Cum satisfacem nevoia de conectare la copii. Ghid pentru părinți

Numeroase studii și experimente demonstrează că nevoia de atașament este chiar mai importantă decât cea de hrană la copii, lipsa conectării ducând la numeroase probleme de adaptare și relaționare cu sine și cu ceilalți. „Copiii care au cea mai mare nevoie de iubire o vor cere în cele mai greu de iubit moduri”, spune psihologul clinician Rusell Barkley. Iată cum se manifestă nevoia de conectare la copiii și cum venim în întâmpinarea ei.

Ce înseamnă conectarea cu copilul tău

Nevoia de conectare la copii este naturală, reprezentând premisa dezvoltării lor sănătoase. Atunci când te conectezi cu copilul tău, îi transmiți mesajul că el contează, că este important și iubit și astfel reușești să îi construiești o stimă de sine sănătoasă.

Conectarea nu are loc atunci când ești prezent doar fizic, ci atunci când ești prezent emoțional, petrecând timp de calitate cu copilul tău.

Când este frustrată nevoia de conectare, copiii se exprimă față de părinții lor adesea prin furie, agresivitate sau rebeliune.

Teoria atașamentului

Teoria atașamentului a lui John Bowlby (psihiatru, psiholog, psihanalist britanic) plasează individul în contextul relațiilor lui apropiate cu ceilalți. Acesta a observat faptul că privarea emoțională timpurie și calitatea conectării cu oamenii iubiți sunt esențiale în dezvoltarea personalității și formarea modului în care un om interacționează  cu ceilalți.

Mai târziu, Mary Ainsworth (psiholog american) a demonstrat printr-un experiment psihologic faptul că micuții care se liniștesc singuri au de obicei mame mai calde și receptive, pe când mamele copiilor furioși sunt imprevizibile în comportament, iar cele ale copiilor detașați sunt mai reci și indiferente.

Un atașament nesigur cauzat de lipsa conectării cu părinții conduce la incapacitatea relaționării mai târziu cu partenerul de cuplu. Legătura sigură cu persoana dragă îți oferă un avantaj în fața diferitelor experiențe care apar în viața ta.

Rolul unei bune conectări cu copilul tău

Nevoia de conectare la copii are principalul rol ca aceștia să nu se simtă singuri. Știm cu toții că ne putem simți singuri în prezența celorlalți. Se întâmplă acest lucru atunci când nu suntem conectați.

Prin definiție suntem ființe sociale. De aceea singurătatea este adesea o experiență dureroasă. Să te simți singur copil fiind, este mult mai dureros decât atunci când ești adult, deoarece copilul este dependent de părintele său. Așa că a fi singur devine înspăimântător și trist.

Nevoia de conectare la copii are și rolul de a-i face să se simtă importanți: când ești aproape și disponibil pentru copiii tăi, acest lucru le crește stima de sine. Conectarea este internalizată și le dă copiilor încredere atunci când sunt departe de tine, se simt cu picioarele pe pământ chiar și când tu nu ești în apropierea lor

De ce adesea conectarea cu copiii este dificilă

Deseori, dacă noi nu am fost modelați astfel de către părinții noștri, ne vine greu să o facem la rândul nostru cu copiii noștri. Dar nu este imposibil, avem doar nevoie de răbdare și perseverență

Totodată, deseori suntem prea ocupați, avem un program aglomerat și ajungem să trăim „pe fugă”. Prin urmare, solicitările noastre (chiar adresate propriei persoane) ajung să sune astfel: „Fă asta și asta și încă repede!”. Este greu să fii prezent atunci când ești absorbit de alte lucruri.

Spre exemplu, copiii au nevoie de activități și de experiențe, aceste lucruri fiind benefice dezvoltării lor. Însă atunci când apare deconectarea, toate acestea riscă să nu mai aibă un rol pozitiv și pot afecta copiii.

Nevoia de conectare la copii poate fi văzută și din înclinația acestora de a petrece prea mult timp angajați în jocuri virtuale, sau în fața televizorului. Practic, astfel de activități au rol de autoliniștire, deconectându-i de sine și ajutându-i să tolereze mai ușor deconectarea de ceilalți. Pe termen lung, acești copii pot dezvolta un comportament agresiv sau diferite dependețe.

Pentru că suntem adesea „pe pilot automat” zilele trec, iar noi rămânem prinși în rutină fără să fim prezenți și fără să ne conectăm cu noi înșine sau copiii noștri.

Cum ne îmbunătățim conectarea cu copiii

Iată câteva sfaturi utile pentru părinții care își doresc să îmbunătățească relația cu copii lor și să satisfacă în mod corespunzător nevoia de conectare a copiilor. Să nu uităm că pentru cei mici reprezentăm modele, iar ei vor copia obiceiurile noastre, atenția pe care ne-o acordăm, prioritățile pe care le avem, comportamentele pe care le manifestăm.

Așadar, pentru sănătatea noastră emoțională și cea a copiilor noștri, putem întreprinde următoarele acțiuni:

• Să practicăm mindfulness: ne ajută să fim prezenți aici și acum.
• Să ne îndepărtăm de ecrane: de telefon, televizor, tabletă, oricât de atractive ar fi. Sau măcar să fie utilizate când nu sunt și copiii în preajmă. Niciunui părinte nu îi place să își vadă copilul blocat în fața televizorului sau lipit de consola de jocuri, așa că fii tu un exemplu pentru el.
• Stabilește momente din zi când te conectezi cu copiii tăi. Fă-ți un plan să petreci 15-30 de minute în care, spre exemplu, să fii acolo cu copii tăi când vin de la școală. Contează calitatea timpului petrecut împreună și nu cantitatea sa.
• Învață să asculți: aceasta este o calitate ce se antrenează, avem așteptări înalte ce pot fi ușor transformae în judecată. Este important să înveți să asculți fără să emiți judecăți. Pentru a-ți asculta copilul, este bine să înveți să taci. În plus, este recomandat să eviți să emiți anumite sfaturi, să fii deschis și să-i primești emoțiile. Lipsa acestora poate duce la pierderea încrederii în sine a copilului.
• Acceptarea: pentru a reuși să asculți, este bine să poți să îți accepți copilul, pentru a te putea conecta cu el. Acceptarea înseamnă să recunoști că este unic, că are propriile sale gânduri diferite de ale tale. A-l accepta înseamnă a-i arăta dragoste necondiționată, făcându-l să se simtă în siguranță pentru ca mai apoi să îți împărtășească lucruri.
• Acordă-i timp: dimineața când îl duci la școală sau seara când luați masa. Pe măsură ce crește, devine mai greu să inițiezi aceste legături dacă ele nu sunt deja create.
• Acordă-i încredere: el se află în faza de învățare, așa că dacă vei țipa, te vei enerva sau îl vei pedepsi nu vei reuși să te faci înțeles, iar el nu se va simți înțeles și ajutat.

Cum gestionăm emoțiile copiilor pentru a se simți conectați

Nevoia de conectare la copii apare în special atunci când se confruntă cu emoții dificile, greu de gestionat sau chiar de înțeles pentru micuți. Copiii au nevoie de părinți atât în momentele lor bune, cât și în cele mai puțin bune. În primele, le recunoaștem realizările, reușitele și victoriile. Le modelăm astfel personalitatea. Cu o bună stimă de sine și încredere în propriile forțe, copilul își va câștiga autonomia și independența.

Copiii însă au nevoie de conectarea cu noi, părinții, și atunci când nu le este bine. În acele momente ei au mai multă nevoie de prezența noastră, de susținerea și de forța noastră.

Este foarte important, spre exemplu, ca părinții să acționeze într-un mod pozitiv înaintea sau în timpul crizelor de furie, iar aici putem da exemplu tantrumurilor copiilor. Când copilul este furios și plânge, el este bulversat și suferă în mod real.

Cortizolul joacă un rol central și acest hormon al stresului îi invadează corpul în acel moment. Nu își mai poate controla emoțiile și impulsurile. În acele momente are nevoie de prezența și de calmul părintelui, de la care va învăța nu doar să modeleze emoția, nu doar să se autoregleze, dar și că este acceptat chiar și atunci când nu corespunde așteptărilor acestuia.

Capacitatea de a gestiona frustrarea, să amâni o satisfacție imediată, să subordonezi prezentul viitorului este un element fundamental pentru a fi fericit, pentru a realiza proiecte și a hrăni relații armonioase.

Să lași să plângă un copil, să refuzi să îl iei în brațe, să îl privezi de o îmbrățișare sau un cadou erau strategii utilizate de părinții noștri pentru a „nu ne răsfăța prea mult”, însă s-au dovedit a fi ineficiente ba mai mult chiar dăunătoare, pentru că au creat frustrare.

Copilul are o sensibilitate deosebită la frustrare, orice amânare în satisfacerea unei pulsiuni devine intolerabilă. Lipsa creată de angoasă poate fi controlată mai târziu printr-o dependență (alcool, drog, tutun, sex, comportament compulsiv…) sau pur și simplu el ajunge să se închidă în sine, învățând să-și nege nevoile.

Cum ne conectăm cu copiii când plâng

Copiii nu plâng fără motiv! Cercetătoarea Aletha Solter explică faptul că plânsul este un proces terapeutic, o unealtă naturală de reparare. Prin plâns se reduce tensiunea arterială, se elimină toxinele, se relaxează tensiunea musculară și se echilibrează respirația.

Ca și adulții, copiii au nevoie să plângă pentru a da afară ceea ce le provoacă suferință. Plânsul nu este întotdeauna legat de nevoi imediate, poate fi expresia unor tensiuni acumulate sau a unor supărări din trecut.

Crizele de plâns ale micuțului reprezintă coșmarul oricărui părinte. Oare câți părinți au suferit, la cumpărături sau în fața blocului, când copilul lor se tăvălea pe jos urlând sub privirile pline de reproș ale adulților prezenți?

Este important să îi arătăm copilului că recunoașterea și exprimarea verbală a impulsurilor violente nu distrug nici relația, nici persoana. „Înțeleg că ești furios și te iubesc la fel de mult”.

Totuși furia este o reacție naturală și sănătoasă în fața frustrării, iar nevoia de conectare la copii apare în momentele când apare o astfel de emoție intensă. Emoția exprimă o nevoie. O astfel de emoție puternică trebuie modulată, reglată, conținută și nu eliminată. Dacă nu se întâmplă acest lucru, frustrarea atașamentului sau a altor nevoi se poate transforma în tantrum și la vârsta adultă.

„Este un copil agresiv, rău, care vrea atenție” – astfel de etichete stigmatizează copilul. Nu micuțul este agresiv, ci comportamentul său este agresiv. Iar acest lucru se întâmplă pentru că nu îi sunt satisfăcute niște nevoi de bază. Creierul copilului este imatur și îi lipsesc multe conexiuni neuronale. Este astfel normal ca până la vârsta de 6-7 ani să observăm comportamente precum:

• Copilul poate urla, se tăvălește pe jos, lovește, mușcă pentru a-și exprima emoțiile precum frica, bucuria sau furia.
• Copilul nu aude atunci când îi vorbim pentru că se află în furtuna emoției care îl domină.
• El nu poate răspunde la „de ce?”, deoarece funcția cognitivă a creierului este sub asediul amigdalei care controlează emoțiile. Este foarte important să îl ajuți să traverseze această furtună emoțională.

Copilul vede lumea prin proprii săi ochi.  Încearcă să nu-i mai judeci reacțiile și să îl asculți întâi, identificând ce trăiește, cum asociază lucrurile, ce resimte și ce își spune.

Lasă-l să-și exprime emoțiile fie că plânge, țipă, tremură. Acestea sunt moduri de a-și exprima suferința, de a se elibera de tensiuni și de a se recupera. Nu îi mai judeca reacțiile, ci ascultă-l mai întâi. Nevoia de conectare la copii apare uneori și sub forma unor comportamente neplăcute. Cu cât nevoia de iubire a copilului este mai mare, cu atât mai dificil poate fi comportamentul lui. Să nu uităm să privim către nevoie și împlinirea ei.