Negativism, sabotare, opoziție, furie: Ce înseamnă să ai un comportament pasiv-agresiv

Să fii pasiv agresiv este sinteza ambivalentă dintre cele două stări expuse în denumire. Pasivitatea ar însemna lipsa reacției, iar agresivitatea este o abordare toxică. Asertivitatea este calea sănătoasă, dar deseori nu știm să o folosim. Un comportament pasiv-agresiv este unul de nesupunere, încărcat cu furie, fără o abordare directă, deschisă a problemei.

Ce înseamnă să fii pasiv-agresiv

Termenul de pasiv-agresiv a apărut în timpul celui de-al doilea război mondial și a fost introdus în literatura de specialitate de către psihiatrul american William Menninger.

Acesta a observat că anumiți soldați refuzau să asculte ordinele însă nu se manifestau prin cuvinte sau furie ci afișau comportamente pasive pentru a transmite mesaje de amânare, demotivare sau ineficiența. Era un fel de nesupunere mascată.

Comportamentul pasiv-agresiv este acel mecanism de apărare parțial conștient prin care o persoană își exprimă furia sau nemulțumirea într-un mod indirect.

Toate lumea se poate comporta pasiv-agresiv câteodată. Dar când acest lucru devine o obișnuință, se transformă într-o problemă pentru sine și pentru cei din jur.

Inițial comportamentul pasiv-agresiv era încadrat de către specialiști la tulburări de personalitate (DSM III, 1987) fiind caracteristic persoanelor care manifestau permanent o rezistență pasivă la orice solicitare socială sau profesională, find opoziționiști, negativiști și chiar sabotori mascați.

Apărea în capitolul dedicat „tulburărilor de personalitate fără altă specificație”. În 1994 A.P.A. ( American Psychiatric Association) a renunțat să mai includă pasiv-agresivul pe lista tulburărilor de personalitate datorită invalidării unor studii.

Totuși, Inventarul Clinic Multiaxial Millon (MCMI-III), menține pasiv-agresivul (negativist) în categoria tiparelor severe de personalitate, caracterizând aceste persoane prin incapacitatea de a rezolva conflicte, experimentând certuri și decepții interminabile, oscilând între respect și sfidare, supunere și opoziționism agresiv, furie și încăpățânare ce se îmbină cu perioade de culpabilizare și rușine.

Cum se explică un astfel de comportament?

Furia, frustrarea și nemulțumirea sunt emoții normale pentru fiecare individ.

Pasiv-agresivii adesea fie au crescut în familii în care era prezent un astfel de comportament, fie în copilărie nu au avut ocazia ori dreptul să își exprime în mod direct aceste emoții.

Ajunși adulți, ei continuă să se comporte precum în copilărie pentru că au observat că astfel reușesc să obțină de la ceilalți ce-și doresc.

Frecvent ostilitatea refulată îmbracă forma unui comportament pasiv-agresiv.

Persoanele pasiv-agresive sunt pe de o parte foarte susceptibile datorită unei stime de sine scăzute, se percep fără valoare și sunt foarte atenți  să nu se simtă puși în inferioritate. Pe de altă parte nu știu să se afirme și opun rezistență datorită unui mecanism de apărare inconștient.

A fi pasiv agresiv își are originea în experiențele negative timpurii, cum ar fi: existența unor părinți imprevizibili, fără limite definite, părinți care una spuneau și alta făceau, inconstanți, care au creat o ambiguitate interioară copilului ce l-a făcut nesingur în a înfrunta lumea.

Poate apărea și ca urmare a unui doliu sau eveniment traumatizant sau chiar o dată cu venirea pe lume a unui frate ce i-a distrus sentimentul de siguranță în relația cu părinții.

Cum recunoaștem un pasiv-agresiv

Există mai multe comportamente ce indică faptul că avem de-a face cu o persoană ce are un comportament pasiv-agresiv, cum ar fi:

  • Promite mai multe decât face, preia inițiativa, iar apoi regretă: „Voi face asta imediat”.
  • Este neserioasă, spune că va face lucruri și apoi nu le mai face.
  • Cere favoruri și nu oferă nimic la schimb.
  • Pedepsește prin tăcere, stă îmbufnată și spune „Sunt bine” deși vizibil nu este.
  • Ajungi să îi faci tot felul de favoruri pentru că o vezi neputincioasă.
  • Nu vrea nici să conducă, dar nici să fie condusă.
  • Nu va face nimic din ce nu dorește să facă.
  • Dacă nu o cauți te va căuta cu disperare, dacă o cauți, se va îndepărta.
  • Părerile ei despre ceilalți sunt negative, tăioase: „Nu toți sunt așa de deștepți ca tine”.
  • Evită confruntarea încercând să pară o persoană de treabă.
  • Prezintă rezistență la schimbare, tendința de victimizare, plângeri permanente, sentiment de persecuție „Nimeni nu mă înțelege”.
  • Seamănă neîncredere în jur pentru că nu se implică prea mult în nimic.
  • Își exprimă critica și ostilitatea față de persoanele reprezentând autoritatea, la cea mai mică provocare.
  • Este totodată invidioasă și geloasă pe colegii săi care primesc laude din partea persoanelor ce reprezintă autoritatea.
  • Se plânge de eșecurile personale, privește viitorul cu neîncredere și adesea comentează „nu merită să fii bun” sau „lucrurile bune nu durează”.
  • Are un caracter ambivalent, fiind când ostilă cu o persoană, când pasivă, cerând iertare și promițând că nu se va mai comporta astfel în viitor.
  • Este acel individ care spune constant „da, dar…”, căutând dezavantaje în orice situație sau conturând scenarii negative.
  • Face câteodată lucruri ce par a fi bine intenționate, dar care sunt în opoziție cu dorința celuilalt (de exemplu dacă îi spui unui pasiv agresiv că ești la regim pentru că vrei să slăbești, a doua zi îți va aduce o prăjitură).

Relația cu un pasiv-agresiv

Persoanele pasiv-agresive manifestă o ambivalență interpersonală. Pe de o parte ele au nevoie de o figură autoritară și protectoare, care poate fi partenerul de cuplu.

Datorită stimei de sine scăzute se percep a fi fragile și lipsite de sprijin. În același timp, au nevoie să se simtă libere și independente.

Într-o relație, tipul pasiv-agresiv oferă partenerului trei atitudini afective dăunătoare:

„Apropierea ta mă încătușează, depărtarea ta mă neliniștește”. Acesta prezintă ambivalență în relații: iubirea devine o sabie cu două tăișuri, dacă îmi dăruiești afecțiune e rău, „mă sufocă”, iar dacă nu mi-o dăruiești e la fel de rău „nu pot să suport singurătatea”.

„Trebuie să mă opun iubirii tale, însă fără să te pierd” – Pasiv agresivul este un maestru al sabotajului afectiv.

„Deși ne iubim, totul va merge din rău în mai rău”- Acesta este un pesimist ce încearcă din răsputeri să-și convingă și partenerul de viitorul sumbru al relației.

De ce ne simțim atrași de un pasiv-agresiv

Unii oameni se simt atrași de tipul pasiv-agresiv. Ce anume îi atrage? De cele mai multe ori tiparele de fragilitate (nesiguranță) sau de calm (delăsare) ale pasiv-agresivului care activează în celălalt tiparele următoare:

Protecționism („Am nevoie să aibă nevoie de mine”) pentru că slăbiciunea celuilalt mă atrage și mă seduce, o codependență ce face ca iubirea să fie confundată cu dorința de a-l ajuta cu orice preț pe celălalt.

Lipsă de preocupare/comoditate („Am nevoie să mi se ofere libertatea de a face ce vreau”, „Vreau să am o relație care să nu necesite eforturi și să nu aibă niciun fel de complicații”).

Cu timpul însă pasiv-agresivul începe să ceară protecție și astfel dispare ca prin farmec iluzia independenței care a atras partenerul în relație.

Strategii de a relaționa cu o persoană pasiv-agresivă

În relația cu un pasiv-agresiv putem avea una dintre următoarele abordări:

Să iei în adopție pe pasiv-agresiv și să îi suporți ambivalența: prin acceptarea lui așa cum este, să nu aștepți nimic în schimb, să-ți cobori standardele, să știi bine că agresivitatea lui mascată este principalul lui mod de exprimare, să te adaptezi pasivității lui și să nu aștepți nimic în schimb.

Pare a fi o strategie masochistă bazată pe satisfacerea fericirii celuilalt în detrimental propriei fericiri.

Să te revolți și să îi ceri pasiv-agresivului o relație matură: nu-ți cheltui energia încercând să-l convingi pe celălalt de lucruri evidente, nu-i încredința activități pe care știi că nu le poate duce la bun sfârșit, nu răspunde la provocările lui și nici nu intra în jocul lui dublu.

Înfruntă-l prin siguranța ta de sine, nu te da drept tatăl sau mama sa, lasă-l să crească. Este o strategie prin care se caută soluții pentru problemele cotidiene ale conviețuirii împreună.

Totuși, pentru a obține o relație parțial sănătoasă cu o persoană pasiv-agresivă este indicat a se recurge la un specialist care să rezolve conflictul de atracție-respingere din structura psihologică a pasiv-agresivului.

Ce faci când chiar tu ești pasiv-agresiv

Fă un pas înapoi și, într-un mod obiectiv, observă-ți comportamentele și verifică dacă:

  • Eviți persoanele pe care ești supărat?
  • Încetezi să le mai vorbești persoanelor atunci când ești furios pe ele?
  • Te oprești în a mai face lucruri pentru de a-i pedepsi pe ceilalți?
  • Folosești adesea sarcasmul pentru a evita anumite conversații?

Dacă aceste comportamente se repetă destul de des și îți afectează relațiile, atunci este de preferat:

Să nu confunzi autoritatea (care este rațională, legimită, are caracter temporal) cu autoritarismul (care este irațional, se bazează pe teama de autoritate sau pe abuz de putere), după cum le clasifica psihanalistul Eric Fromm.

Să te forțezi sistematic să fii asertiv prin a spune ce nevoie ai sau ce anume vrei. Poți să începi cu cerințele mai simple.

Să îți exprimi sentimentele într-un mod clar și respectuos.

Să iei în considerare următoarele idei de pus în aplicare la serviciu: recunoaște-ti meritele, nu-i lăsa pe alții să profite de tine, cere să fii promovat sau o mărire de salariu atunci când este cazul, deleagă responsabilitățile altor persoane.

Să încerci să tolerezi sentimentul de furie care este o parte sănătoasă a personalității tale și care te ajută să intri în contact cu partea din tine care vrea ceva diferit (să se schimbe și să se maturizeze). Furia ta poate fi singurul indiciu că vrei și altceva de la viață.

Să oprești tacticile subversive și să te lași sfătuit și ghidat de un specialist. Vei învăța astfel să discerni între momentele în care opoziția ta se justifică și cele în care nu, locul unde se află autoritarismul și cel unde începe prietenia. Nu vei mai avea nevoie de terorismul afectiv pentru că vei învăța să nu mai oscilezi între nevoia de atașament și teama de abuz.

SPUNE-ȚI POVESTEA »
Căutare
Urmărește-ne și pe Facebook