Încrederea în sine se educă de-a lungul vieții. Tehnicile care duc la rezultatele dorite
Să ai încredere de sine înseamnă să ieși din zona de confort și să te avânți fără să mai ții cont de îndoieli sau frici. Încrederea în sine este înainte de toate o stare de spirit. Este sentimentul de a fi capabil să răspunzi provocărilor vieții, de a te baza pe capacitatea de rezolvare a problemelor, de a te adapta schimbărilor care survin în viață. Iată câteva tehnici pentru a ne îmbunătăți această abilitate.
Ce este încrederea în sine
Încrederea în sine este una dintre bazele concrete al raportului nostru cu lumea.
Grație încrederii în sine, poți acționa mai ușor decât un altul care nu are încredere în sine și acest lucru te ajută în toate domeniile vieții: afectiv, social, familial și, bineînțeles, profesional.
Încrederea în sine nu este același lucru cu stima de sine. Stima de sine corespunde unei evaluări globale a propriei valori ca persoană. Încrederea în sine se referă la o stabilitate, la o siguranță interioară, o certitudine că voi putea să fac față într-un fel sau altul situațiilor care sunt sau vor apărea în viața mea.
Este ca o predicție realistă și punctuală că am resursele necesare pentru a mă descurca. Pare a fi un „narcisism ordonat”, o relație lucidă cu sine care ar suna astfel: „Nu sunt nici un geniu, dar nici un ratat, sunt doar eu, cu forțele și slăbiciunile mele, personalitatea mea, cu multiplele influențe și experiențe personale”.
Între perseverență și exces de încredere în sine
Oare cum ar fi fost dacă scriitorul Marcel Proust sau formația Beatles ar fi renunțat după primul refuz? Ar mai fi fost ei astăzi faimoși? Marcel Proust și-a publicat prima lucrare după ce a fost refuzat de editura Gallimard, iar formația Beatles a continuat să cânte după ce a fost refuzată de o mare casă de discuri. Dacă nu ar fi fost perseverenți, acești artiști nu ar fi ajuns să aibă succes și să fie cunoscuți. Deci încrederea în sine este primul secret al succesului.
Când există prea multă sau prea puțină încredere în sine, acest lucru este un indicator al unui Eu care nu reușește să se protejeze. Dacă mă plasez sub sau mai sus de valoarea mea reală, atunci dau cu ușurință înapoi în fața unui obstacol, amân, refuz, renunț.
Dacă încrederea în sine te ajută să îți atingi potențialul, excesul acesteia acționează ca o barieră împotriva propriului succes. Atunci când ești prea sigur de tine, nu-ți mai vezi greșelile și defectele.
Recunoaștem repede o persoană cu exces de încredere în sine prin atitudine, gesturi și mod de a vorbi și adesea aceasta devine dezagreabilă. Se poate observa la ea și un optimism exagerat, gândire magică sau iluzie a controlului. Prea multă încredere în sine poate duce la decizii proaste. Studiile arată că acest exces de încredere este asociat cu o slabă capacitatea metacognitivă, adică o slabă conștiință a nivelului de performanță.
Citește și articolul: „Ce ascunde nevoia de control și cum gestionăm o astfel de problemă”
Încrederea în sine în relațiile cu ceilalți
Încrederea în sine este un echilibru care se înrădăcinează în copilărie. Socializarea care apare la începutul vieții fiecăruia, în familie sau la școală, contribuie la construcția securității interioare. Sentimentul de a fi iubit, susținut, încurajat, alimentează încrederea în sine. Invers, devalorizarea sau supravalorizarea pot genera o lipsă a încrederii în sine.
Lipsa încrederii în sine se observă și în relațiile cu ceilalți. Atunci când copilul este protejat excesiv de părinții săi care îl avertizează „să se ferească de oameni pentru că aceștia sunt răi”, el percepe lumea exterioară precum o junglă înfricoșătoare populată cu potențiali agresori.
Copilul înțelege astfel că încrederea se acordă pe principiul „totul sau nimic” și nu va știi să diferențieze în funcție de circumstanțe sau persoane. Ajuns adult, individul nu va reuși să aibă relații funcționale cu ceilalți, pentru că el nu va avea încredere în partenerul de viață, în colegi, prieteni sau propria familie.
Echilibrul interior
Lipsa încrederii în sine împiedică un număr mare de persoane să-și atingă potențialul și să se realizeze în viața personală și profesională.
În celebra piramidă a nevoilor a lui Abraham Maslow întâlnim încrederea în sine, alături de stima de sine și afirmația de sine pe aceeași treaptă a nevoilor. Fără încredere în sine, echilibrul interior este rupt și apare suferința atunci când nu putem face față unor situații care ne par inconfortabile.
Această încredere în sine nu este înnăscută, ea se dobândește și se dezvoltă de-a lungul vieții noastre. Atunci când lipsește, apar suferințe interioare cu consecințe nefaste asupra vieții precum frica de a întreprinde ceva, anxietatea, insatisfacția. Este astfel esențial să identificăm sursa lipsei de încredere și să deblocăm eventualele credințe negative care ne împiedică să ne descoperim în totalitate.
Cum recunoaștem lipsa de încredere în sine
Fiecare individ reacționează diferit în fața anumitor situații cărora trebuie să le facă față. Există mai multe semne, destul de greu de identificat, care au tendința să se repete și să genereze emoții negative care împiedică realizarea de sine. Fără a cunoaște originile profunde ale lipsei de încredere în sine este dificil să ieșim din acel cerc vicios, așa că psihoterapia este binevenită în astfel de cazuri.
Iată câteva dintre indiciile lipsei de încredere în sine:
Eviți să ieși în față, să vorbești în public sau să abordezi un necunoscut? Îți este prea teamă de ce vor gândi ceilalți și de reacțiile lor? Retragerea sau fuga este principalul comportament al lipsei încrederii în sine. Și se manifestă la fel de bine în viața profesională cât și în cea personală: nu vorbești niciodată la ședințe, nu spui ce te deranjează de teamă că ceilalți te vor judeca.
Ești anxios și îți imaginezi mereu ce este mai rău? Starea de neliniște permanentă duce la nervozitate, te focalizezi pe emoțiile negative pe care le simți, ești deconectat de prezent și îți este frică de viitor.
Nu ești niciodată satisfăcut de tine? Primești complimente la job dar gândești că nu le meriți, că nu ești la înălțime? Suferi de ceea ce se numește „sindromul impostorului” și nu știi să-ți apreciezi munca la adevărata ta valoare. Exigența ta este foarte ridicată și pe termen lung aceste emoții și gânduri negative îți vor eroda stima de sine și încrederea în sine.
Viața atunci când lipsește încrederea în sine
Fără încredere în sine au de suferit toate domeniile vieții (familial, profesional, personal) și starea de bine dispare treptat. Iată câteva consecințe:
Izolarea socială: frica de a fi judecat sau privit de ceilalți te va face să refuzi invitațiile și să anulezi întâlnirile. Încet, încet, intri în cercul vicios al anxietății sociale care poate ajunge până la o adevărată fobie socială. Mai târziu îți va fi greu să ieși din zona ta de confort și să regăsești încrederea în sine.
Lipsa acțiunii: te simți blocat profesional, dar nu îndrăznești să faci schimbări radicale de teama eșecului. Preferi să stai să aștepți momentul oportun pentru schimbare, însă îți este prea teamă de eșec și de emoțiile negative încât ajungi să îți spui că nu ești capabil și nu meriți succesul. Proiectele și visele le amâni și această procrastinare te determină să te învinovățești pentru că vrei să îți schimbi viața, dar și pentru că nu reușești să faci acest lucru.
O stare de rău general și senzația că viața trece pe lângă tine: izolat de ceilalți și fără să îți realizezi visele, ai o stare de rău general care influențează toate aspectele vieții. Săptămânile, lunile și anii trec fără să te simți fericit. Apare anxietatea, apoi depresia și nu mai știi care sunt nevoile, dorințele și visele, nici chiar sensul vieții.
Cum ne îmbunătățim încrederea în sine
Astăzi, se știe că încrederea în sine se poate (re)construi și se hrănește de-a lungul întregii vieții. Dă-ți timp pentru a o reclădi și analizează cum sunt pentru tine următoarele idei:
Claritatea obiectivelor: când știi exact unde vrei să ajungi, nu te lași influențat de ce se întâmplă în jurul tău sau de ce cred alții. Cu cât obiectivul este mai clar, cu atât este mai ușor de atins și nivelul de încredere în sine crește.
Încrederea vine și de la ceilalți. Oare cum arată ea pentru un copil iubit și lăudat și cum este pentru un copil criticat în permanență? Ca adult este la fel: ca să îți dai seama dacă persoanele de lângă tine sunt binevoitoare sau toxice, te poți întreba „cum mă simt când sunt cu ele și cum mă simt după ce ne-am întâlnit?” Dacă nu te simți bine în compania lor… știi de ai de făcut.
Competențele și repetiția: competența atrage încredere. Pentru a reuși la un examen sau la un interviu, trebuie să te pregătești dinainte. Cu cât repeți un exercițiu de mai multe ori, cu atât competența crește, la fel și încrederea în sine.
Acțiunea: atunci când nu există acțiune, apare stagnarea. Acțiunea în afara zonei de confort, adică în afara a ceea ce știi deja să faci bine, îți permite să-ți dezvolți încrederea în sine.
Bucuria: cât de îndrăzneț ești când te simți bine? Totul îți pare atunci posibil. În mod contrar, când te simți rău, obosit, stresat, nivelul de încredere și de îndrăzneală scade. Cu cât vei descoperi ce provoacă în tine starea de bine, cu atât și încrederea va crește.
Acceptă îndoilelile și fricile pentru că nu poți să controlezi totul. „În interiorul meu am încredere în mine, pentru că intuiția nu prea m-a înșelat și vreau să merg înainte oricare ar fi rezultatul”.
Recomandăm și articolul: „Ce este stresul și ce rol joacă în viața noastră”
Cum să ai încredere în tine? Exerciții pentru acasă
Încrederea în sine se învață. Iată câteva tehnici pentru a regăsi încrederea în sine și în capacitățile tale:
- Asumă-ți riscuri: nu există succes fără să existe riscuri. O dată ce ți le asumi și le depășești, vei vedea că va crește și încrederea în sine.
- Fii mândru de tine: de alegerile din viață, de jobul tău, de capacitățile tale. Nu ai de ce să te rușinezi. Fii conștient de propriul tău potențial.
- Pune-ți în lumină calitățile: fă o listă cu calitățile tale, fie ele la muncă sau în viața privată. Focalizează-te pe ce știi să faci mai bine, ameliorând în același timp defectele tale. Nimeni nu e perfect, așa că fii blând cu tine însuți.
- Dă-ți voie să greșești: ai dreptul să nu reușești sau să comiți erori. Ai nevoie de timp de adaptare, de antrenament și multă perseverență ca să îți atingi scopul.
- Fixează-ți obiective posibil de atins: atunci când obiectivele sunt adaptate capacităților tale, acest lucru va crește încrederea în sine.
- Îndrăznește să ceri ajutor: succesul este adesea o muncă de echipă, cere sfaturi sau ajutor atunci când simți nevoia. Familia, colegii sau prietenii te pot ajuta să ajungi unde îți dorești.
- Felicită-te: recunoaște-ți victoriile și premiază-te. Nu mai aștepta aprobarea și laudele celorlalți.
- Transformă fricile în energie pozitivă: ți-ai fixat obiective care te sperie? Emoțiile tale te pot ajuta să îți crești motivația pentru a reuși.
Evident, ca în orice demers de dezvoltare personală și de îmbunătățire a capacităților noastre, putem apela la ghidarea unui psihoterapeut, care să să ajute să înțelegem de ce menținem anumite comportamente, cum s-au format credințele despre sine și cum să producem schimbări în viețile noastre.