate: nevoia de a ști, de a fi afectuos, de apartenență la grup, de independență, și nevoia modelelor.

    Nevoia de a şti este prezentă începând cu perioada școlarului mic, acesteia i se adaugă în pubertate nevoia de creaţie care se transformă în adolescenţă în nevoia creației cu valoare socială.

    Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care treptat se dezvoltă în „reciprocitate” afectivă pe parcursul maturizării afective şi emoționale.

    Nevoia de apartenență la grup îşi pierde caracteristica neselectivă devenind axată pe criterii şi preferinţe.

    Nevoia de independenţă, de autodeterminare a puberului devine nevoia de desăvârşire, autodepăşire, autoeducare în adolescenţă.

    Nevoia de imitaţie a şcolarului mic devine nevoia de a fi personalizat la pubertate, iar în adolescenţă se transformă în nevoia de a fi unic în prima parte a perioadei, ca apoi să se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate.

    Recomandăm și articolul: „Când devine performanța copiilor o capcană și cum să îi încurajăm eficient”

    Abordări necesare în relația cu un adolescent rebel

    Atunci când relaționăm cu un adolescent rebel, este important în primul rând să comunicăm cu înțelegere și susținere, atunci când trece prin situații dificile (școală, relații, dorințe).  

    În al doilea rând ne raportăm la el cu multă toleranță și încurajare față de orice formă de nereușită sau greșeală. Poate chiar îl ajutăm să  identifice soluții alternative.

    Acceptarea și iubirea, în orice împrejurare, sunt manifestări ale cadrului de siguranță de care are nevoie un adolescent rebel sau nu.

    Este nevoie de comunicarea empatică între familie și adolescent, ca între egali, unde atenția este îndreptată către adolescent, pe nevoia de a fi ascultat, văzut, încurajat și valorizat. Încurajează-l să vorbească liber, fără teama de a fi judecat. Fără prea multă critică, „morală” sau control.

    Un adolescent rebel este precum un arc – cu cât apeși tu ca părinte arcul cu controlul și regulile tale, cu atât arcul se va tensiona și te va îndepărta mai cu forță, mai departe!

    Comportamente recomandate față de un adolescent rebel

    În primul rând, regulile și limitele pe care le impuneți, este necesar să le respectați cu toții, au un grad de flexibilitate și puțin loc de negociere. Încercați sa nu îl protejați în  mod exagerat. Lăsați-l, în schimb, să facă greșeli și să învețe din eșecuri.

    Permite-i să ia propriile decizii,  laudă-l când a decis corect, singur pentru ceva, lăsându-l să-și aleagă singur cât mai multe lucruri, cum ar fi hainele, hobby-urile și activitățile, pentru a căpăta un sens de identitate și pentru a crea o legătura mai strânsă între voi.

    Cu cât adolescenților li se controlează mai mult viața, cu atât aceștia vor deveni mai rebeli. Așadar, evitați acest lucru, refuzând să luați decizii în locul lor.  

    Lăudați-i calitățile și deciziile bune, ca fiind mature pentru că adolescentul să se simtă independent și potrivit.

    Nicio comparație între un adolescent rebel și frați/colegi/prieteni, nu aduce beneficii pe termen lung. Singura emoție acumulată în acest caz va fi furia alături de gelozie și rivalitate.

    Caută unicitatea unuiadolescent rebel în parteșiajută-l să o manifeste.

    Respectă-ți adolescentul rebel, indiferent câte„probleme” îți ridică. Așa cum alegi să discuți cu el, așa va discuta și el. Păstrează-ți calmul, nu îl jigni, nu îl face de râs în fața altora, respectă-i intimitatea (bate-ți la ușă de exemplu când mergi la el/ea în cameră), cere-i acordul atunci când împrumuți de el/ea, și spune-i „îmi pare rău” când greșești.

    Fă împreună cu el/ea ceva ce îi place: emisiunea preferată, muzica preferată, sportul preferat.

    Sfaturi pentru un „adolescent rebel”

    Nu apela la violență! Nu educăm pe nimeni prin violență iar ideea că „bătaia este ruptă din Rai” este greșit înțeleasă, cum că ar fi sănătos să îți bați copiii, indiferent de vârstă; de fapt această idee este așa: bătaia este departe de Rai, este gonită din Rai.

    Apelează la ajutor atunci când simți că nu mai știi ce și cum să faci. Mergi la un psiholog care te va îndruma corespunzător în relația cu un adolescent rebel.

    Citește aici articolul integral: „Când apelăm la psihoterapia pentru copii”

    Ține minte că părinții nu sunt dușmanii tăi. Sunt șanse mari ca ei să te iubească chiar dacă nu ești de acord cu modul în care îți arată asta.

    Încearcă sa înțelegi ca părinții tăi sunt la rândul lor ființe umane, care au propriile lor frici și îngrijorări legate de tine, nevoi și trăiri proprii. 

    Păstrează o minte deschisă și încearcă să vezi situația și din perspectiva lor.

    Împărtășește sentimentele cu părinții, astfel ei pot să te înțeleagă.

    Îndeplinește responsabilitățile pe care le ai acasă/scoală, astfel încât să poți convinge părinții că ești de încredere, suficient de matur să alegi. Eticheta de adolescent rebel nu este benefică niciunuia dintre voi.

    Susține criticile față de familie, școală, cu argumente și dovezi reale, poate chiar și sugestii practice de îmbunătățire.

    Fii la fel de politicos și grijuliu față de proprii tăi părinți, așa cum te comporți față de părinții prietenilor tăi sau față de prietenii tăi.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare