Majoritatea oamenilor au sentimente de inferioritate însă cei mai mulți sunt capabili să găsească modalități sănătoase de a face față, de a se simți în siguranță, angajați și productivi. La polul opus, un complex de inferioritate presupune o stimă de sine foarte scăzută datorită căreia oamenii răspund diferit. Se învinovățesc, se plâng de neajunsuri și consideră că autocritica intensă este rezonabilă. Acest cerc vicios este atât de adânc înrădăcinat încât persoanele sunt captive atât în plan personal cât și profesional sau relațional.
Ce este un complex de inferioritate?
Termenul „complex de inferioritate” este asociat cu întemeietorul școlii de psihologie individuală Alfred Adler care redefinea nevroza ca fiind o „încercare culturală ratată de eliberare de un sentiment de inferioritate în vederea dobândirii unui sentiment de superioritate”.
Adler pune în centrul vieții psihice autoestimația sau sentimentul valorii proprii. Autoestimația, ca proces relațional de raportare la cerințele mediului și la ceilalți oameni, are ca scop obținerea unui sentiment pozitiv al valorii proprii și securitate psihică.
Incapacitatea unei persoane de a face față situațiilor și de a raspunde cerințelor sociale anulează sentimentul pozitiv al valorii proprii și impune realizarea unuia nou. Acest proces determină apariția sentimentelor de inferioritate care conduc către insecuritatea psihică și mobilizează instrumente pentru depășirea ei.
Sentimentele de inferioritate ale unei persoane pot fi tranzitorii sau se pot permanentiza devenind complexe.
Simptomele complexului de inferioritate
Unul dintre cele mai frecvente simptome ale complexului de inferioritate este sentimentul de inadecvare. Persoanele simt că nu sunt demne de prieteniile sau relațiile sociale pe care le au deoarece simt că toți cei din jur sunt mult mai buni decât ele.
Se simt retrase din punct de vedere social și încearcă deseori să depășească performanțele celorlalți indivizi pentru a se simți mai bine cu ele însele și pentru a se simți acceptate social. Atunci când nu reușesc, încep să-i minimizeze pe ceilalți pentru a se simți mai bine cu ele însele, comportament ce poate fi interpretat ca nepoliticos și arogant.
Un alt simptom al unui complex de inferioritate este învinuirea constantă a „universului” pentru toate problemele. De multe ori, lipsa de succes se poate datora eforturilor insuficiente și ineficiente. În loc să accepte acest lucru ca fiind o cauză probabilă a eșecului, încep să dea vina pe toți cei din jur, chiar și pe noroc sau prieteni.
Cu alte cuvinte, universul din jurul lor este motivul pentru care au eșuat și nu propria lor lipsă de efort. De asemenea, pot considera succesul altei persoane ca fiind complet bazat pe noroc, mai degrabă decât datorită propriilor eforturi. Nu reușesc să recunoască faptul că acea persoană a muncit pentru succesul său.
Căutarea atenției este un simptom comun al complexului de inferioritate. Când se află într-un loc public, persoanele cu un complex de inferioritate vor face tot posibilul pentru a căuta atenția celorlalți, poate printr-un exces de prietenie sau sub forma agresivității, părând fie nefericite sau certându-se cu cineva.
De asemenea, persoanele care au complexe de inferioritate pot fi uneori critice cu privire la orice feedback pe care îl primesc.
Principalii factori pentru dezvoltarea complexului de inferioritate
Educația familială
O educație strictă stimulează sentimentele de inadecvare. De exemplu, copiii care aud constant „ești rău” sau „nu ești suficient de bun” pot avea un sentiment profund de inadecvare care nu va dispărea niciodată.
Alte scenarii care ar putea pune bazele unui complex de inferioritate includ presiunea extremă a colegilor, tachinarea, rivalitatea fraților și alte experiențe din copilărie care pot determina un tânăr să se simtă slab, neajutorat și insuficient.
Handicapul fizic sau particularitățile fizice
Putem vorbi aici despre culoarea neobișnuită a părului, înălțime prea mare sau prea mică, subponderabilitate sau supraponderabilitate.
Orice trăsătură care nu este în concordanță cu „norma” poate genera o reacție de respingere din partea celorlalți. O astfel de reacție fixează sentimentul de inferioritate și declanșezază comportamente dezadaptative.
Proveniența dintr-o categorie socială defavorizată
Persoanele care provin din medii dezavantajate social dezvoltă adesea sentimente de inadecvare. O persoană cu un statut socio-economic scăzut poate avea mai multe șanse să dezvolte un complex de inferioritate.
Genul feminin încă mai este în multe părți ale lumii un handicap
Fetele sunt discriminate înaintea nașterii prin dorința părinților de a li se naște un băiat. Nașterea unei fete determină anumite reacții negative din partea părinților care vor lăsa o amprentă negativă întreaga viață.
În societatea noastră, femeile au fost considerate mult timp ca fiind inferioare bărbaților, în special în anumite domenii, cum ar fi științele, sportul și afacerile.
Drept urmare, chiar și o femeie a cărei stimă de sine este la un nivel normal, trebuie să lupte împotriva sentimentului de inferioritate privind forța de muncă, sentiment care este întărit de factori precum diferența salarială dintre bărbați și femei sau lipsa femeilor în posturi de conducere.
Sănătatea mentală
Persoanele cu o stimă de sine scăzută și o perspectivă pesimistă sunt expuse riscului de a dezvolta sentimente de incompetență care conduc către un complex de inferioritate.
În timp ce sentimentele de inferioritate pot fi reale sau imaginare, dacă o persoană suferă o tulburare mentală, este posibil să nu poată recunoaște și respinge idei false și nocive despre sine însăși.
Mesajele culturale
Imaginea de sine se dezvoltă și în cadrul societății care oferă cadrul, criteriile de comparaţie și modelele. Fiecare societate s-a străduit să glorifice calități și virtuți precum frumusețea, avuția sau puterea.
Astăzi, în societatea noastră, publicitatea și marketingul fac presiuni asupra imaginii corporale astfel încât corpul a devenit mai degrabă o carcasă în care oamenii își investesc imaginația decât un loc în care trăim.
Societatea propune ideea de perfecțiune prin materialism și egocentrism. Cariera, situația financiară și relațiile sunt factori de comparație cu ceilalți și declanșatori ai complexelor de inferioritate și ai stimei de sine scăzute.
Implicațiile unui complex de inferioritate pe termen lung
A trăi cu un complex de inferioritate înseamnă că trăiești în mod constant sentimente de inadecvare. Gândul „nu sunt suficient de bun” influențează modul în care simțim, gândim și acționăm zilnic.
Complexul de inferioritate se asociază cu depresia și anxietatea, simptomele fiecărei tulburări putându-se suprapune. Atunci când o persoană are sentimente de nesiguranță, inadecvare și lipsă de valoare este posibil să se întristeze și să se izoleze.
Alteori, lipsa valorii de sine poate determina senzația de neliniște, tensiune și încordare în situații sociale și uneori chiar retragerea din relația cu ceilalți.
„Mult timp i-am privit pe cei din jur mai realizați decât mine, mai capabili, mai eficienți, mai performanți. Practic, puteam găsi în fiecare ceva de admirat, mai puțin la mine. Un impact mare asupra mea l-au avut așteptările părinților. Eu eram un copil sensibil emoțional, calitate considerată de mama un semn de slăbiciune, total nepotrivit unui băiat. Tatăl meu provenea dintr-o familie săracă și era extrem de competitiv, punând accent pe realizări și puterea financiară. Am crescut simțind că nu corespund așteptărilor pe care le aveau de la mine. Mai târziu, nu mai corespundeam nici standardelor mele înalte. Puteam oferi compasiune celor din jur, dar nu mie. Am reușit să reduc acest handicap, cu multe ședințe de terapie, dar încă am un complex de inferioritate. Poate ceva mai redus în prezent” povestește Mihnea.
Un complex de inferioritate poate avea un impact negativ și asupra vieții sociale și profesionale. Sentimentul de a nu fi „suficient de bun” poate copleși o persoană, determinând-o să evite anumite situații, lipsindu-se de experiențe de viață importante. Alteori s-ar putea să fie frustrată datorită unei stime de sine scăzută astfel încât va acționa într-un mod ostil, rănindu-i emoțional pe ceilalți.
Un complex de inferioritate poate determina o compensare excesivă a sentimentului de nesiguranță prin asumarea unor riscuri sau acțiuni extreme. De cele mai multe ori, prietenii, membrii familiei și colegii nu înțeleg prin ce trece persoana respectivă. Această lipsă de înțelegere ar putea-o frustra și descuraja și mai mult.
Cum depășim un complex de inferioritate
Identificați cauza principală
Începeți cu caracteristici care vă fac să vă simțiți inferiori. Priviți-le logic, nu emoțional. Sunt defectele voastre percepute atât de rele?
Nu uitați că fiecare dintre noi are trăsături pe care ar dori să le îmbunătățească. Ceea ce percepem la noi ca fiind un defect, altora poate să li se pară o calitate.
Concentrați-vă pe punctele forte decât pe deficiențe
Avem o tendință naturală de a ne concentra pe punctele slabe decât pe cele forte. Dacă vă concentrați asupra punctelor forte și investiți timp și energie pentru transformarea punctelor slabe în puncte forte, vă veți putea dezvolta personalitatea într-un mod sănătos.
Nu vă mai comparați cu alții
Acceptați că unii oameni vor fi întotdeauna mai buni la ceva, dar acest lucru nu înseamnă că nu sunteți buni la nimic.
În loc să vă comparați cu ceilalți, lăsând loc adâncirii unui complex de inferioritate, concentrați-vă asupra voastră și încercați să vă dezvoltați în fiecare zi.
Practicați acceptarea de sine
Nimeni nu este perfect. Este nevoie să vă acceptați vulnerabilitățile și imperfecțiunile. Luați criticile celorlalți drept feedback constructiv și folosiți-le pentru a vă dezvolta.
Fiți blânzi cu voi înșivă
Modul în care vorbiți cu voi înșivă devine vocea voastră interioară. O atitudine pozitivă în loc de critică aspră vă va ajuta să vă construiți încrederea în sine. Încearcați să schimbați tonul și cuvintele pe care le folosiți atunci când vorbiți despre voi.
Un mesaj de genul „sunt suficient”, „sunt capabil” și „pot să o fac” vă poate oferi securitate psihică. Încurajați-vă. Lăudați-vă pentru toate trăsăturile bune pe care le aveți. Iubiți-vă. Nu analizați excesiv situațiile. Nu vă așteptați să vă schimbați peste noapte. Oferiți-vă timp să vă vindecați.
Nu vă mai faceți griji cu privire la ce cred alții
Cauzele majore ale unui complex de inferioritate sunt întrebarea constantă „ce gândesc alții despre mine?” și căutarea validării din partea celorlalți. Deconectați-vă de de la părerile celorlalți. Tot ce contează este părerea voastră despre voi. Atunci când vă veți simți bine cu voi înșivă și ceilalți se vor simți bine cu voi.
Renunțați la persoanele toxice
Încercați să renunțați la persoane toxice și conectați-vă cu oameni pozitivi care vă susțin. Unii oameni vă pot ajuta să vă regăsiți și vă pot face să realizați că sunteți valoroși și la fel de importanți ca toți ceilalți. Nu uitați totuși că modul în care vă simțiți nu depinde în totalitate de alți oameni.
Căutați ajutor specializat
Terapia este necesară pentru reorganizarea propriilor gânduri. Adesea, îndoiala, incertitudinea și sentimentele de a nu fi „suficient de bun” pe care le are o persoană cu complex de inferioritate sunt doar percepții false pe care, cu ajutorul unui de terapeut, le identifică și le schimbă.