Cum depășim teama de părerea celorlalți

„Mă gândesc că mă voi face de râs în fața celorlalți”. Cum depășim teama de părerea celor din jur

    Pentru a ne integra în grupuri și a funcționa în societate, ținem cont de nevoile, opiniile și feed-back-ul celor din jur. Când oglindirea aceasta devine o preocupare constantă, încărcată cu anxietate, vorbim despre teama de părerea celorlalți. De aici ajungem să ne îndepărtăm de autenticitatea noastră, de nevoile reale. Ce avem de făcut cu gândul „Ce vor spune ceilalți?”

    Nevoia de apartenență la grup

    A spune că nu ne pasă de ceea ce cred ceilalți despre noi este o minciună din punct de vedere biologic. Este înscris în genele noastre să ținem cont de ceea ce crede grupul despre noi pentru că în funcție de asta depindeau șansele înaintașilor noștri de incluziune și apartenență la grup.

    Avem o parte ancestrală cu care creierul nostru operează, parte care, din perspectivă evoluționistă, ne-a ajutat să supraviețuim. Aceasta i-a ajutat pe strămoșii noștri să caute aprobarea socială prin dezvoltarea abilităților sociale și a unor comportamente precaute.

    Atunci, a rămâne în afara grupului era amenințător și înfricoșător deoarece apartenența la grup însemna mai multă protecție în situații ce ne puneau viața în pericol, deci mai multe șanse de supraviețuire.

    Emoții copleșitoare

    Păstrăm astfel și astăzi în ADN-ul nostru nevoia de a ști cum ne situăm în mintea celorlalți, iar emoțiile adaptative din acest punct de vedere sunt rușinea, vinovăția și sentimentul de respingere. Într-o doză gestionabilă, ele ne transmit un feedback util despre comportamentele noastre în grup sau context social, în vederea îmbunătățirii acestora pentru a ne asigura respectarea normelor sociale sau consolidarea poziției în grup.

    Însă atunci când aceste emoții devin foarte intense iar focusul atenției noastre este excesiv îndreptat către ce pot sau nu gândi ceilalți despre noi, ajungând să guverneaze luarea deciziilor și acțiunile, riscăm să ne îndepărtăm de sinele nostru și să nu mai descoperim cine suntem cu adevărat.

    Teama de respingere

    Ceea ce ne face de multe ori să ne preocupe într-o măsura ridicată ceea ce cred alții despre noi este teama de critică, de excludere, de respingere generată de gânduri iraționale.

    În realitate, este firesc ca nu toată lumea să ne placă sau să fie de acord cu opiniile noastre. Doar că, această teamă de părerea celorlalți este însoțită de rușine sau sentimente de deficiență și inadecvare.

    Evitând să ne gestionăm aceste experiențe emoționale prin confruntarea cu ele, nu vom face altceva decât să evităm să descoperim cine suntem, ce ne place cu adevărat, ce ne definește sau ce ni se potrivește. De multe ori, teama de părerea celorlalți vine cu reprimarea propriilor nevoi, gânduri, păreri diferite sau setarea unor limite sănătoase.

    „Mereu mă întreb ce vor spune ceilalți, lucru care mă împiedică, deseori, să îmi exprim nemulțumirea, supărarea sau furia. Uneori mă simt nedreptățită, aș vrea să punctez anumite lucruri care nu îmi plac, dar gândul meu este că aș supăra, iar ceilalți mă vor cataloga drept dificilă, nedreaptă sau agresivă. Deseori rămân cu un sentiment de furie la adresa mea – că nu am spus nimic – urmat de dezamăgire că nu sunt în stare să fac asta. În principiu, sunt conștientă că aleg mereu relația cu ceilalți peste nevoile mele, încercând să mă potrivesc unui tipar privind «ceea ce cred că se așteaptă de la mine»,” povestește Raluca (26 de ani), din Piatra Neamț.

    Citește aici articolul integral: „Relații amoroase: De ce este important să fii atentă mai ales la nevoile tale”

    Influența educației

    Este de înțeles să fim predispuși la acest tip de gândire, atunci când am crescut într-un mediu unde s-a pus excesiv de mult accent pe ceea ce cred alții despre noi, pe imaginea în societate și pe comportamentul de people pleasing. Dacă am auzit adesea în copilărie remarci precum „să nu ne audă vecinii”, „alții de ce au putut și tu nu?” „mi-e rușine cu tine”, „nimeni n-o să te placă așa” atunci ne dezvoltăm crezând că trebuie să ne adaptăm personalitatea excesiv de mult în funcție de ceea ce cred alții, creștem cu teamă de părerea celorlalți.

    Ceea ce putem pierde în prezent continuând cu această abordare este sentimentul autentic de a fi acceptat în individualitatea și unicitatea noastră, din moment ce ne promovăm prin imaginea ce ne-o cultivăm după dorințele și așteptările celorlalți.

    „Acest «te faci de râs» m-a bântuit mult timp, fiind o expresie cu care îmi puneau limite atât mama cât și bunica mea. Într-atât încât azi îmi este foarte greu să manifest emoții intense în public întrucât mă gândesc tot timpul că mă voi face de râs în fața celorlalți. Ce vor crede despre mine dacă țopăi de fericire? Sau dacă îmi vine să plâng de față cu altcineva? Pentru mine e inadmisibil așa ceva, deși mă simt confortabil când alții o fac”, povestește Anca, 31 de ani, din Ploiești.

    Adesea ceea ce ne întreține acest comportament sunt propriile erori de gândire. Spre exemplu, putem avea falsa senzație că știm cu precizie ce cred alții despre noi, însă în realitate nu posedăm capete transparente prin care putem citi cu claritate gândurile altora.

    Este necesar să confruntăm presupunerile personale cu realitatea internă a celorlalți, întrebându-i ce gândesc sau verificând dacă propriile concluzii sunt aceleași cu ale lor.

    Citește aici articolul integral: „Ce avem de făcut pentru a ne menține sănătatea mintală”

    Critica și teama de părerea celorlalți

    Teama de critică este alt factor care ne împinge către comportamente de evitare: evităm să ne exprimăm opinia legată de un subiect, evităm să facem ceea ce simțim, evităm chiar să ne punem întrebări despre ceea ce ne dorim într-o anume situație sau context.

    Critica altora ne activează puternic atunci când avem un propriu critic intern mult dezvoltat. Tendința spontană va fi să credem în mod automat că acea critică este adevărată, de aceea reacția emoțională va fi și ea intens negativă. Putem să verificăm acest lucru observând reacția pe care o avem atunci când auzim un lucru critic pe care intern nu-l validăm ca fiind adevărat.

    Dacă insulta sau critica cuiva știm că nu ne reprezintă, este posibil să ne enervăm, însă sunt slabe șanse de a resimți rușinea. Iar furia sau iritarea sunt mai gestionabile decât cea din urmă.

    De asemenea, este esențial să facem distincția între critică și feedback negativ. Critica ne pune la pământ uneori, ne lasă confuzi și sentimentul pregnant este cel de inferioritate, deficiență, neîncredere în propria persoană.

    Feedback-ul negativ ne atrage atenția asupra aspectelor pe care le putem îmbunătăți la noi, fără să facă să ne simțim atacați sau că este ceva fundamental în neregulă cu propria persoană. Acesta este punctual legat de o situație și face referire la comportamentul nostru, nu la persoana noastră.

    Teama de părerea celorlalți asociată cu o slabă stimă de sine, ne pot împiedica să facem diferența între cele două.

    Să nu greșești!

    Teama de a nu greși este un alt aspect care ne poate trunchia autenticitatea, pentru că este posibil să ne blocheze într-o asemenea măsură încât să nu mai explorăm lumea înconjurătoare. Aceasta ne oprește din a ne dezvolta autonomia. Ne ajută mai degrabă să ne schimbăm mindset-ul, în sensul de a normaliza greșelile, de a le privi ca pe oportunități de creștere și dezvoltare personală.

    Altfel, rămânem captivi ai reacției de „îngheț”, guvernați de teama de părerea celorlalți, ferindu-ne de greșelile potențiale, deci de orice inițiativă. Un citat care personal îmi place este cel al Serenei Williams: „Chiar cred că un campion este definit nu de câștigurile sale, ci de capacitatea sa de revenire după ce cade.”

    Greșelile ne oferă ocazia de a lucra la abilitățile noastre, de a exersa, de a afla ce funcționează și ce nu și nu în ultimul rând de a ne descoperi limitele.

    Citește aici articolul integral: „Frica de a lua decizii: de ce este bine să decidem noi, chiar și când greșim”

    Cum depășim teama de părerea celorlalți

    Primul pas pentru a lucra la depășirea acestei temeri este să recunoaștem că o avem și să observăm măsura în care are un impact negativ în propria viața. Mai multă autocunoaștere și conștientizare ne va pune în contact cu noi; putem întocmi o listă cu propriile valori și credințe, cu lucrurile care ne fac plăcere sau pe care dorim să le explorăm. Asta ne va furniza o imagine mai clară asupra propriului sine, excluzând teama de părerea celorlalți.

    Ceea ce ne poate ajuta este și să stabilim care sunt acele persoane care ne inspiră și posedă acele calități care corespund cu valorile noastre personale. Ce obiective ne putem formula de aici, unde ne dorim să ajungem și ce este cu adevărat important pentru noi? Conturându-ne tot mai clar o imagine despre ceea ce ne reprezintă, vom vedea cum teama de părerea celorlalți va descrește, lăsând loc valorizării propriei păreri.

    Cu siguranță vor mai apărea momente în care vom fi provocați, însă atunci este important să conștientizăm ceea ce ni se întâmplă și tendința de a supraevalua cât de mult contează părerea celor din jur. Normalizând astfel de momente odată ce le conștientizăm, ne va fi mult mai ușor să le depășim amintindu-ne ce am stabilit că este cu adevărat important pentru noi. „Oare eu ce cred cu adevărat despre asta?”, „Dacă ar fi să întreb ce gândesc eu despre situația aceasta, oare ce aș afla?”, „Ce simt că este important pentru mine acum?”

    Răspunsul la aceste întrebări ne va ajuta pe drumul către autonomie, descoperirea propriului sine și a propriei identități iar asta ne va ajuta să dobândim mai multă încredere în noi, un sentiment de autenticitate astfel încât să putem spune „mă simt bine să fiu în propria piele”.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare