Mononucleoza infecțioasă, o boală cu transmitere sexuală?

Mononucleoza infecțioasă: este sau nu o boală cu transmitere sexuală? Cum știi că o ai, cât timp ești contagios și ce tratamente există

    Mononucleoza infecțioasă, numită și „boala sărutului“, nu se ia doar prin sărut și afectează persoane de toate vârstele, chiar dacă este mai frecvent întâlnită la adolescenți.

    Virusul care provoacă mononucleoza, virusul Epstein-Barr, este răspândit mai ales prin salivă, dar se transmite și prin alte fluide corporale. Îl poți lua și prin folosirea tacâmurilor la comun cu persoane infectate. Cu toate acestea, mononucleoza nu este la fel de contagioasă ca alte infecții, cum ar fi virozele respiratorii sezoniere (răcelile), de exemplu.

    Mononucleoza infecțioasă poate fi transmisă, în afară de salivă, și prin sânge sau secreții genitale, în timpul contactului intim. De aceea, poate fi considerată, uneori, o boală cu transmitere sexuală.

    În cazul copiilor, simptomele sunt mai puține și mai puțin zgomotoase decât la adolescenți și adulți, iar infecția rămâne adesea nediagnosticată.

    „Mononucleoza infecțioasă este o boală infecto-contagioasă, produsă de virusul Epstein-Barr. Se mai numește și boala sărutului și afectează, preponderent, adolescenții – adulții. Dar boala poate apărea și la copii.“

    Dr. Oana Sinișteanu, medic generalist în cadrul Enayati Medical City

    Mononucleoza infecțioasă: ganglioni inflamați și alte simptome 

    mononucleoza infecțioasă poze
    Erupțiile cutanate provocate de mononucleoza infecțioasă apar, de obicei, pe piept și pe spate FOTO: Shutterstock

    Persoanele cu mononucleoză au adesea febră mare, au nodulii limfatici de la nivelul gâtului și axilelor inflamați și durere în gât. Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se recuperează ușor cu tratament minim. Infecția nu este, de obicei, gravă și dispare de la sine în maximum două luni.

    Citește aici când devine îngrijorătoare mărirea ganglionilor limfatici.

    Alte simptome pot include:

    Ocazional, splina se poate mări (splenomegalie), uneori și ficatul crește în dimensiuni, dar mononucleoza este rareori fatală.

    Află de aici care sunt cele mai frecvente boli care pot cauza dureri de splină.

    Mononucleoza este greu de diferențiat de alte infecții virale obișnuite, cum ar fi răceala sau gripa. Dacă simptomele nu se atenuează după una sau două săptămâni de tratament la domiciliu, mergi la medic.

    Perioada de incubație

    Perioada de incubație a virusului Epstein-Barr este intervalul dintre momentul în care îl contractezi și momentul în care începi să ai simptome. Durează 4 până la 6 săptămâni. Semnele și simptomele mononucleozei durează de obicei maximum două luni.

    La copiii mici, perioada de incubație poate fi mai scurtă.

    Unele simptome, cum ar fi durerea în gât și febra, se atenuează, de obicei, după una sau două săptămâni. Alte simptome, cum ar fi ganglionii limfatici inflamați, oboseala și splina mărită, pot dura câteva săptămâni mai mult.

    Citește aici în ce constă tratamentul sindromului de oboseală cronică. Medic: „Durata minimă a vacanței trebuie să fie de 14 zile“.

    Cauzele mononucleozei

    Mononucleoza infecțioasă este cauzată de virusul Epstein-Barr. Virusul se răspândește prin contact direct cu saliva unei persoane infectate sau cu alte fluide corporale, cum ar fi sângele. Se răspândește și prin contact sexual și transplant de organe.

    Poți fi expus la virus prin tuse sau strănut, prin sărut sau prin folosirea la comun a tacâmurilor sau a instrumentelor de igienă (cum e periuța de dinți) cu cineva care are mononucleoză.

    Virusul se transmite și prin contact sexual fără prezervativ, de aceea mononucleoza infecțioasă poate fi considerată și o boală cu transmitere sexuală.

    La adolescenți și adulți, infecția nu provoacă întotdeauna simptome vizibile. La copii, virusul nu provoacă, de obicei, simptome, iar infecția rămâne adesea nediagnosticată.

    Virusul Epstein-Barr (EBV)

    Virusul Epstein-Barr (EBV) face parte din familia virusurilor herpetice. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA (CDC), este unul dintre cele mai comune virusuri care infectează oamenii din întreaga lume.

    Citește aici cele mai importante informații despre herpesul oral, care se transmite și în absența leziunilor. Ce tratamente sunt cele mai eficiente

    După ce te-ai infectat cu virusul Epstein-Barr, acesta rămâne inactiv în organism pentru tot restul vieții. În cazuri rare, se poate reactiva, dar de obicei, nu va provoca niciun simptom.

    Pe lângă asocierea sa cu mononucleoza, experții analizează posibilele legături dintre EBV și afecțiuni precum cancerul și bolile autoimune.

    Cât timp ești contagios?

    Mononucleoza este contagioasă, deși experții nu sunt cu adevărat siguri cât durează perioada în care poți transmite virusul. Cum EBV se instalează în gât, poți infecta pe cineva care intră în contact cu saliva ta, prin sărut sau folosind tacâmurile în comun.

    Mononucleoza poate continua să fie contagioasă timp de 3 luni sau mai mult de la declanșarea simptomelor. Există studii care au scos la iveală că, în unele cazuri, poți fi contagios și 18 luni.

    Poți transmite virusul și dacă nu ai dezvoltat mononucleoza infecțioasă? Da, dacă ai fost infectat, poți să nu ai simptome ale mononucleozei, să fii asimptomatic, însă fluidele tale corporale pot transmite virusul.

    Factori de risc

    Categoriile de populație la risc de a se infecta cu virusul Epstein-Barr și de a dezvolta mononucleoză sunt:

    • tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 30 de ani,
    • studenții,
    • personalul medical,
    • persoanele care iau medicamente ce suprimă sistemul imunitar.

    Oricine intră, în mod regulat, în contact cu un număr mare de oameni prezintă un risc crescut de mononucleoză. Acesta este motivul pentru care elevii de liceu și studenții se infectează frecvent.

    Analize care identifică mononucleoza infecțioasă

    Alte virusuri, cum ar fi cel al hepatitei A, pot provoca simptome similare cu mononucleoza. De aceea, medicul va face teste pentru a exclude alte infecții.

    Vârsta este unul dintre principalele indicii pentru diagnosticarea mononucleozei, împreună cu cele mai frecvente simptome: febră, dureri în gât și ganglioni inflamați.

    Medicul îți va lua temperatura și va verifica ganglionii de la gât, axile și inghinali. De asemenea, ar putea palpa partea stângă de sus a abdomenului pentru a determina dacă splina este mărită.

    „Pentru diagnostic diferențial se fac analize de sânge – hemograma, determinarea virusului Epstein-Barr.“

    Dr. Oana Sinișteanu, medic generalist

    Hemoleucograma completă

    În unele cazuri poate fi necesară o hemoleucogramă completă. Astfel se poate determina severitatea infecției. De exemplu, un număr mare de limfocite indică adesea o infecție.

    Mononucleoza provoacă, de obicei, un număr mai mare de globule albe, însă acest lucru nu poate confirma o infecție cu EBV, dar rezultatul sugerează că este o posibilitate crescută.

    Află de aici ce teste trebuie să conțină un set complet de analize și cât costă.

    Testul monospot: anticorpi heterofili

    Unul dintre cele mai fiabile moduri de a diagnostica mononucleoza este testul monospot (sau testul de anticorpi heterofili). Acest test de sânge arată nivelul de anticorpi, adică de proteine pe care sistemul imunitar le produce ca răspuns la elementele dăunătoare.

    Testul de anticorpi heterofili determină nivelurile unui grup de anticorpi pe care corpul îi poate produce atunci când ești infectat cu EBV. Rezultatele acestui test sunt cele mai consistente atunci când se efectuează între 2 și 4 săptămâni de la apariția simptomelor de mononucleoză.

    Acest test nu este întotdeauna precis, dar este ușor de efectuat, iar rezultatele sunt de obicei disponibile în decurs de o oră.

    Test de anticorpi EBV

    Dacă testul monospot este negativ, medicul ar putea recomanda un test de anticorpi EBV. Acest test de sânge caută anticorpii specifici infecției cu EBV și poate detecta mononucleoza încă din prima săptămână în care dezvolți simptome, dar durează mai mult până la sosirea rezultatelor (aproximativ trei zile).

    Pachetul complet de analize pentru mononucleoza infecțioasă are un preț între 180 de lei și 230 de lei.

    Tratament simptomatic pentru mononucleoză: scade febra și durerea în gât

    „Boala nu are tratament specific, etiologic. Se administrează antipiretice, în cazul febrei, antalgice în caz de durere intensă de gât, antiseptice și antiinflamatorii locale faringiene, hidratare corespunzătoare vârstei și numărului de kilograme, repaus fizic. Nu se admininistrează antibiotic.“

    Dr. Oana Sinișteanu, medic generalist

    De altfel, tratamentul depinde foarte mult de severitatea simptomelor de mononucleoză. Dacă manifestările sunt ușoare, poate fi suficient să te hidratezi suficient și să ai un somn odihnitor.

    Citește aici câtă apă trebuie să bei pe zi. Hidratarea corectă menține creierul în formă, corpul sănătos și pielea tânără.

    Posibile complicații

    Mononucleoza nu este o afecțiune gravă. În unele cazuri, persoanele care au mononucleoză pot dezvolta infecții secundare, cum ar fi cele cu streptococ, infecții ale sinusurilor sau amigdalita. În cazuri rare, pot apărea următoarele complicații:

    • splina mărită – e indicat să aștepți cel puțin 1 lună înainte de a face orice activitate fizică intensă, pentru a evita o ruptură a splinei;
    • inflamația ficatului – hepatita sau icterul (îngălbenirea pielii și a ochilor) pot apărea ocazional la persoanele care au mononucleoză.

    Complicații rare

    Potrivit Clinicii Mayo, mononucleoza poate provoca, de asemenea, unele dintre aceste complicații extrem de rare:

    • anemie – o scădere a numărului de globule roșii din sânge;
    • trombocitopenie – o scădere a trombocitelor;
    • o inflamație a inimii;
    • complicații care implică sistemul nervos, cum ar fi meningita sau sindromul Guillain-Barré;
    • amigdalele inflamate care pot obstrucționa respirația.

    Mononucleoza infecțioasă la copii 

    Copiii se pot infecta cu mononucleoză dacă împart tacâmurile cu cineva infectat sau dacă se află în apropierea unei persoane infectate care tușește sau strănută.

    Copiii au doar simptome ușoare, cum este durerea în gât, așa că mononucleoza poate rămâne nediagnosticată în cazul lor.

    Copiii care sunt diagnosticați pot continua să meargă la școală sau la grădiniță. Este posibil ca aceștia să fie nevoiți să evite unele activități fizice în timp ce se recuperează. Copiii cu mononucleoză ar trebui să se spele frecvent pe mâini, mai ales după ce strănută sau tușesc.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare