Abuzul emoțional asupra copilului și efectele lui la vârsta adultă. Patru posibile consecințe

    Una dintre cele mai răspândite forme de abuz asupra copiilor este abuzul emoțional, denumit uneori și psihologic, și vine din partea unui părinte sau îngrijitor. Abuzul emoțional asupra copilului are efecte negative de-a lungul întregii sale vieți. Iată care sunt diferitele forme ale acestui abuz și ce putem face.

    Ce este abuzul emoțional asupra copilului

    Abuzul emoțional este un „tipar de comportament care afectează dezvoltarea emoțională a copilului sau sentimentul valorii de sine”. În timp ce acest tip de abuz nu poate lăsa aceleași leziuni și cicatrici ca și abuzul fizic, abuzul emoțional asupra copilului poate fi devastator pentru dezvoltarea copilului și poate duce la probleme pe tot parcursul vieții care persistă la maturitate. Abuzul emoțional asupra copilului este considerat una dintre cele mai puțin raportate forme de abuz asupra copiilor.

    Acest tip de abuz poate apărea combinat cu abuzul fizic, abuzul sexual sau neglijarea. Adesea, este subtil și insidios și scade încrederea în sine a copilului.

    La fel ca alte forme de abuz, abuzul emoțional asupra copilului este despre putere și control. Făptuitorul manipulează și controlează copilul folosind cuvinte și acțiuni care sunt dureroase și dăunătoare din punct de vedere emoțional.

    Comportamentul unui părinte abuziv din punct de vedere emoțional sau al îngrijitorului nu susține dezvoltarea sănătoasă și bunăstarea unui copil – în schimb, creează un mediu de frică, ostilitate sau anxietate. Un copil este sensibil la sentimentele, opiniile și acțiunile părinților săi.

    Forme ale abuzului emoțional

    Abuzul emoțional asupra copilului poate lua mai multe forme. La un capăt al spectrului se află insultele, cuvintele sau acțiunile care te fac să te simți inferior, în timp ce la celălalt capăt poate fi indiferența totală care provoacă deprivarea emoțională. Un îngrijitor care abuzează emoțional folosește adesea cuvinte, dar și acțiunile lui pot fi abuzive – și, uneori, chiar și o lipsă de acțiune este abuzivă.

    Atunci când un părinte sau îngrijitor nu arată dragostea unui copil sau nu îl face să se simtă dorit, sigur și demn, aceste acțiuni duc la deprivare emoțională. Persoanele care sunt abuzive pot, de asemenea, să refuze afecțiunea fizică sau atingerea iubitoare – ambele fiind esențiale pentru dezvoltarea emoțională a copilului.

    Există șase tipuri recunoscute de abuz emoțional, inclusiv:

    1. Respingerea – Comunicarea cu un copil prin cuvinte și comportamente care denotă că este nedorit și/sau lipsit de valoare. De exemplu, un părinte îi poate spune unui copil: „Aș vrea să nu te fi născut niciodată”. Ridiculizare sau punerea în inferioritate a copilului prin jigniri, ca de exemplu „Ești prost!”, amenințarea copilului cu pedepse aspre sau chiar moarte, abuz verbal continuu, compararea copilului cu frații sau colegii, vina pe copil pentru probleme familiale.
    2. Ignorarea/Neglijarea – reținerea afecțiunii sau manifestarea unui interes redus sau deloc pentru un copil.
    3. Amenințarea – folosirea amenințărilor, cuvintelor jignitoare și țipetelor.
    4. Izolarea – Interzicerea unui copil de a se implica în activități adecvate cu prietenii sau izolarea unui copil departe de contactul uman.
    5. Comportamentul corupt – Expunerea unui copil la droguri, alcool, comportament criminal sau comportament sexual inadecvat.
    6. Exploatarea – manipularea unui copil într-o activitate forțată sau responsabilitate, fără a ține cont de dezvoltarea copilului.

    Factori care predispun către abuzul emoțional

    Chiar și  părinții suficient de buni vor țipa din când în când la copiii lor sau se vor supăra în momentele de stres. Cu toate acestea, atunci când acest tip de comportament este consecvent, un copil poate suferi efectele pe termen lung.

    Abuzul emoțional asupra copiilor are loc în toate tipurile de familie. Cu toate acestea, abuzul raportat pare a fi cel mai frecvent în familiile care au dificultăți financiare, in familiile monoparentale, în cele în care au trecut printr-un divorț sau în familii care se luptă cu problemele legate de abuzul de substanțe.

    Comportamente abuzive

    Ați putea presupune că un copil care este abuzat în orice mod nu ar fi atașat de îngrijitorul adult care îl abuzează, dar acest lucru nu este întotdeauna valabil.

    Copiii rămân deseori loiali părintelui sau îngrijitorului care îi abuzează pentru că se tem de ce se va întâmpla dacă dezvăluie abuzul. Un copil abuzat din punct de vedere emoțional s-ar putea gândi, de asemenea, că a fi numit după apelative jignitoare sau refuzul de afecțiune este un mod normal de viață. S-ar putea să nu spună nimănui despre abuz, deoarece consideră că experiențele lor reprezintă un comportament familial „normal”.

    Orice adult poate pune în act abuzul emoțional asupra copilului, iar acest abuz poate lua mai multe forme:

    O bonă care țipă constant la copii și  amenință;

    Un copil este expus violenței domestice acasă;

    Un bunic care refuză să interacționeze cu copiii atunci când îi vizitează și se uită în schimb la televizor;

    Un părinte cu tulburări de consum de alcool se enervează când bea, deseori țipând;

    Un profesor își bate joc de un copil în fața clasei atunci când acesta greșește;

    După divorț, un părinte îi cere copilului să mintă un judecător despre celălalt părinte pentru a se asigura că vor obține custodia completă.

    Efecte ale abuzului emoțional asupra copilului

    Consecințele abuzului asupra copiilor sub orice formă pot fi severe și pot persista până la maturitate. Un copil crede adesea că este responsabil pentru abuz și că înseamnă că este neiubit, de neiubit și nedorit.

    Iată patru dintre efectele majore pe termen lung ale abuzului emoțional asupra copilului

    1. Probleme legate de atașament:

    abuzul emoțional poate interfera cu capacitatea unui copil de a forma și menține atașamente sănătoase. Problemele legate de atașament în copilăria timpurie au fost legate de atașamente nesigure la vârsta adultă. De asemenea, copiii ar putea fi expuși unui risc crescut de relații deficitare între colegi, probleme cu intimitatea, dificultăți în soluționarea conflictelor și agresiune relațională.

    2. Probleme de comportament și sociale:

    abuzul emoțional în copilărie a fost, de asemenea, legat de delincvență, comportamente adictive și comportament agresiv sexual la adulții tineri.

    3. Repetarea ciclului de abuz:

    fără o intervenție adecvată, persoanele care au fost abuzate în copilărie au un risc mai mare să-și abuzeze copiii decât persoanele care nu au suferit abuzuri.

    4. Suicid și boli mintale:

    adolescenții care au suferit abuzuri emoționale în copilărie au mai multe șanse de a fi diagnosticați cu cel puțin o boală mentală, cum ar fi depresia sau anxietatea, care pot persista până la vârsta adultă. Persoanele cu antecedente de abuz emoțional sunt, de asemenea, la un mai mare risc de tentativă de sinucidere.

    Efecte asupra relațiilor personale

    O persoană care este supusă abuzului emoțional, fie în copilărie, fie în cadrul unei relații, poate avea mai puține șanse să aibă încredere în oameni în viitor.

    De exemplu, pe măsură ce cresc, copiii ar putea căuta relații negative care ar putea continua să îi expună abuzului emoțional. O persoană care este supusă abuzului emoțional în cadrul unei relații poate avea probleme în apropierea de alții în viitor.

    Pe măsură ce copilul crește, la maturitate ar putea dezvolta efecte suplimentare față de abuzurile emoționale pe care le-au experimentat.

    Factori de risc

    Există, de asemenea, unele probleme medicale pe termen lung care pot afecta persoanele supuse abuzului emoțional. Acestea includ: dureri de cap, tulburări de alimentație, consum de substanțe, depresie, izolare socială, stimă de sine scăzută, instabilitate emoțională, tulburări de somn, durere fizică fără cauză, idei, gânduri sau încercări de sinucidere.

    În unele cazuri, abuzul emoțional poate duce la tulburări de stres post-traumatic (PTSD/C-PTSD). Este posibil ca o persoană care supraviețuiește abuzului emoțional să nu dezvolte PTSD, dar dacă o face, poate prezenta simptome precum: gânduri negative, izbucniri furioase, insomnie, coșmaruri.

    Ghid pentru vindecare și recuperare

    Este important ca persoanele care se confruntă în prezent sau care au experimentat vreodată abuz emoțional să știe că abuzul nu este niciodată (din) vina lor. Abuzul emoțional asupra copilului poate provoca consecințe atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

    Câteva sfaturi pentru vindecare și recuperare includ: o odihnă adecvată, consumul unei diete echilibrate, activitate fizică, contact cu membrii familiei care nu sunt abuzivi, prietenii sau un profesionist din domeniul sănătății pentru ajutor, conectare socială.

    Practic, la maturitate, riscurile sunt să ne comportăm cu noi înșine așa cum am fost tratați în copilărie. A avea grijă de noi înșine înseamnă a ne oferi acele lucruri care au lipsit, a ne comporta așa cum am fi avut nevoie atunci.

    Nu toți cei care au o istorie de abuz emoțional experimentează cicatrici pe tot parcursul vieții. Durata, severitatea și vârsta de debut a abuzului sunt factori influenți. A avea și alți adulți de susținere în viața lor poate compensa impactul.

    Dacă sunteți părinte și credeți că și copilul dvs. este abuzat emoțional de altcineva, cum ar fi un profesor sau un antrenor, luați măsuri pentru a interveni. Este posibil să aveți nevoie de ajutor profesional pentru a vă menține copilul în siguranță.

    Dacă ți-ai abuzat emoțional copilul sau dacă un partener este abuziv din punct de vedere emoțional, este important atât pentru sănătatea ta mintală, cât și pentru copilul tău să ceri ajutor.

    Deși schimbarea stilului de viață poate fi tot ce este nevoie pentru unii oameni, este posibil să constați că ai nevoie de ceva mai mult. Acest lucru este total normal. Lucrul cu un terapeut poate fi benefic pentru tine și familia ta.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook