Abuzul emoțional în cuplu, ce manifestări are și cum îi pui capăt

Abuzul emoțional în cuplu, ce manifestări are și cum îi pui capăt

Abuzul de orice fel este complicat și greu de înțeles și de identificat, dar acest lucru este valabil mai ales pentru abuzul emoțional. În relațiile abuzive fizic, există dovezi tangibile de violență și suferință. Abuzul emoțional, însă, poate implica jocuri extrem de sofisticate, și mai important, toxice, cum ar fi manifestări inconsistente, imprevizibile de afecțiune sau iubire (există o linie fermă între gelozie și posesivitate, de exemplu). Și, deși semnele de avertizare pot părea mai ambigue, abuzul psihologic și emoțional poate fi la fel de dăunător.

Ce este abuzul emoțional?

Abuzul emoțional este o încercare de a controla pe cineva prin manipulare psihologică, nu fizică. Acest lucru poate fi sub formă de critică, rușinare, amenințări de pedeapsă și refuzul de a comunica.

Abuzul psihologic implică încercările unei persoane de a vă speria, controla sau izola. Este în cuvintele și acțiunile agresorului, precum și persistența lui în aceste comportamente. Agresorul este, în acest caz, partenerul romantic.

Pentru a recunoaște că sunteți într-o relație abuzivă, este important să faceți diferența între abuz și conflict. Conflictul dintre parteneri face parte din viață și este în regulă să aveți propriile păreri.

Abuzul emoțional este o dominare intenționată, o dinamică de putere care este aleasă de o persoană care folosește acel comportament pentru a avea putere și control.

De cele mai multe ori, victimele își protejează partenerii pentru a se proteja de jenă și sentimentele de rușine. Abuzul emoțional poate fi verbal sau comportamental, activ sau pasiv, frecvent sau ocazional. Indiferent, este adesea la fel de dureros ca un atac fizic. Și durerea durează mult mai mult.

Abuzul emoțional implică un model regulat de comportamente care poate include: reduceri la tăcere, atacuri verbale, amenințări, agresiune și critici constante, precum și tactici subtile precum intimidarea, rușinarea, manipularea și „tratamentul tăcut”. Abuzul emoțional este folosit pentru a subjuga partenerul.

Sentimentul de vină

În unele privințe, abuzul emoțional este mai devastator decât violența fizică datorită faptului că există o probabilitate mai mare ca victimele să se învinovățească pe ele însele.

Dacă cineva te lovește, daunele sunt vizuale și evidente, dar dacă abuzul este subtil, spunând sau sugerând că ești urât, un părinte rău, prost, incompetent, care nu merită atenție sau că nimeni nu te-ar putea iubi, atunci e mai probabil să crezi că tu ești problema. Abuzul emoțional pare mai personal decât abuzul fizic, mai mult despre tine ca persoană.

În cazul în care limbajul unei persoane (inclusiv limbajul corpului) sau acțiunile intimidează, controlează sau manipulează cealaltă persoană într-un mod care le subminează alegerile sau stima de sine, se produc abuzuri emoționale.

Aceste comportamente, atunci când sunt expuse în mod regulat, provoacă leziuni în relații, sentimente de lipsă de valoare și singurătate și toate acestea sunt forme de abuz emoțional.

Cum arată verbalizarea abuzului emoțional

Te poți gândi că și tu ești victima unui abuz emoțional, atunci când partenerul tău de cuplu (persoana cu care ai cea mai apropiată legătură emoțională) pune în act comportamente precum:

Umilirea. Aceasta înseamnă batjocorire, în special în prezența altor persoane, crearea unor situații inconfortabile în care apare sentimentul de rușine.

Minimizarea, degradarea, devalorizarea sau ignorarea ideilor opiniilor sau sugestiilor altuia

Critică cu feedback negativ. Există și critici constructive, dar în cazul unui abuz emoțional, ținta lor este diminuarea valorii celuilalt, etichetarea negativă a lui.

Tachinarea sau sarcasmul pot fi forme mai subtile de abuz emoțional, deseori etichetate drept „glume”. Cât timp subliniezi că acestea îți provoacă disconfort, iar partenerul nu își schimbă comportamentul, ba chiar te acuză de „lipsă de umor” (sau mai rău) ai parte de un tratament abuziv.

Sublinierea, în mod regulat, a defectelor, greșelilor sau neajunsurilor. Nimeni nu este perfect, dar o relație în care suntem constant considerați drept „defecți”, partenerul subliniind constant neajunsurile noastre, este o relație toxică, în care celălalt se situează pe o treaptă superioară.

Acuzația de a fi suprasensibil sau predispus la reacții exagerate care vizează apărarea sau devierea atenției. Respectiv, îți va spune că problema ești tu și că „nu ai de ce să te simți așa sau să reacționezi așa”. Practic, îți anulează și ignoră emoțiile.

Comportamente identificate drept abuz emoțional

Tratarea unuia ca pe un copil în încercarea de a prelua controlul. Un astfel de comportament apare când partenerul impune părerea lui, desconsideră nevoile tale și ia toate deciziile fără a te consulta.

Preluarea controlului asupra finanțelor și a modului în care sunt cheltuiți banii. Un astfel de comportament este unul de control, creând astfel o dependență (materială) de partener.

Banalizarea speranțelor, visurilor și aspirațiilor. Partenerii, în mod sănătos, își susțin reciproc dorințele și obiectivele, se încurajează și se bucură fiecare pentru reușitele celuilalt. Abuz emoțional este discursul constant descurajant al celuilalt când vine vorba de visurile tale.

Ignorarea în mod repetat a limitelor și solicitărilor din partea noastră, învinuirea noastră pentru probleme de viață, dificultăți sau nefericire, deseori cu formularea unor remarci răutăcioase sunt alte semne ale abuzului emoțional.

La fel este și indisponibilitatea celuilalat din punct de vedere emoțional, răceala cu care ne tratează, distanța emoțională pe care o păstrează în relație.

Deseori, un astfel de partener se va bosumfla și se va retrage atunci când nu poate avea ceea ce a cerut, nu va arăta empatie sau compasiune, ne va „pedepsi” prin retragerea atingerilor, săruturilor, a sexului sau a manifestării afecțiunii.

Dacă ne împiedică să ne vedem prietenii sau familia, încearcă să ne manipuleze prin ruperea relațiilor cu orice persoană de suport, care ne poate ajuta chiar să ieșim dintr-o astfel de relație.

Relații în care poate apărea abuzul emoțional

Cel mai evident mediu pentru abuzul emoțional se află într-o relație intimă. Studiile arată că bărbații și femeile se abuzează reciproc la rate egale. De fapt, abuzul emoțional poate apărea în orice relație – în familii, în prietenii și la locul de muncă.

Abuzul emoțional afectează milioane de relații. În familii poate apărea de-a lungul generațiilor. Un copil abuzat emoțional care, ca adult, nu se confruntă cu problemele copilăriei, este în mare pericol de a repeta ciclul abuzului emoțional cu proprii săi copii.

Apare în familii din toate părțile societății, indiferent de locația geografică. Abuzul emoțional în familii depășește statutul socio-economic, afectând oamenii indiferent de nivelul lor de venit, educație, ocupație, vârstă, mediul cultural și etnic sau credința religioasă.

Furia și abuzul în relații încep cu vina: „Mă simt rău și vina este a ta” sau „din cauza familiei tale am suferit”. Chiar și atunci când recunosc greșeala comportamentului lor, agresorii  dau vina pe partenerii lor: „Îmi apeși butoanele” sau „S-ar putea să fi reacționat exagerat, dar sunt om și uite ce mi-ai făcut!” Agresorii se simt victime, ceea ce justifică în mintea lor victimizarea celorlalți.

Cine recurge la abuz emoțional

Destul de adesea abuzul emoțional apare deoarece agresorul are răni din copilărie nerecunoscute și/sau nerezolvate. El nu au învățat moduri sănătoase de relaționare sau cum să își satisfacă nevoile într-un mod care să nu îi dea senzația de pierdere a autonomiei față de altul.

Incapacitatea acestor persoane de a cere ceea ce au nevoie se manifestă prin furie și modalități de control atunci când se simt nesiguri, anxioși, răniți, temători sau scăpați de sub control.

Abuzatorii tind să fie anxioși ca temperament. Anxietatea este legată de frică. De când erau copii, au avut sentimentul de teamă că lucrurile vor merge prost și că nu vor reuși să facă față. Încearcă să-și controleze mediul (inclusiv oamenii) pentru a evita sentimentele de eșec și inadecvare.

Strategia încercării de a-i controla pe ceilalți nu reușește să-i satisfacă însă, din simplul motiv că o cauză principală a anxietății se află în interiorul lor. Izvorăște dintr-una dintre următoarele două surse: teama de eșec sau frica de nedreptate, izolare și deprivare.

Scenariul de viață

Unii agresori au învățat să abuzeze de la părinți. Istoria lor timpurie a constat în primirea abuzului ei înșiși sau a vedea pe alții abuzați (un părinte abuzând pe celălalt sau pe frații lor, etc.). În consecință, comportamentele abuzive devin o normă.

Astfel de oameni interiorizează o anumită dinamică a relației, și anume rolurile complementare de „abuzator” și „victimă”. Având în vedere alegerea între a fi victima scăpată de sub control sau abuzatorul sub control, unii oameni cresc în rolul agresorului.

Prin alegerea de a fi agresorul/abuzatorul, ei pot obține primul lor sentiment de a prelua controlul asupra propriului destin și de a nu fi la mila altora. Alții optează pentru rolul victimei, de obicei cineva care este pasiv, supus, plăcut oamenilor, cu stimă de sine aproape inexistentă. Victimele tind să confunde protecția și îngrijirea agresorilor cu loialitatea.

Probleme psihologice manifestate prin abuz

Comportamentul abuziv poate rezulta și din probleme sau tulburări de sănătate mintală. De exemplu, cineva cu probleme de gestionare a furiei, cu o problemă cu consumul de alcool sau droguri poate scăpa cu ușurință de sub control în timpul certurilor.

Totuși, alte persoane care abuzează pot avea trăsături de tulburare de personalitate narcisică (manifestată ca deficit de empatie) sau tulburare de personalitate borderline (schimbări frecvente ale dispoziției), deoarece au fost abuzate ele însele în copilărie sau în relațiile intime anterioare. Simțul lor de sine este subdezvoltat sau deteriorat și abilitățile lor interpersonale limitate.

Astfel de abuzatori au dificultăți în relaționarea cu alții ca oameni, alegând în schimb să-i trateze ca pe obiecte. Ei îi tratează pe oameni ca și cum ar fi fost acolo doar pentru confortul lor și nu ar avea altfel o viață independentă și importantă.

Abuz emoțional prin retragere și neimplicare

Nu toate abuzurile emoționale implică strigăte sau critici. Formele mai frecvente sunt „dezactivarea” (un partener distras sau preocupat) sau „blocarea” (un partener care refuză să accepte perspectiva altcuiva).

Alte forme includ „gaslighting” (manipulare emoțională făcând o persoană să simtă că tot ceea ce face sau chiar crede este greșit) sau pur și simplu nu vorbește deloc.

Partenerii dezangajați spun: „Fă ce vrei, lasă-mă în pace”. Cel care recurge la abuz emoțional încearcă să facă față sentimentului de inadecvare în ceea ce privește relațiile, pur și simplu neîncercând să schimbe ceva, deoarece „să nu încerci înseamnă să nu ai eșec”.

Ei își pedepsesc partenerul refuzând să îi asculte sau înțeleagă perspectiva, iar dacă încearcă să asculte opinia partenerului, o fac cu respingere sau nerăbdare.

Daunele cauzate de abuzul emoțional

Toate formele de abuz emoțional fac ca o persoană să se simtă nevăzută, neauzită, neatractivă, neimportantă și nedemnă.

Aspectul cel mai insidios al conviețuirii cu un abuzator nu este evident (cum ar fi reacțiile nervoase la strigăte, denumiri, critici sau alt comportament degradant), sunt adaptările făcute pentru a încerca să prevină acele episoade, mersul pe coji de ouă pentru a păstra pacea sau o aparență de conexiune.

Femeile pot fi deosebit de vulnerabile la efectele negative ale unui astfel de comportament de „adaptare” datorită tendinței lor mai mari de a fi vulnerabile la anxietate. Multe s-ar putea angaja în  autocritică pentru a nu-i „apăsa butoanele” partenerului abuzator.

Femeile abuzate emoțional își critică atât de mult propriile păreri, încât simt că își pierd simțul identității de sine. Bărbații abuzați emoțional tind să se izoleze din ce în ce mai mult, retrăgându-se în muncă sau în hobby-uri – orice altceva decât interacțiunile familiale.

Efectele negative ale unui abuz emoțional se construiesc pe sentimentul de vină și sunt ciclice. De obicei, agresorul, pentru a menține victima în cercul vicios, apelează la formulări perfide precum: „Cred că ești bun în ceea ce faci DAR …”.

Practic, există întotdeauna o  condiționare. Fiecare laudă sau validare vine cu un cârlig condițional. Este incert, creează îndoială de sine și, prin urmare, nu știi de ce este atât de dăunătoare.

Abuzul emoțional este o problemă serioasă, iar victimele abuzului emoțional sunt expuse la probleme fizice grave, cum ar fi stresul cronic, migrene, indigestii, ulcere gastrice, dureri cronice și boli cronice.

Alte simptome psihologice includ tulburări alimentare, depresie, anxietate, traume și probleme comportamentale. Acest lucru afectează atât adulții, cât și copiii. Similar cu alcoolismul, dacă este lăsat neschimbat, ciclul se repetă în generațiile următoare.

Cum ieșim din cercul vicios al abuzului emoțional

Primul pas pentru cei care sunt abuzați emoțional este să RECUNOASCĂ că se află într-o relație abuzivă. Pentru cei care au fost minimizați sau marginalizați, negarea și/sau ascunderea abuzului vor agrava  problema și daunele. Cu toate acestea, recunoașterea situației poate fi un prim pas dureros și înspăimântător.

Stresul abuzului emoțional se va transforma în cele din urmă în diverse forme de boală, traume emoționale, depresie sau anxietate. Pur și simplu nu îi puteți permite să continue, chiar dacă înseamnă încheierea relației.

Un consilier autorizat sau un psiholog, instruit în a ajuta în cazuri de relații abuzive, vă poate sprijini să navigați în durere, frici și să lucrați cu voi înșinvă pentru a vă reconstrui stima de sine.

Se pot schimba agresorii? Da, dar numai când și dacă recunosc că ceea ce fac este dăunător pentru celălalt, relația emoțională cu acesta și, nu în cele din urmă, pentru ei înșiși. Dar trebuie să acționeze și în ceea ce privește această conștientizare a lor. Nu este suficient să spună și să nu schimbe nimic, acest lucru putând fi doar o altă formă de continuare a abuzului.

Dacă sunteți o persoană abuzată emoțional, nu uitați că agresorii NU se schimbă primind compasiune, ci se schimbă învățând să o ofere.

Dacă recurgeți la abuz emoțional, poate că este timpul să încetați să vă apărați, să deviați, să atacați, să dați vina … toate acestea necesită multă energie irosită în mod toxic, pentru a evita sentimentele de eșec, insuficiență, sentimentul de a nu putea fi iubit sau acceptat.

Poate că este timpul să vindecăm aceste răni vechi și profunde și să nu mai repetăm trecutul. Vindecarea rănilor o faci pentru tine, relațiile tale și pentru viitor.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare